nokia. connecting people. but not us.

nokia. connecting people. toata lumea stie sloganul.

dar nokia refuza, cu indarjire, sa ne conecteze si pe noi. ca individualitati si cirese cliente.

tel meu nokia arata de o vreme foarte rau. incepusera sa-i cada majoritatea butoanelor. chiar si ala principal din mijloc. cu care surfezi prin meniu.

am avut 2 optiuni. sa-i montez un joystick in loc de botonul ala. sau sa cumpar altul nou.

eu, cireasa neconsumista si ecologista din fire, am amanat cat mai mult sa investesc in acest nou gadget. lasa, sa cumpere altii.

salvez planeta consumand mai putine produse. si cumparand mai rar. salvand planeta dar si buzunarele de cireasa cam leftera.

e, si la un mom dat nu s-a mai putut. mama de cireasa a zis ca-mi ia tel de ziua mea. zis si fc.

m-am dus cu mama de cireasa si a cherry la mall. am intrat in mag cu tehnologie. ne-am dus la raftul cu telefoane nokia, brandul meu preferat. regardless monopolul de care zice lumea.

acolo, tel incepand de la 150 lei pana la unele ff smechere. cum am avut si eu cand eram fiinta corporata si cu fitze. dar pe care nu prea l-am fol la capacitate max.

eu si a cherry ne-am uitat la ele. apoi una la alta. apoi la vanzatoarea mult mai varza decat noi la mufe si fire. era femeie.

am intrebat-o totusi, ca doar pe ea o aveam la indemana, care e problema unui anumit tel. prea ieftin ni s-a parut noua, dar asa de dragalas. de culoare zmeurei coapte.

ea a zis ca n-are camera. si cam atat. in rest e superok. ce m-am mai bucurat. ca detest pozele fc cu tel. niciodata nu m-au incantat.

deci am cerut pe loc tel. iar a cherry, de entuziasm, a cerut si ea unul la fel. 2 cirese incantate. cu 2 tel. nokia de culoarea zmeurei. nimeni nu era ca noi.

am povestit la toata lumea cum in ziua de azi se pot cumpara tel ffff ieftin, si chiar nokia. le-am aratat cu ochi luciosi de mandrie. inima ne sarea din piept cu plesnet.

si apoi, rand pe rand, au inceput probl. intai ne-am prins ca nu-l auzim cand suna. orice melodie am pune, la volum maxim, nu-l auzim.

apoi am descoperit ca nu vdm nimic pe ecran. la contrast maxim, abia vezi intr-o camera intunecoasa. afara nici pomeneala.

si ultima, dar nu cea de pe urma probl, nu auzim ce ne spune pers de la capatul firului. motiv pt care in timpul convorbirii am dezvoltat obiceiul sa ni-l frecam de ureche, sa incercam sa-l varam in ea. si ne doare. in plus, e degeaba.

este fix ca in bancul ala. un om care isi pune afis pe usa. nu sunati voi, sonerie stricata. ies eu din cand in cand. asa si noi. luam tel din geanta si il studiam cu atentie sa vdm dc a sunat sau ne-a scris cineva.

dc ne-a scris, nu putem vedea ce. putem doar sa banuim. poate asta e o parte buna. ca alegem ce-am vrea sa ni se scrie. si acum imi dau seama ca faptul ca nu auzim ce ni se spune poate fi si el bun. au scazut certurile zilnice cu 34%.

zau. cum se poate asa ceva? dreptul de a auzi tel cand suna si de a vedea numele si msg de pe ecran cred ca face parte din drepturile inalienabile ale omului care a cumparat un tel.

e de neconceput ca nokia sa ma priveze de aproape toate drepturile pe care le am ca si posesor de tel. nu aud sunetul, nu vad ce scrie, nu aud vocea.

wtf.

recunosc ca am platit putin. neasteptat de putin. dar e nokia. si situatia e la fel de rea ca si cum mi s-ar spune la cumparare. ati cumparat un model mai ieftin. intre orele 14:00-16:30 nu veti putea primi sau faceti apeluri.

sau in zilele cu ploaie va tb sa va suiti pe un bloc inalt ca sa puteti beneficia de o convorbire. sau folositi va rog sms.

c'mon. e dezgustator. si there's nothing we can do about it.

nokia is, generally connecting people. but nokia is not, I repet, is not connecting us.

sufletul pereche are nasul coroiat

a cherry a scris lucruri fine si complicate despre sufletul pereche. eu, mai din topor.

ma pasioneaza sb, asa ca tot discut despre el. din cand in cand sun canalia, prietenul meu bun si-l intreb. auzi, tu crezi ca exista suflete pereche?

canalia plictisita imi zice mereu ca da. mai multe chiar per cap de cireasa. si desi stiu raspunsul, tot il intreb. poate cine stie, s-a mai gandit.

si tot gandindu-ma asa, am ajuns de curand la o concluzie profunda. am ramas uimita. cred ca sufletul meu pereche are nasul coroiat. si deodata orizontul de posibilitati mi s-a deschis bogat inainte-mi.

exista zeci, sute, mii, zeci de mii de nasuri coroiate doar in romania. nu mai zic ca, daca ies putin din tara, totul creste exponential.

uitati-va putin in jur. e incredibil cate sanse am sa-l gasesc. cum apare unul, cum il tarasc sub lupa mea pe post de patul lui procust. si il studiez cu atentie.

ah. nu e asta. ma scuzati ca v-am oprit din drum. cautam, ce sa va zic, cautam sufletul meu pereche cu nasul coroiat. dar nu sunteti dvs. lasatzi, mai intreb.

ce rost au intrebarile despre valori in viata. principii morale. educatie. varsta. nasul e de baza. e coroiat? atunci purtatorul merita verificat.

la rastimpuri imi iau o boccea cu de-ale gurii la spinare si pornesc la drum. n-ati vz cumva, oameni buni, sufletul meu pereche cu nasul coroiat? arata asa, cum sa va spun...oricum. era imbracat cu...orice. dar avea nasul asta coroiat. nu se poate sa nu-l fi observat. e mortal.

nasul coroiat afecteaza intr-un mod tulburator linia gurii. iar gura astfel rezultata afecteaza toata fatza. iar fatza ma afecteaza pe mine. big time. prin urmare, purtatorul de nas coroiat capata un halou in jurul capului.

sigur, nu e un halou de sfant. ci de potential suflet pereche. il vad de departe intr-o multime. apoi imi vine sa-i dau cercuri concentrice. din ce in ce mai mici.

apoi sa il separ de turma. apoi sa il obosesc si-l fac sa se impiedice gafaind. ca sa-i pot sari la gat. nu ca sa-l omor. ci ca sa-l verific.

a, ma scuzati ca v-am urmarit si v-am trantit pe jos. ma scuzati ca am dintii infipti in gatul dvs. sfinte sisoe, ce nas aveti. mmmmm. ma scuzati de neplacerile create. nu sunteti dvs.

bine, sa nu credeti ca ma ocup cu asta. am si eu un job, prieteni, familie. n-am timp sa sar cu ochi de pisica la panda in carca oamenilor care merg linistiti pe strada.

dar. it's a fact. sunt sanse ca sufletul meu pereche sa aiba nasul coroiat.

tb doar sa descopar care nas din multimea de nasuri. piece of cake.

trenul cu cirese solicitate la max

ne-am suit iar in tren. 2 cirese imbuibate. distrate bine. multumite. cantarete la sluja de Pasti in corul de la biserica din chechis. 2 cirese in drum spre casa de data asta.

drumul, lung, ce sa zic. de la jibou am fc o zi pauza la cluj. orasul nostru preferat din romania. unde salasluieste kapra ardeleana, prietena buna. am ras cateva ore bune si am plecat mai departe.

si mergeam, si mergeam. ajungem la teius. a cherry primeste telefon si persoana de la capatul firului, dupa diverse alte vb ca preludiu, arunca cu intrebarea.

unde esti? a cherry: la teius. el: vin sa te iau. a cherry: nu, stai, sunt in gara la teius, dar trenul merge mai departe. el: aaaa, ok. bine, vin sa te iau de la alta gara. urmatoarea. coboara si hai cu mine. peste granita. a cherry: nu pot. lucrez maine. si oricum n-am haine. el: lasa ca aranjezi cu munca. si cu hainele, nu-i problema. am card.

trenul serpuia mai departe. probabil ca vz de sus, semana cu o rama uriasa care tanjea sa ajunga la aiud.

vin eu in fuga de la chioscul de pe peron cu apa in plisc. si suna telefonul meu acum. el: unde esti? eu: la aiud. el: valeleu. eu: ce? el: da-te jos la brasov. eu: nu pot. el: de ce? eu: am treaba. el: ti-o rezolv eu. eu: ei na. el: zau, da-te. vin sa te iau. eu: mai sa fie.

stateam si ne gandeam, a cherry si cu mine. ce chestie funny. cand am plecat cu trenul de la bucuresti, n-am primit niciun tel asemanator. nici eu, nici a cherry. trenul in timpul asta manca gara dupa gara.

