Povestitorii cei mai talentati au job-uri de vorbitori inspirationali. Iar talentul lor este platit cu bani buni.
Au salarii uriase. Se plimba, vad lumea. Li se da sau au de la ei o tema buna. Si ei o spun cum nu se poate mai potrivit. De lasa generatii intregi de oameni cu gura cascata. Apoi isi cumpara yacht si ies la pensie devreme.
Micii povestitori insa colcaie printre noi. Dornici sa zica mereu ceva. Si incantati cand au gasit un public suficient de bine crescut incat sa-i opreasca.
Cand ei prind o musca in iatacul lor, o securizeaza repede infasurand in jurul ei lanturi grele. Si in loc sa o manance, incep sa-i susure in ureche chestii plicticoase, oribile, imposibil de ascultat.
Am identificat pana acum 4 categorii mari de povesti care pot omori usor un ascultator mai timid. Care nu se poate scutura de jugul nedreptatii ce i se face.
Prima: criticul neautorizat de filme.
Cum ajunge si el la film, povestitorul arde de nerabdare sa impartaseasca apoi experienta. De fapt, tind sa cred ca povestitorii anume merg sa vada filmele pritre primii. Ca apoi sa poata omori vreun biet trecator cu relatarea.
El pierde din vedere faptul ca nu poate suplini toate chestiile cu care te incanta a 7-a arta. Nu poate interpreta toate personajele. Nu stiu sa cante muzica respectiva intocmai. Nu poate sa genereze efecte speciale si alte procedee.
Ca sa fie sigura ca nu da peste anticristul asta povestitor de filme, cireasa s-a hotarat. Oricine o intreaba ai vazut filmul cutare, ea zice da preventiv. Ca sa se apere de o potentiala musca care ti se pune cu insistenta pe gura.
A doua: cronicarul de accidente.
A patit un accident usor. Si ti se arata teafar, in deplinatatea organelor si suprafetii lui de piele, ce pare nealterata. Cireasa se bucura ca a scapat dar nu vrea sa stie mai mult.
Omul insa, nu se lasa. El ii da inainte cu detalii hidoase despre cum s-a intamplat. Si eram acolo, stii tu. Cand iesi de pe straduta aia cu cedeaza si intri direct in bulevard si se fac trei benzi si este si linie de tramvai. Cireasa deja e trista.
Asa, si eu m-am incadrat pe banda a doua, ca voiam sa fac stanga. Si vine asta cu viteza mare si eu trag de volan, dar nu puteam nici sa ma feresc prea tare, ca stii ca e scuarul ala. Vezi scena da? ... ... ...
Astia nu renunta niciodata. Singura posilibitate este sa fugi urland, ca si cum ai o albina in chiloti, inca de la primele vorbe. Fara sa te mai explici.
A treia: nostalgicul din armata
El incepe prin a aminti vag perioada, pe post de preludiu. Apoi incepe si da cercuri concentrice relatarii care il intereseaza. Afli, complet in contra vointei tale, ca doar nu esti nebun, afli tot.
Cat de naspa era seful ala de la armata. Cum se imparteau pachetele venite de acasa. Gustul unei permisii. Culoarea parului curvei care deservea regimentul in serile lungi. Corvoadele pe care era obligat sa le faca. Si niste portrete, balzacian de detaliate, de colegi pe care nu i-a mai vazut niciodata.
Ultima dar nu lipsita de importanta: menestrelul scolar.
Vrea sa rememoreze alaturi de tine momentele placute din pruncie. De ce nu face asta singur, cum procedeaza fiecare dintre noi cand il taie melancolia, nu stiu. Dar nu poate, are nevoie de public.
Pentru a explica pe larg cum e cu profa de bio, cat de tare era diriga. Ce pozne incredibile, complet diferite de cele ale altor copii, facea cand era doar de-o schioapa. Cum nu prea invata si era mereu pus pe sotii. Ce note proste lua si exact situatiile in care se intampla asta cu preponderenta.
Nu-i pasa ca la sfarsit esti lesinat la podea. Si incearca sa te aduca in simtiri cu o povestioara piparata despre cum fuma in wc-ul elevilor.
Cireasa, cand da peste oricare dintre categoriile astea neplacute, fuge de mananca nori. Pentru ca nu este asa de curajoasa sa zica nu ma intereseaza. Si atunci mimeaza diverse probleme.
Voi ce povesti si povestitori detestati? Mai exista si altii de soiul asta. Mi-au scapat?
miercuri, 25 noiembrie 2009
cele mai rele povesti
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
16 comentarii:
suport cu stoicism povestirile despre accidente, chiar si pe cele care merg pana in scoala primara.
Clachez insa la povestirile despre menstre.
Mi se intampla frecvent ca domnite cu care n-am schimbat mai mult de trei salutari sa imi povesteasca in detaliu durerile care le incearca si modul in care traverseaza lunar situatiile de genul asta. Si tot ce vreau eu sa le intreb este "who cares?!".
