cui ii e frica de duminici?

uite mie, clar.

duminica e asa o zi dedicata repaosului si nemuncii, incat nici nu stiu cum sa o abordez ca sa nu gresesc. orice pas poate fi fatal.

un ochi dc mi-a scapat de la ciorapul numit duminica, se duce de rapa toata organizarea. duminica n-am voie sa fac lucrurile amatoreste. duminica e pt profesionisti.

ceilalti oameni sunt si ei la fel de atenti cu duminica lor. adica nu merge sa faci un plan pt duminica intr-o doara, asa, si apoi sa te rasucesti. dc ai zis o vb, vb sa fie. cu sambatele se mai poate glumi. e lejera treaba. dar duminica...

eu am invatat sa fiu prevazatoare. de cate ori incearca sa-mi smulga cineva un commitment pt duminica, ma dau ranita. ma fofilez. disimulez. mint. mi-e frica.

dc o sa apara ceva si o sa fiu obligata sa contramandez? omul ala o sa ma urasca. mi-am fc mendrele cu duminica lui.

aparent, duminica e un dar. mereu ma gandesc ca o sa o fructific la maximum. ca de data asta o sa storc din ea esenta pura de timp liber bine folosit.

cand e inca joi, duminica pare o doamna cumsecade. cam conservatoare ce-i drept. cu parul grizonat. dar binevoitoare si dispusa sa faca tot ce poate ca sa fie ok.

vineri, cea mai frumoasa zi din saptamana, duminica pare inca ok. incep sa se contureze lucruri. stiu cum o sa o fac sa mi se abandoneze. o sa scot untul din ea.

e sambata, zi lejera de forfota si actiuni ad-hoc. acum duminica incepe sa apese cu piciorul ei pe gatul meu. dar inca e bine. incerc sa nu am idei preconcepute. sa intru in duminica curata, pregatita.

si duminica ma trezesc. ta-daaa. vremea de obicei e incerta. nu stiu dc o sa ploua sau o tine asa. pana beau cafeaua si ma invart un pic prin casa, duminica incepe sa se incrunte.

haide odata, ce faci? iti bati joc de mine? am venit. foloseste-ma. ca altfel plec imediat. nici n-o sa stii ce te-a lovit. si cu suflarea ei de gheata in ceafa, incep sa dau telefoane, sa incerc sa injgheb ceva demn. de o duminica care se respecta.

pana la urma iese o actiune. dar dupa savarsirea ei, stresul mare cu organizarea si lipsa perfectiunii ma doboara.

duminica la 6 seara totul e pierdut. am un sentiment de goliciune interioara. parca am pierdut pe cineva drag. dar nu stiu pe cine.

parca o aud. te-ai priceput sau nu, mi-am strans catrafusele si-am plecat. puteai mai bine. dar ma rog. eu sa fiu sanatoasa.

ma uit la ea cu grimasa omului care sufera de stomac, dar vrea si el sa manance prajeala.

tranteste usa. lasa in urma un fum albastrui, si un miros placut. dar totusi putin rau prevestitor. e mirosul cafelei de luni dimineata.