...nu ne-a tras nimeni de haine sa ramanem in oras sau sa-l urmam in alta parte. nu ne-am fi dus, ca aveam un plan bun. dar ne-ar fi placut sa fim intrebate, ce sa zic.

si totusi acum, niste oameni si-au dat seama ca Pastele fara cirese e ca nunta fara lautari. si au vrut sa repare lucrurile atunci pe loc. cand i-a lovit certitudinea ca cine n-are cireasa, sa-si cumpere.

si m-am gandit: vine 1 mai. deci aviz amatorilor. mai bine va ganditi acum de 2 ori. cine si-ar dori sa tina o cireasa sau alta cireasa aproape cu ocazia acestei sarbatori, mai bine spune de pe acum. faceti dumneavoastra o cerere...

pentru ca da. trenul cu cirese solicitate la max tocmai a sosit in bucuresti. cu ele cu tot.

dar ciresele vor briza si aerosoli si ciorbita cu afumatura si shuberek si cafea facuta cu mana lui ovidiu. si pt asta o sa o ia din loc din nou. si nu se pot da jos cand suna telefonul.

faceti cum credeti. si noi la fel.

Paste langa Jibou, un mare nod feroviar

sunt acum in curte la chechis, un sat la 9 ore de bucuresti, langa jibou. nu stiti ce e jibou? un mare nod feroviar.

chechis e in judetul salaj. e motivul pt care eu si a cherry suntem amandoua salajence. ea din salaj, eu din salajean. am wireless in curte. ce nebunie. ma rumenesc la soare. se bucura pielita subtire de cireasa.

in satul asta a copilarit a cherry, lucru care se vede si acum. peste tot, pe unde a trecut ea cand era mica, sunt acum ciresi infloriti. normal. unde s-a jucat mai mult, sunt mai multi copacei. unde a rtecut in graba, e doar iarba verde, verde de tot.

dar sunt si peri si meri si alti copacei. e concurs mare. cine are florile cele mai frumoase din sat. mai roz, mai galbui, mai albe, mai gingase, mai mari, mai transparente.

nici nu stim cui sa acordam marele premiu. aici e a doua primavara. ce lux e sa prinzi 2 randuri de copacei infloriti. de cand sunt am alergat in lume sa prind a doua inflorire a copaceilor. sunt dependenta de florile care anunta rod.

aici toata lumea se pregateste. aud ouale cum fierb. cand sunt gata, le rosim si le punem abtibilduri cu iepuri si ingerasi si pui. dimineata ne-au trezit cocosii si pasarile cantatoare. cand am iesit din casa am vazut padurea.

am auzit pe bune cucul. cica atunci cand auzi prima data in an cucul, trebuie sa te prinda cu bani in buzunar. ca sa-ti mearga bine tot anul. n-am un chior, sunt leftera. ce sa mai zic. urmeaza sa curat ciuperci. in curte, la soare, pe indelete.

prin curti auzi oameni robotind a Paste. toata lumea curata, randuieste, pregateste, oboseste cu rost. purceii albi lolec si bolec ne spun lucruri prin gard. cuchi a facut 4 pui mici, dar nu stim exact cu cine. inca mai intrebam prin sat.

am venit 11 ore cu trenul. ne-am adus hainele bune de biserica. maine dimineata o sa ne spalam pe fata cu apa in care sunt cufundate urzici, oua rosii si bani. sa fim rosii ca oul, iuti ca urzica, banoase ca banul.

eu si a cherry glumim mereu. zicem ca o sa fim rosii ca urzica, iuti ca oul. cu banii nu glumim. pe foc sfaraie sarmale. clocoteste borsul de pui taiat ieri. in beci se intaresc raciturile.

e Paste langa jibou, un mare nod feroviar. zumzaie gazele. canta pasarile. se unduie copaceii. si nu-i pe lume minune mai mare.

zi de cireasa parguita

se iau prietenii buni, multa bere, oua umplute, muzica buna, icrele fenomenale facute de mama, salata de boeuf, mama insasi, vin rosu si se aduc in floreasca. in locul de unde incepe orice calatorie. cum ziceam.

se amesteca totul cu lingura uriasa si se da la cald. se serveste pe loc. rezulta un val de energie si buna dispozitie. un val de cadouri simpatice. un val de bautura ciocnita cu cine tb. un val de prietenie pe paine.

ieri a fost ziua mea. zi frumoasa ca mine. va amintiti vremea? nu conteaza. eu m-am simtit grozav.

a cherry a fost regina neincoronata a mixerului si a preparat cocktailuri minunate din vodca poloneza, lime, lamaie, suc de mere si merele insele, pisate. reteta invatata de la australienii prieteni. de mare senzatie.

n-am avut scaune unde sa sada invitatii. au stat pe rand. n-am avut pahare din care sa bea. ce sa fac, s-au mai spart din cele castigate la partaj. au baut cate 2. n-am avut furculite cu care sa manance. nu-i nimic. am folosit manutza.

am primit multe oi. oi tablou, oi bibelou, oi insigna. oi pur si simplu. toti stiu cat imi plac de mult. un dulapior minuscul cu chinezi desenati de la chinezoaica de printesa sha. care a plecat cu niste urechi de iepure pe cap. dusa de alt val de emotie.

am primit si niste carti. din cate carti am primit, 56% erau cu tenta sexualo-senzuala. hm, ce sa fie...or fi vrut sa zica ca asa ma vad ei, citind asta? sau ca sa mai invat?

inca mai pluteste in aer senzatia de ziua mea. scaunele si pernele au ramas ca si cum lumea inca sta pe ele. mixerul e pregatit pt cocktailuri. guerilla canta bine. mai am mancare. sunt imbujorata de la cocktail. e 2 noaptea. am tren la 7.

ieri a fost ziua mea. zi frumoasa ca mine. m-am parguit. si ce bine e. nu pot sa va explic. ati fi invidiosi.

latura mea chinezeasca

asa-mi zice a cherry, cand o vede. latura mea chinezeasca.

din cand in cand fac alegeri ciudate de haine si obiecte si activitati si oameni. alegeri de matase, cu auriu si culori tipatoare. atunci a cherry, tematoare, ofteaza si zice. pazea. tocmai a lovit latura ta chinezeasca.

la inceput m-am dezvinovatit, care latura, stai sa vezi ca n-am, despre ce vb, ia mai lasa-ma.

dar dupa o vreme m-am prins ca asa e. am o latura chinezeasca care se ascunde sub pielita subtire de cireasa. si cand loveste, run for your lives. pt ca loveste cu toata priceperea si iuteala unui luptator chinez.

a cherry are datoria ca, atunci cand pune stapanire chinezul din mine, sa-mi smulga din ghearele dornice lucrurile pe care mai tarziu probabil ca le-as regreta. ca in restul timpului sunt o doamna.

