Mi-am dat seama asa, dintr-o data, ca in viata mea se afla prea multe lucruri prea mari.
Am o casa prea mare. Am doua camere si o bucatarie asa de primitoare, incat petrec teribil de mult timp in ea. Dorm in dormitor. Fac baie in camera de baie. Sufrageria este in plus. Desi platesc pentru ea impozit si caldura si o tin in buna stare. Degeaba.
Am un pat prea mare. Desi stiu ca exista si mai mari decat atat. Si l-am vrut eu insami in acest fel. Consider ca 1.60 latime este prea de tot. Un 1.40 ar fi brici.
Patul meu ocupa toata camera. Si nu obliga oamenii care sed in el sa fie prieteni la catarama si in timpul somnului. Ceea ce e destul de aiurea, ca doar de-aia te-ai varat in pat cu ei.
In timp ce doarme, cireasa migreaza spre sifonier. Si i se permite transhumanta asta pe o plaja destul de mare. Daca as avea pat mai mic, n-as avea unde sa ma duc. Si as ramane lipita, cum e si firesc, de omul din pat.
Am un frigider prea mare. Pe care, ca sa nu il vad gol, tind sa il indop cu tot felul de chestii. Care apoi se scofalcesc si se strica si le arunc. Si nu e bine.
Am un dulap cel mai dulap. Inghite nemestecat haine sute. Unele dintre ele nu vad mult timp lumina zilei. Si sunt triste si stau acolo unele in altele. Urandu-ma in secret pentru ca le-am desenat nonsalanta un destin asa de anost.
Am prea multa mobila. Cam 30% din mobila mea doarme in casa asa, degeaba. Nu-mi serveste la nimic. Nu sta nimeni pe canapeaua numarul doi. Nu controbaie nici macar spiridusii noptii prin dulapul mic din dormitor. Stiu asta sigur.
Cat despre masutele raspandite prin casa, ce sa mai zic. Ar trebui reduse cu destul la suta. A, si pe doua dintre scaunele alea care sunt asa de incomode chiar ca nu sade niciun suflet. Oricum nimeni sanatos la cap. Sunt nasoale rau si in plus.
Am o masina prea mare. Uneori, vara, in drum spre mare, o umplu de tot. Dar asta inseamna un grad de ocupare de maxim 25%. Si asta cu toleranta, daca ar fi sa socotesc ca in fiecare zi de vara pana-n seara ea umbla intesata de prieteni. Prea putin.
Probabil ca mereu am stiut toate astea. Si ca mereu am avut oroare de prea mare si prea mult. De-aia nu mai fac cumparaturi de haine de ceva vreme, pe post de distractie. De-aia detest sa intru in hipermarket. O bacanie mi-ar fi destul.
As vrea sa imi ajustez cumva masurile traiului mai pe dimensiunea mea. Sa am o casa de cireasa, o masina de cireasa, umpluta cu mici lucruri de cireasa. Dar cred ca am vorbit deja prea mult despre asta. Si am facut prea mare caz pentru nimic.
joi, 26 noiembrie 2009
revelatia lui prea mare si prea mult
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
16 comentarii:
Probabil ca pentru toate astea si muncesti prea mult. Ce bine ar fi sa ai lucruri mai mici si sa muncesti si cu x% mai putin.
cireaso ce pot spune decat : "decat" deloc, mai bine mult.
Iar daca ai chestii in plus, baga-le pe Da si Primeste, sigur vor face casa buna cu cine se arata interesat.
cireaso ce pot spune decat : "decat" deloc, mai bine mult.
Iar daca ai chestii in plus, baga-le pe Da si Primeste, sigur vor face casa buna cu cine se arata interesat.
Eu cred exact ca tine: ca am prea multa mobila, prea multe haine, prea multe vase, cumpar prea multe timpenii si pun prea multe chestii deodata in frigider si apoi arunc.
