Fostul meu sot, inginerul fara inima, iubeste femeia. Ca institutie, asa.
Eu sunt femeie. Deci nici pe mine, cireasa, nu se poate spune ca ma uraste din rarunchi. Ce daca nu prea am trebaluit eu prin casa. Si nu prea l-am lasat sa doarma in pace in zilele de weekend.
Fostul meu sot considera ca sunt inca simpatica. Si foarte femeie. Si asta rezulta in faptul ca suntem in relatii amiabile. Ca doi oameni civilizati, care au impartit vizuina 7 ani. Si s-au certat pe cine sa plateasca factura. Si de ce.
Dar nu despre el-el si traiul meu-meu cu el-el vreau sa zic aici. El merita o carte intreaga. Ba nu, doua si jumatate. Nu doar un post. Vine ea si vremea aia. Sa te tii, abia astept.
Ci despre faptul ca si femeia, tot ca institutie, asa, il place pe el nespus. Eu le inteleg pe ele. Pentru ca daca l-as vedea acum de nou, probabil ca si mie mi-ar placea inca o data. Dar eu, eu stiu acum.
Bun. Impartim noi vara gustul pentru aceeasi mica bucata de plaja. Si iarna, uneori, acelasi ring de dans. Asa ca ne intalnim la cate o cafea. La care radem de ne prapadim de eforturile noastre de a lega o casnicie trainica.
Si cand radem noi mai dihai, el zice. Hai sa-ti prezint pe prietena mea. Eu ma apar mereu, cat pot de tare. Hai domnule, iarasi? Lasa-neee, lasa-neee, ca ne plictisesti. El nu si nu. Eu dau din picioare, naravasa.
Degeaba. Trebuie sa iti prezint, este verdictul. Si sunt mereu trasa de maneca tunicii catre o duduie. Care intai zambeste, fara sa stie ce i se pregateste de catre satirul de fost sot. Si apoi incremeneste, biata.
Am cunoscut ratoni cumsecade sau diavoli tazmanieni in plina criza. Apoi pisici perverse si berze desirate dar fara copii in botic. Broscute otravitoare, frumos colorate. Si broscute inofensive, verzi. Ca toate broscutele.
Si un buluc de alte animalute. Cu care nici macar nu ai putea sa alcatuiesti o noua Arca a lui Noe. Pentru ca ele vin doar cate o bucata. Nu in perechea trebuincioasa pentru propovaduirea stirpei. Pentru ca fostul sot, vezi bine, nu are ganduri serioase.
Eu m-am obisnuit sa dau fata cu ele. Nu ma prapadesc de placere, dar nici nu simt cine stie ce. Ele, insa, rand pe rand, imi ofera o mana ingheata ca o cracuta de copac in luna noiembrie. Atunci cand fostul meu sot le anunta: ea e fosta mea nevasta, cu numarul 3.
Ratoni si diavoli, pisici si berze, broscute si broscute, inlemnesc. Pentru ca totusi el e asa de incantat, animalutele se straduie sa faca fata situatiei cu brio. Crezand, vezi bine, ca asta e un pas important de urmat in relatia cu fostul meu sot.
Si ca intalnirea asta probabil ca inseamna ceva. Cum unii barbati mai tineri isi prezinta prietena mamei. Printre unii barbati, mai copti, o fi moda asta. Sa le prezinte fostei neveste cu numarul 3. Cireasa, bunaoara.
Dar uite ca in cazul asta punctual, vederea la fata a scorpiei cirese nu inseamna nimic. Cum insa ele nu stiu asta, incearca sa primeasca bine lovitura in pieptul mai mare sau mai mic. Cum le-a lasat Dumnezeu si Maica Precista.
Ultima dintre ele mi-a placut. Chiar draguta de tot. Si tinerica si pozitiva si tot ce-i trebuie unui om, cred eu, sa fie fericit. Cum am dat mana, cum au inceput sa sara la propriu, nu e metafore, niste artificii pe cerul de la mare. Semn bun, zic eu.
A inghetat si ea, dar mai dezghetat cumva. Si cand am dat sa plec, mi-a zis. Cum, pleci deja? Asa de frumos mi-a zis, incat am promis ca ma intorc. Ce aberatie. Cum sa ma intorc? Traim intr-o lume care a gresit directia.
Cam asa se intampla des, poate saptamanal. Cu fostul meu sot si cu prietenele lui si cu mine, on top. Ca un toping otravit, care strica toata pizza capriciosa. Pe cine o sa mai sperii eu saptamana viitoare? Mwahahaha.