dar pe loc atunci, eu nu vreau sa let go. lasa-ma, lasa-ma, femeie rea. nu vezi ce frumos e chimonoul asta? lasa-ma sa iau papucii, uite ce draguti sunt, cu pauni aurii si pufi.

latura mea chinezeasca se manifesta si la oameni. si aici pe a cherry o lasa nervii de tot. din cand in cand trag sa am pe langa mine oameni cu personalitate aurie, din matase, cu pauni brodati si pufi.

si pe astia a cherry mi-i smulge din mana, in contra vointei mele. lasa-ma, lasa-ma, femeie rea. ce stii tu ce e bun? uite ce dragut e omul asta. hai sa petrecem timp de calitate cu el.

a cherry face ochii aia ai ei mici si lungi, bed eyes, si mai mici. si se arata fara mila. nici nu stiti cum e. ca sa-mi pot astampara foamea generata de latura chinezeasca tb sa ma ascund, sa mint, sa disimulez, sa fur.

dar ce ma fac. de curand latura chinezeasca a fost amenintata de alte noi laturi, la fel de promitatoare.

latura mea mongola pt ca am vrut sa plec cu un surtuc cu ciucuri, latura mea pandjabi pe ca am vrut sa-mi cumpar neaparat sari, latura mea manciuriana pt ca imi plac icrele de manciuria.

latura mea taraneasca pt ca tocmai mi-am luat o superie veche si brodata de mana. latura mea de paparuda pt ca mi-as lua un caine mic pe care l-as tine la subrat si i-as pune funde roz in cap.

a cherry, ai treaba multa, ce sa zic. pt ca, chiar acum, cand vb, eu dezvolt inca alte noi laturi, care o sa ne bantuie. fii cu bagare de seama, ca singura nu ma descurc.

dati-mi va rog narghileaua aia. da, da, aia din colt. multumesc.

sufletele pereche expira ca laptele

Vorbeam cu cireasa prietena care o tot da in sus si-n jos cu sufletele pereche. C-or fi ca n-or fi.. ca unde s-or ascunde, auzi tu, dar de ce s-or ascunde? Si-n timp ce ma intreba pentru a o mia oara daca ele exista, m-a lovit raspunsul asta. Ele exista, dar expira ca laptele. 

Eu am intalnit pana acum cateva. Toate ale mele, candva, intr-un anumit moment cand probabil si sufletul meu era perechea lor. Si intr-adevar e o diferenta intre sufletele luate asa random in timp ce se perinda pe langa noi si cele care ne umple jumatatea de pahar. Alea bune, sufletele de calitate zic, care ni se potrivesc perfect pentru ca sunt masura noastra, nu au cusaturile tari, au marginile bine finisate si captusala moale, alea se lipesc de noi  ca o petala pe o oglinda uda. perfect. 

Dar apoi cand oglinda se usuca, sa zicem, petala se desprinde si se lasa purtata de vant spre un alt taram, cu un alt fus orar probabil, unde termenul ei de garantie nu a trecut. In lumea ta, a expirat. Si aici another cherry o sa ridice la mine din spranceana. Pentru ca eu nu ma indur sa arunc nici laptele stricat. Ce, nu pot sa-l pun la prins? Sau sa-l transform in branza? Ce, nu branza mucegaita e cea mai buna? Chiar trebuie sa-l arunc? Chiar acum? Chiar eu?

Mda, sa revin.. sufletele pereche fac tocmai asa. Si-atunci cand se desprind ce-o sa zici? Ca de fapt nu era tocmai pereche? Ca poate te-ai inselat tu? Si de fapt nici nu iti place laptele..

Nu se face.. ele trebuie sa ramana acolo in cutia sufletelor pereche. Si daca vreodata uiti cum esti tu de fapt, ridici putin capacul si te uiti la sufletele care te-au completat candva. Poate unul ti se pare acum un pic sifonat. Altul asculta muzica teribila. Dar fiecare a fost candva sufletul tau pereche. 

Cred ca tomai asta e. Ele raman la fel. Dar in functie de locul in care stam noi cand le privim isi schimba forma, le piere stralucirea sau dimpotriva lucesc de-ti iau ochii. Acuma, nu trebuie sa va spun eu, ca nu tot ce luceste e aur, ca asta stiti deja. 

Si cand zic cateva suflete pereche, nu va imaginati ca e un numar din doua cifre. E, cum a zis o data un prieten bun: ma gandesc la un numar intre anything si 2. 

cireasa cotzofana

da, am citit eu carti. am vz filme. am colindat prin lume. cant la pian. vb limbi straine. fac regulat schimb de idei noi.

dar cand ma aflu in fata unei tarabe cu cercei si brose, sunt in continuare fascinata de tot ce straluce. fix ca o cotzofana. pupupup.

am fost cu mama de cireasa si a cherry la cumparaturi, ca ciresele. sigur, mi-am dorit si am si achizitionat (cu banii lor, ca e ziua mea) si lucruri mari, importante, scumpe. de care aveam nevoie.

dar ce mult m-am bucurat la tot felul de prostii colorate si stralucitoare. expuse pe tarabe si dosite prin coltisoare bune de descoperit. pupupup.

o bratara din margele roz palid, prinsa cu o fundita mica, tot roz. ciorapi cu buline de 4 lei.

cerceii cireasa cu surub, care au si o pietricica shtras. dar si cerceii cireasa lungi, facuti din margele colorate. placere pe paine.

asta nu ma face deloc sa ma simt rusinata. cred ca asa se bucurau si indigenii descoperiti de columb cand asta le arata oglijoare. deci e parte din istorie. si din mersul firesc al vietii.

putine lucruri se compara cu placerea de a scotoci prin cosuri cu nimicuri. sporovaind verzi si uscate, guralive. despre totul si nimic. si aratandu-ne una alteia ca niste maimutze incantate ce-am mai gasit.

cred ca in fiecare femeie zace cate o cotzofana. mai mica, mai mare, mai imblanzita, mai pe fata. dar sunt convinsa ca suntem cotzofene din nastere.

dantelele, sclipiciul, paietele, fundele, pantofii de lac, glossul, toate atesta existenta cotzofenei din noi.

eu una abia astept sa o las din cand in cand sa se manifeste. o scot la iveala si o las sa zboare printre rafturi. pupupupup.

apoi, cand se termina banii, o indes in san ca in la cirese si imi vad de drum. femeie serioasa. dar cum dau de urmatoarea taraba cu praf de minune, iese iar, singura. nu mai asteapta binecuvantarea mea de femeie cu capul pe umeri.

da, sunt o cotzofana si ma mandresc cu asta. dc nu eram, era ceva in neregula cu mine. nu eram femeie. nu eram cireasa.

pupupup. pupupup. pupupupup.

o dimineata rosie

se pare ca si a cherry si eu trecem printr-o faza ipohondro-medicala.

intamplari cu freze, clesti, cutite si tot felul de instrumente potrivnice pielitei subtire de cireasa de aprilie ne populeaza viata.

ma trezesc dimineata si mi-e frig. ma duc la centrala. clipocea spasmodic rosu. semn rau. nu numai din cauza temperaturii neplacute, ci si pt ca am auzit multe povesti.

povesti in care centralele nemultumite se rascoala impotriva oamenilor care le-au cumparat. se strica si emana tot felul de chestii neprietenoase organismului. se pare ca mereu e centrala cea care castiga.

de cate ori centrala mea ma priveste cu ochi rosii, ma apuca panica. cred ca e singurul moment din viata in care regret ca am divortat. macar el stia sa intoarca de butoanele alea.

gandindu-ma de unde sa apuc problema (am un numar in mobil intitulat aurel-centrala) am incercat sa-mi tai chifla congelata pt mic dejun, ca sa o pot praji. activitate la care am purces increzatoare si nestiutoare de ce va sa vie.

peste 2 secunde era sange peste tot. pe frigider, pe fata mea, pe haine, pe faianta, pe parchet, pe telefon, pe laptop, pe carte.

parca taiasei un purcel, nu o cireasa. rana se itzea la mine hada si adanca, ca o mica genune cascata spontan.

