cireasa cotzofana

da, am citit eu carti. am vz filme. am colindat prin lume. cant la pian. vb limbi straine. fac regulat schimb de idei noi.

dar cand ma aflu in fata unei tarabe cu cercei si brose, sunt in continuare fascinata de tot ce straluce. fix ca o cotzofana. pupupup.

am fost cu mama de cireasa si a cherry la cumparaturi, ca ciresele. sigur, mi-am dorit si am si achizitionat (cu banii lor, ca e ziua mea) si lucruri mari, importante, scumpe. de care aveam nevoie.

dar ce mult m-am bucurat la tot felul de prostii colorate si stralucitoare. expuse pe tarabe si dosite prin coltisoare bune de descoperit. pupupup.

o bratara din margele roz palid, prinsa cu o fundita mica, tot roz. ciorapi cu buline de 4 lei.

cerceii cireasa cu surub, care au si o pietricica shtras. dar si cerceii cireasa lungi, facuti din margele colorate. placere pe paine.

asta nu ma face deloc sa ma simt rusinata. cred ca asa se bucurau si indigenii descoperiti de columb cand asta le arata oglijoare. deci e parte din istorie. si din mersul firesc al vietii.

putine lucruri se compara cu placerea de a scotoci prin cosuri cu nimicuri. sporovaind verzi si uscate, guralive. despre totul si nimic. si aratandu-ne una alteia ca niste maimutze incantate ce-am mai gasit.

cred ca in fiecare femeie zace cate o cotzofana. mai mica, mai mare, mai imblanzita, mai pe fata. dar sunt convinsa ca suntem cotzofene din nastere.

dantelele, sclipiciul, paietele, fundele, pantofii de lac, glossul, toate atesta existenta cotzofenei din noi.

eu una abia astept sa o las din cand in cand sa se manifeste. o scot la iveala si o las sa zboare printre rafturi. pupupupup.

apoi, cand se termina banii, o indes in san ca in la cirese si imi vad de drum. femeie serioasa. dar cum dau de urmatoarea taraba cu praf de minune, iese iar, singura. nu mai asteapta binecuvantarea mea de femeie cu capul pe umeri.

da, sunt o cotzofana si ma mandresc cu asta. dc nu eram, era ceva in neregula cu mine. nu eram femeie. nu eram cireasa.

pupupup. pupupup. pupupupup.