Nu-i nimic, noi sa fim sanatosi. In rest, bucurosi le-om duce toate.
marți, 25 august 2009
fostul meu sot si prietenele lui
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
11 comentarii:
Eeeee, o sa sperii vanzatoarea de la alimentara din coltul blocului lui, care ii face de luni buni ochi dulci sperand ca frumuselul burlac e si disponibil, iar asta o sa se intample cand o sa stati la rand la casa sporovaind relaxati despre ultima budinca arsa de tine.
O s-o mai sperii pe farmacista de la capatul strazii, de fosta sotie numarul 4, pe administratora de la bloc...
:)
:-)Te citesc dintotdeauna. Inginerul e mai nou decat pasiunea mea pentru "vorbele izbutite".Desi nu stie,el a capatat brusc valente noi si plus valoare datorita tie. Zic in nemernicia mea sa nu incarc tema, si sa-mi dau palme de la stanga la dreapta,fie doar si pentru ca nu ma incadrez in conventiile sociale :-) Ai legatura.Cu mare drag!
Pai, bine c-ai scapat de el! Sys
@Anne: s-ar putea, nu zic nu:). oricum eu cred ca o sa se insoare cat de curand, si atunci o sa o sperii in continuu pe nevasta cu nr. 4:P
@Ira: ce chestie incredibila. deci tu ma stii pe mine inainte sa iti placa el? asta e foarte tare:). bine ca stiu:)
@Anonim: a, nu e cel mai rau dintre traci:)
:) Of... io am avut o senzatie ciudata cand am citit postul... pacat de ele, da' ce te faci daca tot la tine o sa vina la un moment dat?
inginerul tau cu multe prietene imi aduce aminte de un personaj asemanator, care venea la rudele fostei neveste , de craciun ori an nou, in fiecare an cu o noua prietena. si ma gandesc ca se simteau penibil prietenele achitionate anual cand picau la masa cea necunoscuta ptr ele. oare e un sacrficiu ptr zile mai bune alaturi de el sau torturi sado -maso tot ptr el?
Mai, cireaso, iubita primului meu sotz, dupa ce noi ne despartziseram si ei se impartzisera, a venit la mine sa-mi plinga-n bratze de defectele lui si s-o ajut. Fii atenta, ca e f... de m...
Si sa stai tu sa le consolezi; satz batzi copiii shalta nu, viatza e asta?
Concluzia: fii gentila, da nu exagera, sa nu te doreasca de confidanta si prietena-suportmoral.
Ah, mă simt cumva cu o muscă pe căciulă, dar cumva pe invers :D Eu am păstrat întotdeauna relaţii f civilizate cu foştii (mai puţin cu Răposatu, al cărui nume nu putem să-l pronunţăm fără să vomităm broaşte râioase) şi cu fiecare dintre ei mă încă învârt în anumite cercuri. Zâmbetul uşor crispat e pe buzele celui cu care sunt de mână în acel moment (de 2 ani doar cu unul, da? că nu sunt vreo uşuratecă), dar cred că ăsta e de fapt un test pe care îl fac semi-inconştient. Cei mai mulţi l-au trecut, dar tot degeaba la final :))) Apropo, ele, animăluţele, nu au şi un gest anume care să spună "acum e al meu", când dau mâna cu tine? Că băieţii mei, când îi întâlneau pe foşti obişnuiau să îmi pună mâna puternic pe umăr, pe stilul "eu am făcut ultimul pipi la acest copac, deci este al meu acum" :)))
@Tomata: sotul meu are un instinct bun de conservare, cred eu. si ma gandesc ca asta o sa-l tina departe. in plus, are balta atata peste:)
@John: cred ca varianta numarul 2:)
@vera: aoleu muicaaaa, ce situatiune. da, e f de m:). dar ma gandesc ca ele ma displac asa de mult (ma rog, mai putin ira:)), incat sunt salvata.
@LiaLia: ce vulpe nebunaaaa:))). nu, femeile nu fac asa, stim si noi:P.
buna
si eu intotdeauna am incercat sa pastrez relatii civilizate cu fostii dar in final am renuntat. De ce sa il mai ascult eu pe fostul care vrand sa ma recastige incerca sa ma faca geloasa povestindu-mi pana si cum incerca frizerita sa il combine /:). M-am plictisit de povestile astea asa ca am renuntat...Acuma la fosti soti se pune problema putin mai altfel :)
Trimiteți un comentariu