tare de inger din fire, acum m-am lasat moale pe marginea patului. mi s-a parut ca prin mica deschizatura palpitanda vad un plaman. stai, nu, e ficatul, dupa culoare.

m-a luat ameteala, am inceput sa ma invart haotic ca o gaina fara cap prin casa. am simtit ca ma lasa puterile. m-am asezat din nou pe pat, slabita. brusc mi-a venit ideea ca poate sunt slabita nu de sangele mult scurs, ci de gazele nesanatoase elucubrate de centrala cu ochi rosii.

eram in pijamaua cu vaci. m-am gandit: dc ies asa acum pe scara blocului sangerand dintr-o labuta, aproape de incheietura, vecinii o sa creada ca am incercat sa-mi pun capat zilelor. ca viata e o incercare prea mare pt mine. si o sa fie jenant.

dar nici sa mor aici singura, ca un caine, sangerand ametita de la gazele centralei cu ochii rosii. sa mor de frica de penibil. a invins totusi decentza.

am deschis cu labutza buna toate geamurile, se se faca curent. am pus rana sub apa de la cada. dar mi-am adus ingrozita aminte ca in filme asta grabea sfarsitul eroilor care alegeau acesta cale pt a scapa de probleme.

ameteala mare. mult sange peste tot. amezeala. gaze. sange. panica. sange. gaze.

pana la urma am innotat intr-o piscina cu spirt. si am dat cu labutza buna tremuranda de toate butoanele centralei.

acum sunt buna zdravana. centrala face cald si clipeste cu ochisorii galbeni, cei buni. rana s-a inchis. si am o pofta de viata ceva de speriat.

calatoria spre departe incepe de acasa

acum m-am prins. n-am facut facultate degeaba. am avut o revelatie.

am inteles ca drumul spre australia incepe din floreasca. si drumul spre austria tot din floreasca. si cel spre grecia. si cel spre berlin.

ca, adica, daca vreau sa plec undeva departe, nu tb sa ma gandesc ca e prea greu sau complicat sau departe. sau peste mana. pt ca orice destinatie aleg, ea incepe din floreasca. adica exact unde stau eu. nu e fenomenal?

hm. o sa ziceti ca e putin lucru, si ca daaaaaa, e la mintea cocosului. nu e chiar asa. pt ca in modul asta simplu, oriunde vreau sa merg, tb doar sa ies din casa. si sa pun un picior dupa celalalt.

si intr-un final, in felul asta simplu, mergand, o sa ajung, mai repede sau mai incet, unde mi-am propus. pt mine, sincer, a fost un mare pas inainte. nu vedeam lucrurile asa.

mi se parea ca in australia se pleaca numai din niste locuri special amenajate. nu, domnu'le. spre australia se pleaca din floreasca. si din aviatiei, unde sta a cherry.

si pt ca tot e asa de facil, mi-am propus ca in curand sa fac asta. sa ies intr-o dimineata din casa, sa iau pe a cherry de codita si sa purcedem la drum.

australia cu cangurii si diavolii ei tazmanieni si delfinii, si gratarele si cocktailurile preparate de stirling e mult mai aproape acum. asa si africa. si america de sud.

toata chestia e sa te trezesti cu gandul cel bun. care sa-ti arate destinatia. odata ce ai ales, drumul tau, oricat de indepartat, incepe din fata casei. si din cauza asta poti pleca imediat.

una s-a stricat si una s-a pierdut

stiti bancul ala cu 3 nationalitati care sunt inchise intr-o camera fara alte usi si ferestre, cu doar 2 bile de otel?

ma rog, il zic, ca altfel nu are sens postul meu. un neamt, un japonez si un roman raman inchisi in situatia asta neplacuta.

asa, si dupa o vreme li se da drumul si sunt verificati fiecare. ce au facut cu bilele in timpul asta?

neamtul a inventat din ele combustibilul diesel. japonezul a facut cu ele o honda cred. romanul nu avea nici un produs langa. si tu? tu ce ai facut? pai nimic. pai si unde sunt bilele? pai...una s-a stricat. si...una s-a pierdut.

asa. ei bine, de curand, intr-o conversatie cu a cherry si alta prietena buna, am avut relevatia. relatiile mele sunt ca cele 2 bile ale romanului inchis.

mi s-au dat mai multe bile, ce-i drept. si niste timp t. am fost lasata in libertate cu ele. si poate de aici si problema.

pt ca dc ma intreaba acum ala de mi-a dat bilele ce am fc cu ele, pot sa-i zic verde-n fata. una s-a stricat. una s-a pierdut. una s-a stricat. una s-a pierdut. una s-a stricat. una s-a pierdut.

e drept ca nu mi se pare ca altii fac mai bine decat mine. adica ma uit si eu, na, in curtea cunoscutilor si vad ca e cam la fel. au primit si ei niste bile. si li s-a dat un timp t. restul il stiti.

nici macar nu sunt trista despre asta. ci putin amuzata. ca nu e ca plang dupa vero bila pierduta. sau stricata. dar ma gandeam asa, ce tare.

smecheria e, cred, sa primesti mereu altele noi. adica dadatorul de bile, demiurgul, sa se induioseze si sa zica. pofteste, cireaso. nu sunt hain. n-ai stiut cum sa procezi cu bilele trecute.

dar uite, iti mai dau. pana oi sti sau oi invata sau te-oi pricepe cumva sa le tii la tine. si sa-mi arati ce te-ai gandit tu in legatura cu ele.

si sigur imi da. ca asa merge treaba. dar sunt emotionata acuma. ca mi se pare ca prea am stricat si pierdut multe bile. si cred ca acum el, datatorul de bile, mi le da, dar pe semnatura. si ma si verifica la rastimpuri. ca sa ma faca sa ma responsabilizez.

ma rog. asa stau treburile. bila a murit. traiasca bila.

cum arata viata mea in cantece alandala

am luat leapsa asta de la prietenul Fake. pt. cei nefamiliarizati cu termenul, leapsa e ceva ce iti da de scris un alt blogger. o tema la impuse, dar cu prietenie.

el m-a pus sa dau melodiile mele pe shuffle si sa scriu titlul melodiei care pica la intamplare pt fiecare intrebare de mai jos, despre viata mea. bineinteles, in ordine. ia sa vedem.

1. How are you feeling today?
In the sun - Joseph Arthur

e incredibil ca mi-a iesit asa, pt ca azi mi se pare ca sunt incredibil de frumoasa si desteapta. deci da, ma simt in the sun.

2. Will you get far in life?
El Capitalismo - Gothan project

aceasta forma de organizare a economiei si deci a societatii mi se potriveste. si cred ca o sa ma ajute sa ajung departe. da.

3. How do your friends see you?
Divers - Boozoo Bajou

no comment. e perfect.

4. Will you get married?
Fish in the jailhouse - Tom Waits

hmmm. eu am fost o vreme un peste inchis intr-un acvariu, cu apa tulbure. nu stiu ce o sa se mai intample in continuare. sper ca nu la fel, oricum.

5. What is your best friend's theme?
The Pioneers - The Tunng

nici vb. nici cantecul, nici ideea (nu-i place sa fie pioniera).

6. What is the story of your life?

JCB - Nizlopi

eu am aflat abia acum un an si ceva, de la cel mai iubit dintre pamanteni, ce este si ce face un JCB. el este (pt doamne explic acum) un utilaj cu senile folosit in constructii. e singurul care are voie sa iasa de pe santier si sa mearga si pe sosea.

eu sunt ca o astfel de masinarie. deci asa e si viata mea.

dar ma intreb ce-as fi raspuns acum 2 ani, inainte sa stiu ce e. probabil ca-n bancul cu bideul. aveti bideu? asa si asa.


7. What was highschool like?
Breathe in - Frou Frou

am detestat scoala. asa ca de multe ori a tb sa respir adanc, ca sa o pot termina. dar si mama cireasa si tata cireasa au fost la fel. deci e in gene. sorry mom ca am dat totul pe goarna. dar stiu ca n-o sa te superi.

