Era o zi ca oricare alta. A cherry (aka eu) mergea la another cherry sa ceva... nu-mi mai amintesc. Sun taxiul, ca doar nu era sa merg niste kilometri pe jos, nu prea multi ca, ce-i drept, karma mea a stat dreapta intr-o zi si m-am mutat aproape de cireasa prietena. In cateva minute sunt pe bancheta. Nu-mi place sa fac conversatie si ma uit fix prin parbriz. Par preocupata ca sa nu-i treaca prin cap soferului sa ma intrebe pe cine votez la locale, daca imi place piesa, daca poate fuma sau daca sa se desparta de nevasta-sa. Il observ totusi. Un om trecut putin de varful de curcubeu, care coboara sprea partea a doua a vietii, as zice alunecand pe culoarea mov. Grasun, cu o burta rotunjita de un tricou mulat, spalat de prea multe ori. dar spalat. Cu parul rar si lipit de un cap mare si rotund. Nu-i disting bine trasaturile si nici nu pot sa i le caut cu ochii ca urmeaza intrebarile, stiti care. Imi mut ochii spre parbriz, the safe side, si dau de legitimatiile celor doi soferi care impart masina. Vad acum trasaturile celui care ma conduce pe mine. Dar lasa trasaturile.. uite cum il cheama. Armando... Ma intorc iar cu ochii spre el, si iar cu ochii spre legitimatie, si iar cu ochii spre el. Oare ce-o cauta intr-un taxi un om cu nume de actor de telenovela, si nu orice actor, ci unul de rol principal. Dar nu-mi termin gandul si vad inca o legitimatie, a colegului, pe care cum credeti ca-l chema... Jiuliano... Mai da-o naibii!!! Care-i shansa ca Armando si Jiuliano sa ajunga amandoi soferi de taxi. Si sa imparta amandoi aceeasi masina. Ma uit atenta la poza lui. Un barbat mai tanar decat soferul meu. Cu parul negru si des, cu o mustatza dreapta si o privire adanca. Clar potential de erou in telenovela aici. Mama lui poate spera inca sa-l vada pe ecran pupand vreo Esmeralda. E inca tanar, inca se mai poate. Inca nu au aparut primele fire de par alb, inca are focul in ochi. Da, Jiuliano, se poate. Lasa taximetria in urma si emigreaza in Argentina, caci numele asta e facut sa ruleze pe generice. Imi pare rau Armando. To late for u...
duminică, 13 aprilie 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu