religia baha'i mi-a schimbat seara

Si a transformat seara mea dintr-una potential linistita, cu gust de canapea, intr-una plina de spasme dureroase si disperare.

Culmea e ca religia baha'i are ca slogan pacea. Dar azi ea a contribuit direct la iscarea unui razboi la mine in corp. Invadand apoi si capul de cireasa. Si, rand pe rand, toate actiunile care i-au urmat.

Ajung la centrul medical faimos unde imi fac de doua ori pe zi niste injectii in venele mele mici. Am instalata in incheietura mainii drepte ceea ce in limbaj medical se cheama o branulica.

Adica un ac de fier care sta acolo permanent, intepat in mine. Asa ii spun asistentele dupa ce masoara cireasa cu privirea. Si vad cat e de pitica. Cred ca daca ar purta-o un barbat vajnic, s-a chema sec branula.

Gasesc luminile stinse si pe nimeni acasa. La implorarile mele pisicesti de a ma lua de mana buna zdravana si a ma duce la cineva care sa-mi faca injectia, chiar si pe intuneric, portarul care asculta 3 sud est sau ceva similar imi zice trist ca el nu e calificat.

-Dar stiam ca se inchide la 9 centrul si eu am de facut antibiotic si unde sa ma duc eu acum, domnule? E noapte si e ora la care musai sa-mi capat doza.

-Cireaso, astazi este o importanta sarbatoare Baha'i. Seful nostru a inchis, drept recunostinta, clinica mai devreme.

-Domnule, eu am o doza.

-Cireaso, du-te la farmacie si implora o farmacista. Sau fa ce crezi tu. Esti frumusica si o sa te descurci.

Geamurile cladirii impunatoare se inchid. Paznicul dispare precipitat in spatele perdelelor grele de muselina scumpa. Un actor grabit care si-a spus replica si a plecat uimit.

Imi iau codita la spinare si ma duc la un alt centru medical. E deschis toata noaptea si ma arunc pe usa inchisa. Trag de ea ca un melc fara de casa ce cauta febril aparare. Apare un domn dragut.

-Ce-i cireaso cu tine la ora asta?

-Pai domnule, eu am branula asta. Si stiti, azi este o sarbatoare mare baha'i. O sa ziceti ca ce-are sula cu prefectura. Pai are, domnule. Nu are cine sa-mi vare in vena licoarea asta.

-Hai ca ti-o var eu, cireaso.

-Super, domnule. Si domnul amesteca praful cu lichidul si incepe sa imi bage amestecul cu o seringa mare in mana.

Mica paranteza. Branulica asta cica functioneaza in felul urmator. Merge vreo 4-5 zile sa stea infipta in om/fruct. A mea are 2 zile. Dupa care se astupa si trebuie pusa alta.

Semnul ca nu se poate folosi este o durere mare. Dar a nu se confunda cu o durere mica. Care apare si la inceputul fiecarei injectii. Ca asa e normal.

-Te doare, cireaso? Spune domnul cu halat alb si privire blanda, de persoana care a depus juramantul lui Hipocrat.

-Da, domnule.

-Rau?

-Cumplit, domnule. Imi zambeste cald si mai baga niste zeama.

Cireasa incepe sa vada doar prin doua rotocoale mici. Restul devine ca o pacla deasa. Nu mai cunoastem drumul catre casa. Transpiratia ii apare pe buza ei superioara si pe frunte. Durerea este atroce. Dar domnul o priveste cu multa grija. Ea se simte datoare sa reziste.

-Doare, cireso?

-Domnule, cum sa va explic. S-ar putea sa lesin. Imi fuge pamantul de sub picioare. Durerea este mai mare decat orice am simtit vreodata. Pot sa ma intind cat sunt de scurta?

Domnul zambeste si conduce cireasa la pat. Am grija sa-mi pun picioarele pe partea de plastic destinata special lor. Nu vreau sa fac murdar. Domnul asta a fost dragut si m-a primit noaptea sa ma ajute. Incerc din rasputeri sa stau constienta.

-Doare cireaso?

-Domnule...

-Cireaso, mai e un pic. Uite, branula merge, nu s-a umflat pe de laturi. Stai cuminte, asa.

Pasamite domnul doctor crede ca cireasa este genul ala de pussy. Care cum vede un ac se pierde cu firea si da sa se scurga pe podea. El nu stie ca cireasa e taman invers. Lucru pe care insa il afla curand.

Toata operatiunea dureaza cateva minute bune. Se termina si ultimul stroip de ser. Eu, nici vie, nici moarta. Nici calare, nici pe jos. Nici imbracata, nici dezbracata. Nici flamanda, nici indestulata. Ca in povesti, dar in cele horror.

Si atunci doctorul descopera cartoful nou care se facuse la incheietura mea delicata. Isi da seama ce a facut. Si anume ca a bagat tot lichidul pe langa vena, intr-un demers din categoria degeaba.

Si realizeaza si ca a facut asta provocand valuri de durere. Asa se torturau pe vremuri oamenii rai. Se uita cu mila la cireasa podidita de lacrimi si spaima.

-Of, cireaso. De ce nu ai facut si tu mai tare au? M-as fi prins ca nu se duce unde trebuie.

-Am spus domnule. Am spus ca ma doare cumplit. Si ca sunt foarte aproape sa lesin.

-Da, cireaso, da am crezut ca te fandosesti tu asa.

-Nu, domnule. Un fleac. M-ati ciuruit. Nu credeam ca doare-asa.

Si pleaca cireasa, ca un soldat prea viteaz. Care il lasa pe inamic, din exces de zel, sa ii cresteze pielea cu o baioneta boanta. Indurand totul cu mare eroism. Destul de demna pleaca cireasa.

Ajunge la masina. Isi lasa geanta pe scaunul din dreapta. Si incepe sa raureasca din ochii ei doua cursuri de apa cu barajul ridicat in amonte. Apa sarata iese prin baierile masini si se constituie intr-un suvoi involburat. Pe care se aseaza imediat lebede neagre care canta mut.

Despre religia baha'i numai de bine. Chiar m-am uitat pe net, ca sa vad din cauza carei doctrine religioase n-am putut eu sa-mi fac injectia cum trebuie. Doar ca mi-a schimbat total seara. Si mai avea putin si imi schimba si viata.