8. How can you get ahead in life?
President - I AM X

pai chiar asa. ma descurc in viata simtindu-ma ca un presedinte. actionand ca un presedinte. presedinte my ass.

9. What is the best thing about your friends?
Brighter Discontent - the Submarines

e ff subtil titlul si sper ca nu asta e cel mai bun lucru la prietenii mei. am cei mai buni prieteni de pe fata pamantului si cred ca ei sunt multumiti tare de mine. nu nemultumiti, fie si brighter.

10. What is in store for this weekend?
I'll kill her - Soko

e de necrezut ca a iesit asa. chiar o sa o omor. o sa o mananc cu fulgi cu tot. o sa o sparg. o sa o calc in picioare. o sa-i beau sangele. nooooot.

11. What song describes you?
Watching the Wheels - Matisyahu

da, eu mereu ma uit la rotile de la viata mea care este. ma uit cum se invart, cu ce viteza, cu ce ritm, si ma minunez de ce vad.

12. To describe your grandparents?
On & On - Erykah Badu

dupa cum zice si cantecul, sunt multe de spus. ar tb sa stam aici zile. on & on. v-as plictisi.

13. How is your life going?
Lazy Cat - Lazy Cat

nici vb. personajul interpretat de viata mea se numeste energetic & dynamic cat.

14. What song will they play at your funeral?
I melt with you - Nouvelle Vague

adica o oda vietii. ca m-am topit de placere sa traiesc.

15. How does the world see you?
Where did we go wrong - Novastar

si acum lumea se mai intreaba: unde am gresit eu cu cireasa asta? de-am facut-o asa, cu gust schimbator...dulce-acrisor?

16. Will you have a happy life?
Homecoming - Kanye West feat. Chris Martin

daca ma intorc mereu intr-un loc pe care sa-l consider casa, da. cum zice si titlul.

17. Do people secretly lust after you?
Machinegun - The Portishead

da, saliveaza toti cand trec. fac furori cu frecventa tirului unei arme automate.

18. How can you make yourself happy?
Is this love - Bob Marley

dragostea e viata mea. pe bune. de viata, de prieteni, de barbati, de mancare, de apa, de ski, de oi. da, toate astea sunt dragoste.

19. What should you do with your life?
Neighborhood - Daneil Byrne

ar tb s-o tin mereu asa cum e acum. adica sa tin lucrurile pe care le am aproape. in vecintatea mea.

cireasa si frica

Da, si cireselor le e frica. Azi e frica de dentist. Stiu o simtiti cu totii. Uneori ma intreb daca dentistilor le e frica de ei, intre ei. Daca la conferintele alea sufocante unde merg cu sutele sa invetze noi metode de tortura, se privesc cu suspiciune unii pe altii.. Isi arata caninii peste sala ranjind la aia cu dintii mai slabi, ca nu pot fi toti perfecti. E si dentistii oameni.


Si atunci cand le vine ceasul, ei dentistii, ce fac? Aleg cu grija un coleg caruia i-a mers vestea de om bun, nerazbunator si nevarsatoriu de sange. Fac programare sub un nume oarecare si in ziua cu pricina se intalmpla sa treaca pe acolo. A buna ziua, buna ziua, ce mai faceti? Buna ziua, stati jos. zice colegul din instinct. Si pana sa se prinda ce face a rezolvat cariutza colegului de breazla. Abia apoi se da un pas inapoi si striga la asistenta. Auzi, adu piesa aia noua, freza 5, si-l bate usor pe umar pe pacient. E ceva nou.. o sa vezi..


Si costumele? Stiti halatul alb, slapii rotunzi cu gaurele si.. masca. Da, le-au dat si masca de-o vreme ca sa nu-i scuipam cand ii injuram printre dinti. In masca iti vezi putin refexia ingrozita cu o gura care nu pare a fi a ta. E mare, e deschisa cum nu credeai ca tu poti, e plina de aparate. El, dentistul, e cu ambele maini inauntru, o freza care scoate fum, un aspirator si o oglinda. Asa lucreaza el, inconjurat de gaget-uri. Iar expresia, ei, aici se remarca profesionistii. Expresia e de piatra. Iti transmite totul e bine, e sub control. Sigur, imi tin ambele maini in gura ta, dar esti bine.

Ah, m-am umplut de ura. Si de frica. Si da, am programare acum la dentist. Cui nu i-e frica sa ma minta-n fata!

cireasa in versuri

Am primit o leapsha de la prietenul fake . el e expertul in muzici oricum, dar am pus mana pe mp3 player si uite ce a iesit...

1. How are you feeling today?
bitter sweet symphony-The Verve (dupa tura de noapte, buna dimineatza, somn!)

2. Will you get far in life?
why does it always rain on me - Travis (parca nu-s chiar asa pesimista totusi..)

3. How do your friends see you?
are you gonna go my way-Lenny Kravitz (mda, toti ma vor:)

4.Will you get married?
belive- nu stiu cine canta, nu scrie aici (da, cred ca mai cred in asta)

5.What is your best friend’s theme?
sam's town -the killers (chiar e :))

6. What is the story of your life?
jenny dont be hasty -Paolo Nutini (mi se spunea raluk, om sucit)

7. What was high school like?
hands open- snow patrol (da chiar)

8. How can you get ahead in life?
read my mind - the killers (well, inseamna ca raspunsurile trebuie sa fie pe acolo, ia sa mai caut..)

9. What is the best thing about your friends?
set the fire to the third bar - snow patrol featuring martha wainwright (hahah, asta e buna!!)

10. What is in store for this weekend?
is it any wonder -keane ( it is aparently, since I'll be sleeping)

11. What song describes you?
america - razorlight (mda, merge)

12. To describe your grandparents?
fill my little world- the feeling (chiar ca my little world ;)

13. How is your life going?
i luv u - the ordinary boys (da, deci iubesc baieti, random asa...)

14. What song will they play at your funeral?
run - snow patrol (mi-e frica groaznica de moarte)

15. How does the world see you?
I bet u look good on the dancefloor -arctic monkeys (hai ca intrebarea asta a fost usoooara..)

16. Will you have a happy life?
when the sun goes down -arctic monkeys (sper, ca vad ca inceputul e greu)

17. Do people secretly lust after you?
last request - Paolo Nutini (hahahahah)

18. How can you make yourself happy?
summer in siam - pogues (asta cu sigurantza m-ar face happy)

19. What should you do with your life?
before I fall to pieces - razorlight (deci sa ma grabesc...)

O invit pe monica sa se distreze cu piesele care-i suna ei in cap. si pe mako.

intalnirea ciresei cu armando si jiuliano

Era o zi ca oricare alta. A cherry (aka eu) mergea la another cherry sa ceva... nu-mi mai amintesc. Sun taxiul, ca doar nu era sa merg niste kilometri pe jos, nu prea multi ca, ce-i drept, karma mea a stat dreapta intr-o zi si m-am mutat aproape de cireasa prietena. In cateva minute sunt pe bancheta. Nu-mi place sa fac conversatie si ma uit fix prin parbriz. Par preocupata ca sa nu-i treaca prin cap soferului sa ma intrebe pe cine votez la locale, daca imi place piesa, daca poate fuma sau daca sa se desparta de nevasta-sa. Il observ totusi. Un om trecut putin de varful de curcubeu, care coboara sprea partea a doua a vietii, as zice alunecand pe culoarea mov. Grasun, cu o burta rotunjita de un tricou mulat, spalat de prea multe ori. dar spalat. Cu parul rar si lipit de un cap mare si rotund. Nu-i disting bine trasaturile si nici nu pot sa i le caut cu ochii ca urmeaza intrebarile, stiti care. Imi mut ochii spre parbriz, the safe side, si dau de legitimatiile celor doi soferi care impart masina. Vad acum trasaturile celui care ma conduce pe mine. Dar lasa trasaturile.. uite cum il cheama. Armando... Ma intorc iar cu ochii spre el, si iar cu ochii spre legitimatie, si iar cu ochii spre el. Oare ce-o cauta intr-un taxi un om cu nume de actor de telenovela, si nu orice actor, ci unul de rol principal. Dar nu-mi termin gandul si vad inca o legitimatie, a colegului, pe care cum credeti ca-l chema... Jiuliano... Mai da-o naibii!!! Care-i shansa ca Armando si Jiuliano sa ajunga amandoi soferi de taxi. Si sa imparta amandoi aceeasi masina. Ma uit atenta la poza lui. Un barbat mai tanar decat soferul meu. Cu parul negru si des, cu o mustatza dreapta si o privire adanca. Clar potential de erou in telenovela aici. Mama lui poate spera inca sa-l vada pe ecran pupand vreo Esmeralda. E inca tanar, inca se mai poate. Inca nu au aparut primele fire de par alb, inca are focul in ochi. Da, Jiuliano, se poate. Lasa taximetria in urma si emigreaza in Argentina, caci numele asta e facut sa ruleze pe generice. Imi pare rau Armando. To late for u...

