ne-am suit iar in tren. 2 cirese imbuibate. distrate bine. multumite. cantarete la sluja de Pasti in corul de la biserica din chechis. 2 cirese in drum spre casa de data asta.
drumul, lung, ce sa zic. de la jibou am fc o zi pauza la cluj. orasul nostru preferat din romania. unde salasluieste kapra ardeleana, prietena buna. am ras cateva ore bune si am plecat mai departe.
si mergeam, si mergeam. ajungem la teius. a cherry primeste telefon si persoana de la capatul firului, dupa diverse alte vb ca preludiu, arunca cu intrebarea.
unde esti? a cherry: la teius. el: vin sa te iau. a cherry: nu, stai, sunt in gara la teius, dar trenul merge mai departe. el: aaaa, ok. bine, vin sa te iau de la alta gara. urmatoarea. coboara si hai cu mine. peste granita. a cherry: nu pot. lucrez maine. si oricum n-am haine. el: lasa ca aranjezi cu munca. si cu hainele, nu-i problema. am card.
trenul serpuia mai departe. probabil ca vz de sus, semana cu o rama uriasa care tanjea sa ajunga la aiud.
vin eu in fuga de la chioscul de pe peron cu apa in plisc. si suna telefonul meu acum. el: unde esti? eu: la aiud. el: valeleu. eu: ce? el: da-te jos la brasov. eu: nu pot. el: de ce? eu: am treaba. el: ti-o rezolv eu. eu: ei na. el: zau, da-te. vin sa te iau. eu: mai sa fie.
stateam si ne gandeam, a cherry si cu mine. ce chestie funny. cand am plecat cu trenul de la bucuresti, n-am primit niciun tel asemanator. nici eu, nici a cherry. trenul in timpul asta manca gara dupa gara.
...nu ne-a tras nimeni de haine sa ramanem in oras sau sa-l urmam in alta parte. nu ne-am fi dus, ca aveam un plan bun. dar ne-ar fi placut sa fim intrebate, ce sa zic.
si totusi acum, niste oameni si-au dat seama ca Pastele fara cirese e ca nunta fara lautari. si au vrut sa repare lucrurile atunci pe loc. cand i-a lovit certitudinea ca cine n-are cireasa, sa-si cumpere.
si m-am gandit: vine 1 mai. deci aviz amatorilor. mai bine va ganditi acum de 2 ori. cine si-ar dori sa tina o cireasa sau alta cireasa aproape cu ocazia acestei sarbatori, mai bine spune de pe acum. faceti dumneavoastra o cerere...
pentru ca da. trenul cu cirese solicitate la max tocmai a sosit in bucuresti. cu ele cu tot.
dar ciresele vor briza si aerosoli si ciorbita cu afumatura si shuberek si cafea facuta cu mana lui ovidiu. si pt asta o sa o ia din loc din nou. si nu se pot da jos cand suna telefonul.
faceti cum credeti. si noi la fel.
luni, 28 aprilie 2008
trenul cu cirese solicitate la max
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
hihihi, sper doar că domnii de la capătul celălalt al firului, amatorii, şi-au primit avizul în timp util! :))
uite ca domnii cu pricina nu cred ca au citit blogul. si cum nici unul dintre ei nu au fost cu noi la mare, nush ce sa zic:))
Eu aş zice că ţin supărarea!:) Că nu v-aţi dat jos din tren la Braşov.
Dar de ce nu v-aţi dus voi frumos (individual) la o agenţie de turism, nu aţi cumpărat o minivacanţă şi nu i-aţi sunat (fiecare pe al ei) ca să le spuneţi. Ti-am sunat ca să-ţi mulţumesc pentru cadoul drăguţ pe care mi l-ai luat de 1 Mai! Cum, nu ştii, mi-ai luat o vacanţă! Dacă muşcau amândoi, vă duceaţi repede şi mai luaţi una (ca să fie două camere, pentru două cireşe, cu doi cireşari). Dacă nu muşca niciunul, vă duceaţi voi două, ca două cireşe cucuiete! Dacă muşca doar unul, era iarăşi bine.:)
Când eram mai necăsătorită aşa, obişnuiam să verific astfel generozitatea bărbaţilor (pentru că urăsc zgârcenia, mi se pare o trăsătură de caracter total nevirilă). Sigur că nu cumpăram nimic înainte (nu mă riscam!). Dar era o manieră potrivită de a împuşca 2 iepuri deodată: aflam dacă e zgârcit şi, eventual, mă făceam şi cu un cadou.:)
deci esti casatorita:)
pai e dragut cum faceai tu inainte sa fii, dar uite ca noi nu prea ne pricepem sa facem asa. poate ne inveti un pic. vb serios:)
Trimiteți un comentariu