Chiar nu ma omor dupa duminici. Sambetele mi se par asa, stralucitoare si magnifice. De bun augur, ca spuma laptelui pus la cafea.
Dar duminicile se comporta in economia unei saptamani cam ca lunile noiembrie sau februarie in cea a unui an. Au rol de umplutura si stau mohorate. Ele stiu ca sunt puternice si ca n-am ce sa le fac.
Demiurgul a zis va dau sambata dar luati si o duminica la pachet.
M-am tot gandit ce inseamna o duminica buna pentru cireasa din mine. Si cum in weekend tocmai am petrecut una, zic sa mi-o explic. Ca sa o inteleg mai bine. Si sa mai fac.
M-am sculat cand a vrut muschii mei. Ceva ce chiar si unei cirese din fire ce n-are lecuire i se intampla mult prea rar. Nu tu servici, nu tu sarcini duminicale anume, nu tu avion de prins. Wow.
Am ramas in pijamaua cu vaci pana la ore alarmante. Mi-am tarsait prin casa papucii, calcand pe pijama mereu prea lunga, de mutulica. Pentru ca eu sunt pitica si nu exista confectii de serie pe dimensiunea mea.
Am luat un mic dejun monstruos. Cu oua ochi moi, in care am plimbat paine cu unt si cu pateu. Si compot facut de mana proprie. Mai degraba un fel de apa de mere, ca nu avea zahar. Am sorbit cu zgomot ceai cu miere, am rontait bomboane cu martipan. Yum.
Buun. Apoi am baut 400 de grame de cafeluta buna la ibric. M-am uitat la VH-1, am aerisit. Cum am deschis geamul, cum a navalit musafir pe fereastra un aer cald si umed de toamna in toata regula.
Frunze galbene stateau lipite pe alocuri. Nimeni pe strada. Perfect. Eu priveam din al meu turn.
Am cumparat flori, am mers la o matusa. Ca premiu pentru florile roz si nitele prune plus ceva struguri si doar cateva mere, am primit o farfurie cu ciorba de caras proaspat. Schimb bun, zic eu.
Am palavragit ce-am palavragit, apoi am mers cu mama de cireasa si am jucat la loto. Si m-am indreptat cu ea cu tot, plina de gratie, spre o zona mare de shopping din oras. Desi nu imi sta deloc in fire, azi aveam de cumparat cate ceva.
Acolo am probat caciuli fabuloase. N-am putut sa-mi cumpar niciuna pentru ca in sfarsit am invatat acum, mare. Ca barbatii detesta lucrurile pe care aleg sa mi le pun eu in cap. Li se par ridicole si absurde. Si cum mie mi-s dragi barbatii, uite cum izbucneste conflictul de interese. Tadaa.
Totusi de una dintre caciuli imi pare maximum de rau. Era complet dementa. Si ma multumea pana in fiecare coltisor de sambure. Ma rog, am lasat-o pe raft. Imi plac mai mult barbatii decat caciulile. O alegere grea, dar fireasca.
Am bantuit prin magazine. Am ras. Ne-am maimutarit in oglinzi. Am luat un cadou important de Craciun. Apoi inca unul. Si am gasit si cadoul perfect pentru sora lamaie. Cati iepuri, doar un foc.
Am plecat apoi spre oras. M-am oprit la Carturesti sa beau un ceai cu a cherry. La el au mers si cateva prajiturele. Muzica era in surdina si era de Craciun. A fost bine.
Am ajuns acasa devreme. M-am introdus iar in pijamaua cu vaci. Am scris putin, adica randurile astea. Am motait pe un film cu lei care mananca zebre. Erau si ceva suricate.
Apoi am incalecat pe-o sa si m-am culcat asa, cat sunt de lunga.
A fost bine. Sa mai fie.
marți, 10 noiembrie 2009
o duminica buna
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
8 comentarii:
deci palaria e importanta totusi in viata unei femei...hm si eu care credeam ca daca nu am caciulita devin mai neatractiv....
Mie vinerea, dupa-amiaza, imi place cel mai mult, as lungi-o la infinit, as multiplica-o de n ori; si detest duminica seara; e trista tare;...si, apropo de ce-ai spus tu: da, chiar, de ce naiba barbatilor nu le place sa purtam nimic pe cap? stiu si eu asta; oare is asa de sadici ca prefera sa ne doara pe noi capul? ca eu am o sinuzita si asa patesc de cate ori e frig afara si nu pun nimic pe tartacuta; da', deh...sys
Mie nu-mi plac deloc duminicile; cu diminetile de duminica ma mai descurc dar dupa amiezele sunt atat de urate, sunt lipsite de vlaga si de interes. Trebuie sa ma gandesc din timp cum sa-mi impart si petrec dupa amiezele astea ca sa nu intru semi depresiva in noua saptamana :).
Ce cireasa pisicoasa! (^_^ oare se poate asa ceva?!) La genul acesta de duminici visam candva, in timp ce repetam la nesfarsit "What is this? It's a watermelon! What is this? It's a strawberry! etc", toate directionate unor copilasi cu ochii mici si oblici, care n-aveau nicio pofta sa invete engleza, ci sa se zbenguie liberi pe strazile acelea impopotonate din Osaka :)) Normal ca visul meu de duminica avea twist-urile lui, scoteam shopping mall-ul (tough choice, barbati sau caciuli? :)), dar ramaneau sentimentul asta lenevos si oamenii din jur ^_^
@codo: palaria sau diverse alte chestii de pus pe cap sunt maximum de importante pentru femeia din mine. nu stiu altele cum sunt:). dar uite ca societatea nu ma intelege.
@thea: exact asa si la mine. diminetile ok, apoi trebuie sa ma lupt sa-mi fie ok.
@Misaki: hei, misaki, ce ai facut tu la osaka? si acum ce mai faci?:) o cireasa pisicoasa si curioasa din fire.
Atunci mm avut o bursa de la Guvernul Japoniei. Acum scriu despre asta pe un blog, cu mult dor ^_^ Curiozitatea NU a omorat pisica, pardon, cireasa :D
Cireaso, dupa posturi cu depilat, diarei, unghii incarnate sau invers, chestii scirboshele si alte nazbitii, uite un post care mi-a placut MULT.
Doresc sa-ti faci o poza in pijamaua cu vacutze si sa ne-o aratzi. Aud?
@Misaki: hihihi, ma bucur ca ne-am cunoscut si o sa citesc ce zici tu acolo:). bine ai venit aici.
@Vera: ooof, asta nu mai pot s-o promit. cum sa-mi fac eu poza in pijamaua cu vaci, cand vreau ca lumea sa creada ca dorm numai in puf si perle, perfect coafata? nu merge:P.
Trimiteți un comentariu