2 cirese dezorientate

2 cirese blonde si dezorientate au plecat spre sofia. folosind masina personala, cea care si-a adus prinosul la atatea calatorii ciresesti.

confuzie mare inca de la inceput. cu greu s-au lamurit ele ce le tb ca sa fie lasate sa plece. oamenii, invidiosi, le tot induceau in eroare. tb extindere de casco, carte verde, hartie de la leasing?

pana la urma, inarmate cu multe hartii, un tort de ciocolata, un storcator de usturoi si multa-multa voie buna, au purces. la drumul bulgaskata. tata.

dar ciresele, neobisnuite cu geografia, n-au stiut cum sa iasa din oras. tehnic vb, stiau ele ca tb sa ajunga la giurgiu. dar cum se ajunge acolo, asta e intrebarea...

au hoinarit prin cartiere fara nume o vreme. dupa diverse peripetii si telefoane date unui nr destul de mare de prieteni barbati, au reusit. giurgiu li s-a oferit la picioare, in toata splendoarea.

au trecut si granita. ma rog, dupa ce au fost intrebate de catre vames dc sunt singure pe vremea asta. adica cum? confuzie din nou. da, suntem singure.

fatza noastra nu era potrivita cu vremea si vama? sau el nu era pregatit sa ne vada asa, pornite singure la drum? nu ne-am lamurit.

bine-bine, am reusit sa gasim iesirea. dar acum ce facem? ciresele n-au harta. indicatoarele sunt in chirilica. de oprit nu se poate, ca ne e frica rau de bulgari.

cu codita-ntre picioare, pe-aci ti-e drumul. alta cireasa a fc rusa la scoala, deci mai bunghea literele. o vreme a mers, apoi ne-am incurcat rau.

am oprit la o benzinarie cu o femeie bulgara si am intrebat. ingiii...ingiii, am dat amandoua din maini si din cap. am plecat multumita, dar in scurt timp panica.

ne-am dat seama ca bulgarii sunt pe invers: la ei da e nu si nu e da. ca sa faca totul mult mai complicat, cand vb cu straini ei incearca sa vb pe limba interlocutorului. deci femeia aia mi-o fi servit gestul de "da" bulgaresc sau mondial acceptat? hmmmm.

la granita am intrebat care e limita de viteza cu care au voie ciresele sa goneasca. vamesul roman a zis "ca la noi". confuzie din nou, si pe tema asta. eu si a cherry avem mereu dispute legate de limitele romanesti.

ea zice tot timpul ca avem voie cu 10 km/ora mai mult decat cred eu. dar n-am putut sa-i spunem asta vamesului, deci am plecat caine sur la vanatoare. am condus cu cat am avut nevoie si parerea ca se poate atunci, pe moment.

am ajuns in sofia, dar aveam intalnire cu prietenii intr-un punct fix. la o ora ff fixa. eram in mare intarziere. asa ca am inceput sa urlam la bulgari pe strada asa singurul nume de loc pe care-l stiam. ei ziceau napravo, napravo, si dadeau din cap ca da. sau ca nu. sau cine mai stie.

dar absolut de necrezut, am ajuns cu 20 de secunde inainte sa inceapa evenimentul la care tb musai sa fim prezente.

deci se poate. ca 2 blonde sa plece fara harta intr-o tara straina. o tara unde indicatoarele sunt in chineza, iar locuitorii de temut. si sa mai ajunga si la ora fixa.

deci suntem 2 cirese dezorientate. dar capabile.

mielul gras, cu untura pe nas

nu scriu doar de la mine din cap. am vb cu mai multe lume despre acest subiect. si toata lumea a fost de aceeasi parere.

grasimea loveste fara avertisment. mereu intr-o dimineata. cand pasarile se opresc din cantat. copiii nu se mai joaca. traficul se blocheaza mai dihai. cafeaua nu mai are gust de nimic. si te simti golit pe interior. vrei sa te ascunzi in scorburi.

cronologic, se intampla asa. mananci, mananci, mananci. si ti se pare ca nu patesti nimic. ca totul e ok. ia uite, domnule, ca nu ma ingras. ce bine, inseamna ca mi s-a schimbat metabolismul. uite, nu ma mai ingras, oricat as manca.

si te veselesti, si zburzi ca un miel, un miel predispus la ceva kg in plus, dar nepasator si inca civilizat ca si look.

si bagi tare la nas. dai cu cioco, da-i cu painica cu sos, pateuri calde, snitzel cu cartofi prajiti. mananci tot ce ai chef. minunandu-te si explicand la toata lumea ce mare comedie ti se intampla. cum poti sa mananci si sa nu te ingrasi. in jur, invidie.

si apoi, intr-o dimineata, te trezesti direct gras. afli cand incerci sa te speli pe dinti. iti ingheata zambetul de miel gras pe buze. aceleasi buze care au inghitit hulpave cantitati obscene de mancare. behaind de bucurie deshucheata, inconstienta.

loveste panica. nu esti niciodata pregatit pt vestea asta. desi dc scormoni bine in trecut, iti aduci aminte ca asa s-a intamplat de fiecare data. dar in cazul asta, pt ca bucatele sunt imbietoare, ai mereu memorie de peste.

oriunde te duci, porti dupa tine inca o persoana care insista sa stea strans imbratisata cu tine. se bucura cu tine, are sentimente, vrea lucruri. sufera cu tine.

nu mai dormi singur in pat. cand te zvarcolesti deranjezi cearsafurile de 2X mai mult. cand bei apa, tb sa aloci 2 pahare pt o singura sete.

cand te imbraci, ai grija sa nu strivesti alter ego-ul&corpul nou capatat. cand esti invitat acasa la cineva, iti vine sa-i rogi sa-ti pastreze 2 locuri. ca vii cu cineva.

grasimea a venit brusc, dar pleaca lent. dureros de lent. e nevoie de o perioada de chinuri cel putin dubla fata de cea in care inghiteai tot ce-ti pica la mana.

tb multa vointa. suferi ca un caine. un caine gras. te pitulezi pe langa ziduri. iesi doar pe inserat, cand lumea nu mai vede tristetea de caine batut din privire. caine batut pt ca e gras.

incepe reversul: te plangi la apropiati ca, orice eforturi faci, nu slabesti deloc. ti s-a schimbat metabolismul, vai, si nu slabesti.

si acum vestea buna. dupa ce ti-ai pierdut speranta si te-ai obisnuit sa traiesti o viata de dropie, pasare grasa, care nu trece neobservata pe unde se duce, se intampla.

te trezesti intr-o dimineata abatut. te duci sa te speli pe dinti si ramai stupefiat. a plecat. grasul a plecat de pe tine. ai ramas doar tu.

pasarile canta frenetic. copiii tipa violent. masinile trec in viteza. cafeaua e delicioasa. iti vine sa iesi gol si sa-ti strigi victoria in cartier.

