Cand eram mica voiam sa ma fac postarita, chelnerita sau ingrijitoare de parcuri. Recunosc ca nici iesita din pubertate nu mi-a trecut complet fantezia asta. Cea cu postarita.
Mi s-a tras de la filmele western. In care cowboy feroce cu ciocate omorau tot. Si reuseau sa mai arate si bine dupa asta. Apoi rapeau postarite de potalion. Si si le faceau neveste pe care le iubeau de dracii le luau.
Si mie mi se parea best case scenario treaba aia. In plus, vedeam eu ca potaritele sunt niste femei care vin regulat in vizita la bunica mea. Si beau cafea cu ea si stau la taclale. Si scot dintr-o geanta mare plicuri magice cu bani gramada. Egal bunica fericita.
Tot ele aduceau vesti bune de departe. Tineau legatura intre amantii separati geografic de cruda soarta. Inmanau rudelor ramase acasa vederi mototolite sosite direct de pe litoral. Si faceau pe facebook-ul, unind prietenii ramasi departe.
Toata viata m-am ferit de munca grea. Deci sigur ca job description-ul asta de postarita mi s-a parut mereu tulburator. Pana acum scurt timp, cand mi-am dat seama. N-as mai putea sa fiu postarita. Gata. S-a dus.
Si nu, nu pentru ca intr-un centru postal de pe Stefan cel Mare nu vin niciodata cowboy sa omoare oameni. Si apoi sa ma ia pe mine de nevasta, in acordurile I Shot The Sheriff. Ci pentru ca azi posta aduce toate porcariile din lume, mai putin ce trebuie.
Casuta mea postala plezneste de grasa ce este. In ea sunt indesate ca sardelele albaneze numai vesti proaste sau instiintari tip spam. Urgentele altora dar nu si ale mele. Victorii inutile, amenintari si gunoi. Copaci intregi feliati frumos la imprimante.
Postarita fiind, mi-as da rapid demisia. Cand cotrobaind prin corespondenta as realiza ca duc oamenilor realizarile stupefiante ale unui producator de termopan. Sau dorinta nestinsa a unui livrator de pizza de a indopa locuitorii sectorului 2 cu pizza lui de criza.
M-as simti prost daca ar trebui sa-i aduc unei cirese, sa zicem, o citatie. Si cum o citatie nu vine niciodata singura, as sti ca i-as mai aduce in scurt timp inca o citatie. Citatiile le vezi din prima, au un format aparte. Bleah.
M-ar lovi in mandria mea de postarita urmatoarea situatie. In loc sa-i aduc ciresei, sa zicem, o vedere de la verisoara de la tara, adica mutata in Canada, sa-i dau catalogul cu pulpe de pui, galeata de plastic rosie si insecticid. Ofertele saptamanii asteia.
M-ar intrista bunaoara sa ii aduc ciresei numai facturi, un snop de facturi. Pigmentat cu cate o amenda de circulatie. Ce-ti mai place viteza, cireaso. Care sa o loveasca in ceafa si sa o puna la podea. De sa trebuiasca stropeala cu apa vie ca sa-si vina in simtiri si sa le poata plati. Nu mi-ar pica bine.
As avea si eu mandria mea de postarita. Si din cauza balastului informational pe care cu grija il distribui ca un harciog harnic, n-as mai putea. N-as mai putea sa dorm noaptea si sa cant cantece de leagan copiilor mei facuti cu un non-cowboy.
Deci s-a zis si cu oportunitatea asta de afaceri. De azi inainte trebuie sa ma gandesc la altceva. Inca mai cred ca pot fi, la o rigoare, o chelnerita de execptie. Si o mare iubitoare de plante, fie ele chiar si publice.
Nu, sigur nu o sa ma mai fac postarita.
miercuri, 2 septembrie 2009
nu mai vreau sa ma fac postarita
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
8 comentarii:
Draga Sana , am o problema destul de mare si ti-as fi recunoscatoare daca mi-ai da un sfat!(stiu ca nu prea are legatura cu postul tau dar imi place enorm modul in care scrii si cred ca mi-ai putea da cel mai bun sfat)
am o "relatie" cu un baiat de aproape 2 ani de zile. O numesc "relatie" deoarece ma suna si este destul de insistent cand vine vorba de intalniri dar dupa ce ne intalnim si totul decurge ok dispare pentru 2-3 saptamani timp in care nu ma mai suna si nu mai da nici un semn de viata daca eu nu il abordez..iar apoi iarasi ma suna insistent si iarasi "dispare"... e adevarat ca nu am purtat niciodata nici o discutie mai serioasa cu el dar ma tem sa nu creada ca vreau sa il sufoc (el e un spirit mai liber).Tu ce ma sfatuiesti sa fac? Multumesc.:)
Te astept atunci cu un CV la crasma noastra. Si nu uita...crasmarita-i numa' una!
eu am o problema foarte mare
am o relatie cu un blog de vre-un an de zile si jumate asa, si o numesc "relatie" pentru ca o pot numi si reactie (adica imi provoaca mie reactii bune). este un blog foarte misto, are nume asa mai de ciresari de pe vremea lu ceasca, da iti face viata mai frumoasa. si nu stiu cum se face cand vine vorba de intalniri ca atunci cand ne intalnim e totul minunat si frumos si roz bonbon si ciocolata si etc. dar dupa ce ne intalnim apar problemele, la serviciu, personale, etc si timpul se scurge incet si noi nu ne mai vedem la litere. si nu stiu ce sa fac ca nu vreau sa creada ca nu imi place de el sau ceva de genu da timpu e prea scurt. tu ce ma sfatuiesti? multumesc anticipat.
another, sa stii ca eu vroiam sa ma fac gunoier, viasm sa curat orasul de mizerii si sa fie totul luna pe strazi, ce crezi, ar trebui sa ma fac postas? :P
@Anonim: fierbe-l:). Nu-i mai raspunde deloc la telefon si gata. Ori o sa vina inflacarat, de tot. Ori chiar nu ai cum obtine mai mult de la el. Deocamdata ai un fuck buddy.
@crasmarita: it's a deal:). care-i crasma voastra? ca sa stiu unde sa ma adresez.
@codo: draga codo, situatia ta e fara iesire. nici nu stiu ce sa-ti recomand. poate doar sa nu mai iei totul asa de in tragic. o sa fie bine. si sa nu te faci postas, Doamne fereste. n-ai vazut cu ce prostii se ocupa in zilele noastre?!
mc mult de sfat.. dar nici macar sex nu facem :)
and he's a virgo =)
nu stiu la tined ar la mine postarita aduce numai plicuri (cu facturi ce-i drept). fituicile comerciale le aduc piratii rutelor postale, acei spameri platiti de guverne corporatiste. dar nu ma deranjeaza imi place sa-mi vad cutia postala satula :)
@John C: la mine aduce toate porcariile din lume:). iar eu tin mortis sa-mi tin cutia hamesita.
Trimiteți un comentariu