Mai tineti minte filmul Omul din Atlantis?
Am crezut ca imi place doar pentru ca in el juca Bobby din Dallas. Avea membrana intre degete si inota ca nimeni altul. Se balacea, era viril, puternic, sincer, bine intentionat.
Abia acum mi-am dat seama ca il placeam pentru ca era mai mereu in chiloti si cu parul ud.
Aparatul pe care imi scot uneori demonii si perii albi la sala e pus deasupra piscinei bleu ciel. Din motive care imi scapa, sincer. Pentru ca astfel ne holbam toti la ce se intampla in apa. In timp ce alta apa iese din porii nostri, cu chiu cu vai.
Si avand eu 40 de minute lungi la dispozitie, am realizat. Apa face oamenii mai buni.
Descaltati de pantofii care poarta insemnele puterii, arogantei sau umilintei, oamenii sunt puri. Descocotati din masinile lor mari si zburatoare, sau mici, vechi si poluante, oamenii par a emana sanse egale.
Cum masoara el bazinul acolo, cu lungimi de brat egale, nu-mi mai vine sa ma pun in garda. Ma simt ok. Eu transpirata si rosie la fata, interesata doar de efort. El ud si in chiloti, preocupat doar de sport.
Un om care inoata e intr-o forma primordiala. Ce aminteste de lichidul amniotic in care se rasucesc veseli bebelusii. O imagine diafana. Doar omul si apa, fara alte nemernicii.
Omul in apa e bun poate si pentru ca nu-i vezi ochii. In ochi stau multe dintre convingerile si frustrarile lui. Ori cand se misca prin lichid, omul are transperantele trase. Ori are ochelari. Ori tine ochii mijiti de la apa care-i picura.
Un om care inoata nu poate face rau. Sau macar in momentul ala, nu are nici cea mai mica preocupare catre asa ceva.
Daca am putea ramane mereu asa, balacindu-ne intr-o apa. E clar ca omul in apa e fericit. Se simte bine. Si imi place si mie de el. Daca am putea ramane mereu asa, in apa. N-ar mai fi atatea razboaie. Si atatia pantofi urati pe strada.
miercuri, 23 septembrie 2009
omul la apa
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
9 comentarii:
eu tin minte filmul si mi-a placut si mie. mi-a placut ca era cu multa apa si cu un delfin. si un om.
Adevărul e că dacă suprafaţa globului ar fi 95% apă (Zic aşa că trebuie să avem totuşi un Polul Nord, nu?) s-ar rezolva multe probleme.
Cel puţin războaie teritoriale. Şi alte scandaluri. Nu poţi să te baţi cu cineva serios daca eşti ocupat să dai din mâini ca să înoţi! Nu?
'neaţa apropos! :)
Se vede treaba că nu ai fost niciodată la ştrandul Crângaşi.
@codo: da, codo, asta e combinatia perfecta: multa apa, un delfin si un om:)).
@Marlo: da, exact:). plus ca obosesti, si oricum, cine vrea sa stapaneasca din ce in ce mai multa apa? apa e la fel, nu are cum sa nasca demoni.
@Vlad: nu. tu da?
si eu eram indragostita de omul din atlantis!si ma chinuiam sa stau cat el cu capul sub apa.
cate depsre pledoaria ta to return to inocence,ai uitat un mic amanunt:exista si costumul de baie nike:-)))))))))
dar tu cireasa-sirena nu inoti? macar ca sa scapi de stressul rutier bucurestean.
probabil daca am avea 95% apa am avea si loc de parcare si spatiu pe strada, ptr ca nu ar mai fi drumuri (poate doar pe fundul oceanului)
Din pacate oamenii devin egali cand inoata, dar numai cei mai egali decat ceilalti isi permit abonament la piscina azurie :) sau excursii la mare si lacuri. Deci e si nu e asa ;)
@luminitza: costumul de baie nike? stai asa, ca m-ai prins pe picior gresit. si ce face el? luminitza, vino inapoi si spune:)
@John C: ba inot de-mi merg fulgii. chiar si eu sunt mai buna si fara ganduri potrivnice in apa.
@Povestiri: ah, m-ai atins aici. da.
Trimiteți un comentariu