cioburi din oglinda kuala lumpur

Kuala Lumpur m-a uimit teribil de tare. Asa de tare incat au vrut localnicii sa sune la salvare.

Eu credeam ca urmeaza sa dau peste un oras asiatic modern. Ceva cool. Trendy. Smecher. Cosmopolit. Aurit. Poleit. Stralucit. Nemaiauzit. Blagoslovit. Totul mi s-a tras probabil de la turnurile alea doua. Ele sunt frumoase, nu ma impotrivesc magiei.

Dar in rest, praful de pe toba. Frunze de taiat la caini. Moschei ctitorite de arhitecti musulmani futuristi. Clima care te imbie sa te asezi pe jos in postura de pasarilatilungila. Si sa astepti sa-ti dai neobstescul sfarsit.

Deci am dat peste aerogara asta un pic cosmetizata. In Kuala Lumpur poti sa vizitezi chiar mai putine obiective decat in Bucuresti, Romania. Tare, nu? Dar pentru ca sunt insa o optimista, am zgarmanat peste tot si am gasit cate ceva de intreprins. Iata.

Mancarea malaeza m-a tulburat intr-un mod particular. M-a dus in cotloane nestiute ale placerii culinare. Probabil ca 82% oamenii pe care ii cunosc n-ar fi putut pune gura pe nimic in locurile unde m-am indestulat eu, multumindu-mi trupul.

Am facut abstractie de mizerie. Si am avut experiente demne de guri imparatesti. Mixul de culturi malai, chineza si hindu a scos la lumina o bucatarie dumnezeiasca. Ajung sa iau si 5 mese pe zi de atata pasiune.

In tara asta pestele se ia de mana cu ceapa prajita. Cheama si niste ciocanele de pui, apoi striga niste alune. Si se perpelesc toti cu placere, fara pic de frontiere.

Kuala Lumpur se ajuta si de un pic de padure tropicala, in buricul urbei. Aici troneaza nestingherit cel mai mare parc de pasari din lume, unde pasarile pot zbura pe unde vor ele.

Este aici pasaret cu nemiluita. Sunt zeci de pasari simpatice. E si un papagal vorbitor si alb, Coco. Care mie n-a avut nimic sa-mi spuna. Dar s-a lasat cu placere scarmanat pe penele fine de pe cap. Oare papagalii au pe cap par sau tot pene?

Cred ca dupa ce au cumparat tot ce aveau nevoie, administratorii de asezamant pasaresc au mai ramas cu ceva maruntis prin buzunare. Si unul dintre ei avea o clar o pasiune pentru batlani.

Pentru ca au completat formatia cu un numar impresionant din aceasta pasare de culoare bej. Care iti sare ca un ied dinainte pe poteca. Si la rastimpuri batlanul se uita la cireasa ca gaina la margica.

Intr-una din laturile parcului locuieste o colonie de maimute pricajite dar cutezatoare. Ele dau buzna afara din parc avand pe post de rucsac si lipiti pe la subsiori niste pui din filmele SF ale anilor 70.

Maimutele astea sunt ca niste cotofene. Una batrana si artagoasa m-a atacat. Cu rusine obrazului recunosc ca, desi are dimensiunea lui barbacot, m-a inspaimantat rau. Si a reusit sa ma goneasca de la locul de privit maimute.

Banda de maimute chitaie necontenit. Si fura din mancarea pasaretului si a turistilor precum este cireasa romaneasca. Langa ele era si un pavilion de fluturi si inca unul de orhidee. Dar maimuta isterica m-a banat. Si mi-a fost frica sa ma reintorc.

Exista si Pazar Seni, bazarul malaez cu foarte multe valuri de pus pe cap. Capul altora, nu al meu. Langa el este China Town, un musuroi de furnici chineze. Care robotesc fara preget si in legitimitate. Alcatuind oricum 20% din populatia tarii asteia.

Peste tot sfaraie tigai si se flambeaza pui dulci-acrisori. Gura oamenilor si gura mea deopotriva lasa multa apa la vaderea acestor treburi. Totul iti vorbeste si te cheama si iti canta in chinezeste.

Si gata. O zi in Kuala Lumpur ai cu ce sa ti-o amagesti. Daca insa, din cine stie ce motive bizare, ai de stat 3, ca mine, mai bine te reorganizezi. Si fugi undeva in alte parti de tara. Unde poate ca Malaesia is pe bune truly Asia.