Poate chiar am o fatza care inspira la destainuri de genul asta.
ai vazut 2012?
mor toti!
fostu'-i vanator... bine ca-i fostu'! ;)
Nu stiu despre tine, dar eu fug in toate directiile ca gaina fara cap cand dau peste povestitorul plangacios. Care se vaita non-stop de cat e de obosit, cum n-a mancat nimic toata ziua, cat efort a facut sa ajunga undeva si cat de mult munceste. Si sa te fereasca sfantul sa zici ca si tu esti obosit sau ti-e foame...nu exista, nu e nimeni mai rau decat el/ea. Nu stiu ce vor sa obtina cu treaba asta, in nici un caz nu o sa-i simpatizez mai mult sau sa le plang de mila, mai de graba imi vine sa-i strang de gat sau sa le dau 2 palme...
Excelent!
Insa da, ti-au scapat proaspetele mamici care graviteaza in jurul micilor lor odrasle si tin sa-ti povesteasca despre culoarea si consistenta fiecarui caca al bebelasului lor... :D
Ma rog zi de zi ca in primavara sa nu ajung si eu asa! :D
Da, povestitorul de filme e pe primul loc, dar mai e o categorie mai noua de povestitori de excursii prin strainatate (neaparat cu punerea in evidenta a cheltuielilor exorbitante, mai putin impresii culturale, traditii locale, etc.) + toate pozele sau filmarile pe care trebuie sa le inghiti cu stoicism. Poate acum 20 de ani cand nu aveai acces la informatii ca acum, era funny dar acum, zau, putini stiu sa surprinda esentialul...
@alexa: ai enorm de multa dreptate, jos cu povestitorii astia bolnavi si obositi si mai tracasati (sanchi) decat oricare dintre noi, ceilalti.
@Carla: tare mi-e teama ca nu exista scapare. primul lucru pe care o sa-l faci este sa il dau pe bebelusul care nu scoate o vorba tuturor oamenilor care te suna. hahaha, abia astept sa-mi zici cum te schimbi:).
@Ela: hahahha, chiar ai un fost iubit vanator? asta este amazing, spune-ne mai multe despre subiect.
@pietricel: ce chestie, mie nimeni nu-mi zice despre asta. trebuie, pe bune, sa fie ceva in trasaturile fetei. fata ta zice sunt o alinare pentru femeile care trec prin problema lor lunara si a mea zice bashti de-aici, ca te sparg:D.
@Miju: hahhahahaha
Am pe cineva destul de apropiat care imi povesteste aproape de fiecare data acelesi lucruri.Daca ar fi doar atat ar fi totusi bine, dar le amesteca, trece fara legatura de la un subiect la altul, amesteca personajele, imi povesteste intamplari cu personaje necunoscute mie, rade zgomotos si aproape degeaba. De cele mai multe ori nu-s atenta si nu o data mi s-a intamplat sa dau raspunsuri care ma dau de gol. Pentru ca da, imi pune si intrebari capcana :))
@thea: valeleu, mai ales ca este o chestiune constanta. noroc ca este o persoana draga, ca altfel...e horror:)
@ikemaua: aoleeeeeu, aia care in loc sa te imbogatesca putin cu aventura lor, iti explica cum ca all inclusive-ul nu era chiar ok, ca avea prea multe feluri cu paste. brrrrr. ca sa nu mai zic de nuntasi, care te obliga sa te uiti la pozele si casetele lor.
Thea :))))
cine e omul asta? si ce e el in viata ta? adica mai ai vreo scapare? ca mie mi se pare groasa de tot situtia :)))))))
cireasa, exact, aia care nu stiu ce este demn de povestit despre un loc strain; si da, nuntasii cu DVD-urile si albumele interminabile cu toate rudele pe care te simti obligat sa le identifici.. De cate ori n-am facut eu gafe confundand pe la poza 450 soacra cu mama si nasul cu fratele .. dupa ce mi se explicase "clar" cine ce hram poarta!
Ii detest pe cei mai des intalniti in RO, neavizatul politic si comentatorul sportiv cu explozie intarziata. Ciudat, desi nu-s microbist, tot nu scap de discutii de o ora despre performantele uriase ale Unirii Urziceni. Totusi, politica mai irita mai mult cand este prost abordata pentru ca stiu cu ce se mananca.
Si mai e o categorie. Sunt cei care vorbesc intr-una fluviu, dar nu despre ceva anume. De pilda, incep subiectul cu mancarica gatita aseara, trec lejer prin cronica familiei pornind de la rudele invitate la masa, se opresc si la bolile transmise genetic si dezvolta, si chiar dau cateva exemple de fosti colegi - amintind in treacat si despre relatiile lor cu seful si sfarsesc (sau te sfarsesc) vorbind despre copil si obiceiurile de zi cu zi ale acestuia.
Toate astea in vreo 10 - 15 minute - cam atat rezist, depinde de distanta dintre birou si usa pe care o strabat cu spatele, in retragere...
Pe mine ma deranjeaza povestile sexuale, rufele spalate in public.
Acces din rect, gen.
@ikemaua: draga mea, dar e clar ca ai nervi buni de tot. pe mine nu ma tine atat de mult o ascultare neplacuta.
@krossfire: pai romanul nu s-a nascut doar poet, ci expert in orice are el chef sa dea expertiza. asa e, sunt groaznici.
@lili: ce chestie, pe mine astea chiar ma amuza. sunt rusinata acum:|.
@ a cherry
:)) n-am scapare; noroc ca am rabdare.E din familie. Si mi-e chiar draga daca nu incepe cu "povestirile ca intre fete" :))
Trimiteți un comentariu