Am miliarde de pixuri, desi scriu aproape exclusiv la computer, dar nu pot rezista la prezentza unui pix care pare ratacit si singur. Si il iau acasa.
Si tot incerc DOWNSHIFTING-ul. Si te incurajez sa faci cum simtzi: e mai bine pentru tine, e mai onorabil fatza de saraci, e infinit mai bine pentru PLANETA! (Scuzatzi patetismul de dimineatza!)
Sunt de acord si eu ca am prea mult fata de cat folosesc. Si cum spunea si vera, am in plan sa ma restrang in toate privintele. Criza asta o sa ne ajute si ea probabil, din pacate.
Da' in privinta sifonierului plin de haine pe care nu le imbraci eu am o solutie pe care o aplic negresit: o haina nepurtata de un an (uneori chiar si un sezon) zboara catre oameni mai nevoiasi. La pachet cu jucarii, farfurii (si de ele ma plictisesc) cani, etc.
Desi, in ideea ca ne restrangem asta ar incuraja in continuare consumul ...hmm
@len.ro: ar fi brici. doar ca e criza si nu ma pot concentra la schema asta:). dar e de tinut minte.
@pietricel: cu sa donez 20% din pat? hahahaha, asta ar fi tare.
@vera: pai de patetismul asta am avut nevoie, ca doar eu am inceput prin a ma lamenta:).
@ikemaua: si eu dau din lucrurile care se pot da, in mod regulat. exact cum faci si tu. dar din anumite lucruri mai mari, si mai impovaratoare, nu pot da. of.
well... pentru 20% din pat se gasesc destui amatori, chiar si in sistemul flatshare
nu crezi?
Nuuuuuuu pat mic nuuuuuuuuuuu!!!!
Noi am dormit ani de zile impreuna intr-un pat din ala de o singura persoana, ca de camin. Soatza mea are temperatura cu vreo 2 grade mai ridicata decat mine .... si tot timpul eu dormeam lipit de perete murind de cald si ea lipita de mine. Acum cu patul de 160 latime... ma simt mult mai cool (a se citi rece :)) )
@Miju: eu nu vreau sa share, vreau sa give away.
@bogdan b: pai femeile mereu ard mai tare decat barbatii, se stie. asta se vede cel mai tare in lupta cu aerul conditionat. pentru mine, zau este prea mare. iar eu vreau sa ma lipesc, na:D.
Uneori simplificand lucrurile din jurul nostru ne simplificam viata, ceea ce inseamna o viata mai usor de trait. good article! :)
Eu nu prea sunt "cotzofana" (I mean that in the most innocent way :), nu strang chestii de nici un fel, imi place sa le dau :) Mobila am cat sa nu-mi pun lucrurile pe jos si asta-mi da impresia de mai mult spatiu :) Desiiiii...imi plac si mie pixurile :)) si agendele. Una peste alte, give away, give away, less in more :D
@Anonim: asta incerc si eu sa zis si sa si fac. sa aduc totul la un numitor comun, mai simplu.
@misaki: da, asta e calea. less is more, desi nu la asta se referea zicala:P
Cireshiko, hai ca ie momentu pentru o discutziune filosofica. arunc si io peatra: exact despre ASTA e vorba. LESS is MORE, cum zice misaki.
Esplica dta de ce nu e.
am uitat sa mentionez un lucru esential: in patul cel nou, de 1,60, dormim tot lipiti, pe maxim o treime din el :) Deh, puterea obisnuintei ;)
@vera: pai ba da, asta ziceam si eu. fix asta. less is more. cum sa nu fie asa? doar ca ziceam eu ca zicala asta nu e folosita de obicei pentru situatia astia filosofica. ci pentru alte chestii, acum nici nu mai stiu care. deci eu dada, cred asa.
@bogdan: pai asta e foarte dragut. si ea tot cu doua grade mai mult are?:)
da.... din pacate dimensiunea patului nu afecteaza ... temperatura. Ciudat, doar stim ca marimea conteaza :))
Trimiteți un comentariu