Nu stiu ce-i cu mine.
Dimineata ma pieptan frumos. Ma dau cu rimel si anticearcan. Imi pun in fiecare zi o fusta colorata si ma stradui mereu sa arat ca o gargarita vesela ce sunt. Adaug de obicei si cateva agrafe cu libelule.
Ei bine, in momentul in care ma urc asa diafana la volan. Si descopar nereguli facute de catre colegii mei de trafic. Ma apuca un soi de nebunie. Si ma dezlantui ca o femeie posedata. Dar ce umblu eu aici cu manusi. Devin un varcolac.
Cum trece prin fata mea un nesimtit, cum o iau personal. Mi se pare ca pentru a ma scoate pe mine din toti tatanii a iesit el astazi din casa. Incep sa sudui ca un birjar. Ma inrosesc la fata. Imi ies ochii ca la melc din cap. Si fac pete pe decolteu.
De sub fusta imi iese o coada lunga si vanjoasa. Care are in varf un smoc ce scapa pe geam si il plesneste pe adversar peste fata. Printre agrafele cu libelule isi fac loc niste coarne mici si ascutite.
Nu mai pot sa trec fluierand pe langa cei ce taie fata. Imi vine sa ii decortichez de piele depasesc pe linia de tramvai si apoi vor in fata mea. Cat despre nesimtitii care merg pe contrasens pe strazi cu sens unic, peste ei arunc pucioasa. Proaspat iesita pe narile generoase.
Pe vremuri ma sensibilizau doar cazurile mai iesite din comun. Dar acum sufar metamorfoza asta in fiecare dis de dimineata. Si pe inserat, chiar daca sunt obosita si cu simturile mai tocite.
Pentru ca spun vorbe grele si ies jumatate pe geam de destule ori pe zi, a inceput sa-mi fie teama. Purtarea mea ar putea sa traga dupa sine un infarct. Asta, plus alte griji cotidiene... Deh.
Astazi am avut treaba cu un taximetrist. Care venea ilicit din sens opus pe o straduta cu sens unic si minuscula din amzei. Aia cu Planters, unde e mereu un balamuc de nedescris. El venea invers.
Mi-a zis ca ma comport ca o blonda ca nu-i fac loc larg sa treaca. Eu i-am zis ca se comporta ca un om batran si nebun. De aici, a mai fost doar un pas sa sarim cu pumnii. Si sa se incinga o batalie taximetrist-cireasa de sa se duca vestea.
Am castigat batalia psihologica. Dar am plecat de acolo cu inima in punga. Zbatandu-se ca un peste fara apa. Si za daca stiu cum o sa evolueze ziua de azi. Sau daca reusesc si de data asta sa-mi bag ochii la loc in cap, cum va fi maine.
Si mi se pare ca imediat ce ies din casa, fac incantatii pentru un infarct.
marți, 22 septembrie 2009
cireasa face incantatii pentru un infarct
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
6 comentarii:
Ar trebui sa-ti iei o bicicleta, sa o pictezi cu cirese si alte fructe si trecand pe langa taximetristul blocat in trafic, sa-i faci cu mana lasandu-l in urma cu parul involburat si cu ochii inrositi invartindu-se prin masina incinsa.
Nu te îngrijora, e o chestie socială. Adică toţi şoferii e aşa. Nu ai cum să scapi. E mai bine că eşti de partea lor, că, noi, pietonii, vom fi evident eliminaţi de selecţia naturală.
În altă ordine de idei, n-am înţeles niciodată de ce se dau gagicile cu anticearcăn. Aşa de puţine au citit Brânduşele lui Apollinaire, ca să ştie că cearcănele sunt de fapt ceva ucigător de sexi?
uite de-aia n-am carnet!cu metroul parizian si e tare confortabil!si cand urc cu barbati-miu la volan, desi are un calm desavarisy si conduce exemplar, parca ma trec fiori pe sira spinarii!
Mda. Eu am zis mai demult... Dacă mă declar serios în efortul de a deveni șofer de București, mă duc întâi în Texas, îmi cumpăr o camionetă de la un fermier de undeva, cumpăr și câteva puști de la el, le pun în spate la camionetă, îmi las barbă, pun o pălărie de cowboy și coarne în fața mașinii, apoi intru pe șosea. Și am să conduc pașnic, boem. Am să las grafitticienii să-mi scrie poezii de Shiller pe capotă. Probabil că o să fie un PR bun. Preventiv.
Bine v-am găsit. Frumoase istorisiri, pe gustul meu. :D
@lenc: am bicileta si am avut cele mai bune intentii in a o folosi. dar mi-e frica rau in trafic si si de caini:(.
@Vlad: uite ca n-am citit, ma apuc acum. mai bine mai tarziu decat niciodata. deci sunt bune cearcanele? bine, nu mai mai dau. zau ca nu. nici macar nu glumesc.
@luminitza: da, metroul ala leaga lucrurile foarte bine. ai noroc si de oras bun si de metrou eficient:). ar trebuie sa mergi cu mine in masina, ce sa zic. conduc tare bine, dar cu nervi.
@Marlo: bine-ai venit. te asteptam:)
@
hello, iata-ma din nou...si de data asta n-am sa fiu critic ci solidar;). din doua puncte de vedere, cel al soferului agresiv, agresiv ca stil de condus si fost agresiv in limbaj si comportament fata de asii volanului, desi mi se mai intampla si acum, insa extrem de rar. placerea sofatului are un puternic ascendent asupra celor care-si manifesta frustrarile in trafic si care inca te scot pe tine din minti. al doilea pdv e cel al cearcanelor, antecomentatorul meu vorbea de apollinaire, ok, dar de ce trebuie sa-mi insusesc teoria lui, a lui apollinaire desigur, e doar o parere:). eu sunt de parere ca cearcanele pot fi sexi, dar estomparea lor e o optiune personala dictata de starea de moment si poate de marimea cearcanelor. cand ai spus de cornitele care ti se itesc dintre agrafe mi te-am inchipuit carcotas(a):), incearca mai bine metoda asta pentru descarcare in situatii de "criza" in trafic, foloseste umorul, ironia, chiar atitudinea de superioritate, aroganta...ai sa vezi ca e mai eficienta decat pornirile ancestrale. daca-ti iese vei vedea umilinta pe fata unuia ca taximetristul cu pricina. dar e nevoie de putin exercitiu pentru asta. hasta la vista!
Trimiteți un comentariu