te-ai trezut brusc slab la loc. intr-o dimineata. si totul are dintr-o data sens.

ritualurile de imperechere ale melcilor

ne-am apucat sa vb despre melci pt ca am obosit sa tot discutam despre ritualurile de imperechere ale oamenilor. din care oricum nu intelegem mare lucru.

am discutat cu a cherry si buna prietena lu despre cum o fac melcii. oportunitati si vicisitudini. am fc practic swot-ul erotismului melcilor.

totul a pornit de la o glumita cu tata si mama melc care ii spun puiului melc sa-si aleaga soatza de cand e mic, de la scoala.

el protesteaza si zice ca nu le vede pe fetele melc decat ca pe niste colege de clasa, nu ca pe niste sotii. dar parintii ii spun sa lase prostiile, sa aleaga acum. ca sa nu moara pe drum cautand soatza cand e mare.

si apoi, ne-am gandit mai departe: cand melcii sunt intr-adevar dornici sa fuga in bratele iubitei, cum fac? ca numai sa se porneasca la drum e o intreaga tevatura.

pana ajung la capatul gradinii, sunt deja obositi si blazati si nu mai vor nimic. bine, sa speram ca iubita locuieste in celalalt capat al gradinii. si nu in alta livada, din alt sat.

deci la melci nu merge sa aiba legaturi spontane sau one night stand. tb sa-si calculeze totul ff bine. sa-si ia mancare pt drum in calatoria lor erotica. plus o bocceluta cu lenjerie de schimb. si sa lase lucrurile in ordine la locul de bastina.

probabil ca inainte sa purceada la calatoria erotica, melcii isi fac testamentul. asigurare de sanatate sigur nu pot sa-si faca. pt ca asiguratorii nu accepta sa isi ia asupra lor o calatorie cu atatea riscuri.

ma rog, poate asta e bine. ca inseamna ca de oboseala sau gandindu-se la stresul unei noi calatorii, melcii sunt mult mai inclinati sa-si tina partenerele aproape. si sa nu caute aventuri care ar putea sa-i omoare de epuizare.

deci inseamna ca melcii incearca din rasputeri sa-si rezolve problemele casnice. nu sa le umfle si sa tranteasca usa la prima isterie, fugind in lume. fugind...

si apoi, odata ce s-au intalnit, unde fac dragoste? in casuta lui sau in casuta ei? dar in casuta unuia nu intra decat un melc. hmmmm. poate ca ies amandoi in pielea goala tiptil si fac dragoste sub clar de luna pe un pat de frunze. apoi intra pe rand sa faca dus.

si cand isi fac ochi dulci melcii, cum fac? stiti ca ei au 2 perechi de ochisori. unii care atarna la capatul cornitelor mai lungi, si altii mai aproape de cap. deci unde se uita ei cand se uita ochi in ochi?

am discutat si alte detalii, referitoare la lubrifiere, dar nu intru in ele. ele strica inocenta ritualului de imperechere al melcilor. murdaresc idila intre aceaste vietuitoare obligate probabil la monogamie.

imi plac melcii si ideea legata de destinul lor amoros. cu oamenii e mai greu. dar ne descurcam noi.

nunta mea, un eveniment SF

am luat o leapsa de la mako. pt cei ce nu stiu, cum n-am stiut nici eu pana de curand, o leapsa (intre bloggeri) este un subiect despre care esti rugat (de catre alt blogger) sa scrii.

draga de mako mi-a dat leapsa asta, fara sa stie ce-mi face.

pt ca subiectul este unul de-a dreptul pur si simplu. si anume: care ar fi prima optiune de melodie pe care as alege-o pt petrecerea si dansul de la nunta mea.

mai mako, cine te crezi sa ma pui sa ma gandesc la asa ceva? lasa melodia, pe asta o sa o alegem noi. dar cine te crezi sa ma pui sa ma gandesc la un eveniment care cel putin in acest moment pare SF? adica nunta mea.

incercand sa ma achit onorabil de leaspa, mi-au venit in cap totul felul de lucruri. m-am gandit la viata mea, la prima mea nunta, la nuntile ce vor urma. dc vor urma.

mai mako, ce naiba de leapsa ti-ai gasit si tu sa-mi dai. oare n-am fost ok cu tine? ti-am zis ceva nepotrivit, care te-a suparat?

of.

sa ne intoarcem. ce melodie as alege eu sa se cante pt mine la nunta mea. care nunta?!

ma rog.

cred ca ar tb sa fie o melodie the killers sau poate una a trupei muse. sau poate pink floyd sau poate bryan ferry. sau james sau placebo. sau poate iggy pop, cu care by the way as vrea cateodata sa ma si marit.

dar stai, bag seama acum ca de fapt m-as marita cu oricare dintre solistii trupelor de mai sus. si cu solistii de la inca niste alte trupe, numeroase. toate sunt trupe rock. va spun, rockstar-urile sunt viata mea.

si atunci, ce cool, prima melodie de la nunta ar fi interpretata chiar de unul dintre ei, acolo live.

uite, m-am decis, am ales. prima melodie ar fi interpretata de sotul meu, solistul de la rolling stones. dada, mig jagger, care mi-ar canta cu ochi de foc si 100% energie pleased to meet you.

nuntasii n-ar putea sa stea locului. matusile si unchii ar avea furnici pe toata talpa. ginerele ar purta un T-shirt cu logo-ul trupei lui. gura aia simbol, cu limba scoasa.

va dati seama cum ar arata invitatii. pe langa matusi si unchi, numai rockstar-uri, potentiali soti pt toate prietenele mele. ce balamuc.

mmmmmmm. mai mako...ce-mi faci.

da, deci raspuns final da. am ales. melodia ar fi pleased to meet you de la rollgins stones. indiferent cu cine m-as marita, asta ar canta la nunta mea. care nunta?!

mai mako...

coincidente care nu duc nicaieri

vad filmul oblio si trec apoi cu masina pe langa un magazin de cartier care se cheama oblio. hmmm.

scriu ieri ceva despre Mos Craciun in aprilie si a cherry, fara sa stie ca am scris, se apuca sa fredoneze in aceeasi zi melodia de Craciun a lui Killers.

ne place o poza pe care scrie for sale intr-un restaurant si cand vrem sa vedem cine e autorul, e k. cel caruia eu voiam sa-i fac lucruri cand el voia sa-i faca lui a cherry.

iti place biftecul tartar?! incredibil, e mancarea mea preferata. deci ne-am gasit, 2 barbari.

ai zice ca toate lucrurile astea trebuie sa duca undeva. nu se poate sa fie asa, doar conincidente fara sens. incercam sa le deslusim intelesuri. le inventam si le adaptam ca sa se potriveasca cu ideea noastra despre magie.

pt ca speranta moare ultima. asta e bine.

cred in opotunitati care mi se arata si pe care tb sa le recunosc ca atare si sa le inhat. cred in contexte prielnice. accept faptul ca soarta se contorsioneaza cateodata in asa fel incat sa-mi puna la dispozitie diverse lucruri. mie personal.

dar nu cred in mici semne si coincidente. si nu vreau sa pierd timp si sa-mi bat capul cu dezlegarea enigmelor continute in ele. pt ca nu cred ca exista vreo enigma de dezlegat.

in general in dragoste ne apucam sa recunoastem si sa imbratisam semnele. ii plac ouale ochi?! ce chestie, si mie.

pe bune? ai facut scoala de muzica, vioara? si eu pian! sfinte sisoe, eram meniti sa ne intalnim. putem face o orchestra impreuna. noi 2 avem altfel de simturi decat ceilalti muritori. mmmmmmm.

te trezesti greu dimineata? ah, pe tine te asteptam...si eu la fel. poate suntem sortiti ca impreuna sa reusim mai usor si de-asta am asteptat pana acum.

ai citit cand erai mic aventurile lui habar n-am? si eeeeeeeeeeeeu! animalul meu preferat e oaia. al tau calul? ce chestie....tot animale domestice. stiam eu ca avem ceva in comun.

ca sa fac putin lumina in ceea ce priveste parerea mea, sotul meu era nascut in aceeasi zi cu mine. la 10 ani diferenta. adus pe lume de catre acelasi dr. la aceeasi maternitate. era evident ca el e. dar am divortat.

ta-daaa. deci cum sa mai cred in semne?

cred ca semnele in dragoste sau nu, sunt mici scapari ale sistemului, cum mai are orice mecanism.

si desi multe sunt amuzante, unele alarmante, altele enigmatice, celelalte incredibil de placute, eu una n-o sa-mi mai bat capul cu ele.

o sa ma fac ca nu le observ si o sa-mi vad de drum fara sa le desfac bucati sau sa le impopotonez cu zorzoane suplimentare, care sa le dea sens.

si asa e atata treaba pe lumea asta. si oricum probabil ca exista un nr. impresionant de oameni in zodia taur care au studiat un instrument.

