cireasa si frica

Da, si cireselor le e frica. Azi e frica de dentist. Stiu o simtiti cu totii. Uneori ma intreb daca dentistilor le e frica de ei, intre ei. Daca la conferintele alea sufocante unde merg cu sutele sa invetze noi metode de tortura, se privesc cu suspiciune unii pe altii.. Isi arata caninii peste sala ranjind la aia cu dintii mai slabi, ca nu pot fi toti perfecti. E si dentistii oameni.


Si atunci cand le vine ceasul, ei dentistii, ce fac? Aleg cu grija un coleg caruia i-a mers vestea de om bun, nerazbunator si nevarsatoriu de sange. Fac programare sub un nume oarecare si in ziua cu pricina se intalmpla sa treaca pe acolo. A buna ziua, buna ziua, ce mai faceti? Buna ziua, stati jos. zice colegul din instinct. Si pana sa se prinda ce face a rezolvat cariutza colegului de breazla. Abia apoi se da un pas inapoi si striga la asistenta. Auzi, adu piesa aia noua, freza 5, si-l bate usor pe umar pe pacient. E ceva nou.. o sa vezi..


Si costumele? Stiti halatul alb, slapii rotunzi cu gaurele si.. masca. Da, le-au dat si masca de-o vreme ca sa nu-i scuipam cand ii injuram printre dinti. In masca iti vezi putin refexia ingrozita cu o gura care nu pare a fi a ta. E mare, e deschisa cum nu credeai ca tu poti, e plina de aparate. El, dentistul, e cu ambele maini inauntru, o freza care scoate fum, un aspirator si o oglinda. Asa lucreaza el, inconjurat de gaget-uri. Iar expresia, ei, aici se remarca profesionistii. Expresia e de piatra. Iti transmite totul e bine, e sub control. Sigur, imi tin ambele maini in gura ta, dar esti bine.

Ah, m-am umplut de ura. Si de frica. Si da, am programare acum la dentist. Cui nu i-e frica sa ma minta-n fata!