Mos Craciunul meu personal

cred ca a venit timpul sa recunosc.

am un Mos Craciun personal. pe bune, am.

adica atunci cand imi doresc un anumit lucru, vb cu el si el imi indeplineste dorinte. nu ii cer lucruri absurde. ii cer lucruri pe care stiu ca poate sa mi le dea. si mi le livreaza. e asa de buuuuun!

marea smecherie e ca pot sa apelez la el in orice anotimp. adica uite azi, de exemplu. e primavara si copacii sunt infloriti roz. iarba verde a explodat prin oras. de-aia mi-am si amintit de el. Mos Craciunul meu personal miroase a iarba si are si ochii de culoarea ei.

am sunat, are un numar. Mos Craciunul meu personal e pe vodafone. nici macar nu e un numar din ala special. si eu sunt pe vodafone. ce intamplare.

mi-am exprimat o dorinta sincera. a zis ca se poate. cu o intarziere doar de o zi. era prins cu ceva la cta.

desi e Mos Craciunul meu personal, mai are probabil niste treaba administrativa. pt. ca in mod sigur de implinit dorinte nu mai indeplineste altcuiva. asa vreau eu sa cred.

exista si niste reguli. nu ii cer niciodata lucruri fizice, ci emotionale. si el vine cu tolba plina si descarca la usa mea o gramada de goodies. ochii imi iau foc cand vad ce mi-a adus. despachetez totul cu mare grija si emotie.

deci nu imi aduce lucruri palpabile. nici nu-mi tb. pe alea pot sa mi le iau si singura. de la mall sau de aiurea.

in plus, nu pot sa cer lucruri in fiecare zi. poate ca are dreptate cu strategia asta. altfel nici nu m-as mai bucura cand ar veni. asa e cu toate lucrurile.

aaaa, si sunt mereu cuminte. si el stie cumva, si de-asta si functioneaza lucrurile cum tb.

sunt o norocoasa. nu cred ca are multa lume asa ceva.

el imi aduce veselie, prospetime si alte sentimente care tin cald. darurile lui sunt ca o paturica buna cand ti-e frig.

mi-e frig in aprilie. vino, Mos Craciun. te astept ca si cum.

barbatii care merg la aerobic

ce urmaresc barbatii care merg la aerobic?

nu, nu e vb despre doar caz izolat. eu fac aerobic de multa vreme. si pe la toate salile pe unde am fost cireasa sportiva, am dat peste cate un barbat.

barbatii de obicei merg la banda, la bicicleta, la ce vreti voi. dau cu pumnii in saci de box, urla ca niste nemernici ridicand greutati. vezi cum li se umfla venele tragand de fiare. dar nu la aerobic.

totusi sunt unii care fac specia de ras si insista sa se lupte cu partea interioara a
coapselor si cu aripioarele. sau doar vor sa-si intareasca sanii prin exercitii specifice.

asta de acum e un strain. e imbracat destul de ridicol, in strampi scurti, in care are bagat si tricoul. e tuns destul de ridicol.

e slab, n-are pic de grasime, are muschi exact cat ii trebuie. ce-o cauta acolo, sa se contorsioneze asa...

e nelipsit, ca si mine, de la ore. noi femeile intai am chicotit catre el. ca e si mereu serios, o cere. dar apoi, cele mai mamoase din grupa au inceput sa-l ajute, ca pe un pui de bogda proste.

ba un zambet, ba o saltea, ba o explicatie. fa asa, drege asa, instructorul a zis ca sa ridici mai mult, pana simti ca te doare celulita. asa elimini coaja de portocala. uita-te la mine.

el sufera, e evident. face miscari complet lipsite de gratie. normal cumva. dar vine mereu, se inroseste cu noi, gafaie cu noi, suspina cu noi, se bucura cu noi.

da si din pelvis cu fata la oglinda cand dam si noi. pana la urma e ca un frate. ca altceva n-are ce sa-ti fie un barbat care vine la ora de aerobic pt. femei.

deci: vrea sa-si intareasca fesele? sau greseste mereu usa?

cui ii e frica de duminici?

uite mie, clar.

duminica e asa o zi dedicata repaosului si nemuncii, incat nici nu stiu cum sa o abordez ca sa nu gresesc. orice pas poate fi fatal.

un ochi dc mi-a scapat de la ciorapul numit duminica, se duce de rapa toata organizarea. duminica n-am voie sa fac lucrurile amatoreste. duminica e pt profesionisti.

ceilalti oameni sunt si ei la fel de atenti cu duminica lor. adica nu merge sa faci un plan pt duminica intr-o doara, asa, si apoi sa te rasucesti. dc ai zis o vb, vb sa fie. cu sambatele se mai poate glumi. e lejera treaba. dar duminica...

eu am invatat sa fiu prevazatoare. de cate ori incearca sa-mi smulga cineva un commitment pt duminica, ma dau ranita. ma fofilez. disimulez. mint. mi-e frica.

dc o sa apara ceva si o sa fiu obligata sa contramandez? omul ala o sa ma urasca. mi-am fc mendrele cu duminica lui.

aparent, duminica e un dar. mereu ma gandesc ca o sa o fructific la maximum. ca de data asta o sa storc din ea esenta pura de timp liber bine folosit.

cand e inca joi, duminica pare o doamna cumsecade. cam conservatoare ce-i drept. cu parul grizonat. dar binevoitoare si dispusa sa faca tot ce poate ca sa fie ok.

vineri, cea mai frumoasa zi din saptamana, duminica pare inca ok. incep sa se contureze lucruri. stiu cum o sa o fac sa mi se abandoneze. o sa scot untul din ea.

e sambata, zi lejera de forfota si actiuni ad-hoc. acum duminica incepe sa apese cu piciorul ei pe gatul meu. dar inca e bine. incerc sa nu am idei preconcepute. sa intru in duminica curata, pregatita.

si duminica ma trezesc. ta-daaa. vremea de obicei e incerta. nu stiu dc o sa ploua sau o tine asa. pana beau cafeaua si ma invart un pic prin casa, duminica incepe sa se incrunte.

haide odata, ce faci? iti bati joc de mine? am venit. foloseste-ma. ca altfel plec imediat. nici n-o sa stii ce te-a lovit. si cu suflarea ei de gheata in ceafa, incep sa dau telefoane, sa incerc sa injgheb ceva demn. de o duminica care se respecta.

pana la urma iese o actiune. dar dupa savarsirea ei, stresul mare cu organizarea si lipsa perfectiunii ma doboara.

duminica la 6 seara totul e pierdut. am un sentiment de goliciune interioara. parca am pierdut pe cineva drag. dar nu stiu pe cine.

parca o aud. te-ai priceput sau nu, mi-am strans catrafusele si-am plecat. puteai mai bine. dar ma rog. eu sa fiu sanatoasa.

ma uit la ea cu grimasa omului care sufera de stomac, dar vrea si el sa manance prajeala.

tranteste usa. lasa in urma un fum albastrui, si un miros placut. dar totusi putin rau prevestitor. e mirosul cafelei de luni dimineata.