miercuri, 30 ianuarie 2008

cum mi-am vandut pianul

warning/disclaimer: povestirea asta face rau oricarui afacerist care se respecta.

era intr-o vara. ma mutam si nu mai voiam sa car pianul dupa mine inca o data. tot nu mai cantam la el. era ca un pietroi mare si negru de gatul meu mic si roz.

asa ca a fost o usurare pt mine cand noii proprietari ai casei pe care o paraseam au zis ca il cumpara. aveau 2 fetite gemene care voiau sa cante la el.

si aici intervine dezastrul, cauzat de 3 factori. ca zice si la discovery channel ca un dezastru nu se intampla dintr-o cauza, ci un context de lucruri.

1. matusa mea a zis ca dc vand pianul, trebuie sa-i dau ei banii astfel obtinuti, pentru ca ea mi l-a facut cadou; si cum eu vand cadoul, banii trebuie sa ajunga inapoi la daruitor; poate la aceasta decizie a contribuit si faptul ca am dezamagit familia necontinuand sa cant. dar cum sa continui?! ce sa ma fac?! profesoara de pian? m-ar fi ras si curcile! in plus, eu trebuia sa exersez cand alte fetite cu gatul roz sareau elasticul. a fost foarte greu, va spun...mi-a marcat copilaria.

2. eu eram in semidivort (no comment aici)

3. sotul meu fost avea sa le mai dea propritarilor noi niste bani, nush de ce exact, dar nu eram implicata.

intamplarea face ca suma pe care avea fostul sot sa le-o dea proprietarilor a coincis cu suma pe care trebuia sa o incasez de la ei pt pian...

cum proprietarii nu stiau ca eu divortez, li s-a parut ca datoriile se pot stinge. ca doar suntem impreuna, eu si sotul meu, la bine si la rau. acum era la rau, sincer. adica banii pe care ii au de luat de la fostul sot se pot stinge cu banii pe pianul meu. despre care aflasem recent ca era de fapt al matusii.

cert e ca, in acest fel simplu, sau poate nu, eu am vandut un pian, dar l-am si platit in acelasi timp. pentru ca matusa cerea banii.

a trecut ceva vreme, dar intamplarea cu pianul mi se pare inca ff valabila pentru modul meu de a face profit.

deci poate ca ursitoarele, pe urarea cu lipsa pe viata a presiunii la dush, mi-au mai dat ceva. un simt al business-ului personal de exceptie. personal pentru ca pt altii fac bani, si chiar bine.


is it me? sau lumea merge intr-o directie gresita?

8 comentarii:

a cherry spunea...

Mai another cherry..
si acuma-mi spui? pai daca stiam te mai luam eu partenera de coditza la bine si la rau, ca barbactu?
Noroc ca, cireasa fiind, ai stiut sa te rostogolesti prin viatza si asta cu pianul nu-ti umbreste prea tare realizarile... but still:)

Monica spunea...

A cherry, ai luat leapşa!
semnează: fata presată să vândă pianul dar care se eschivează.

another cherry spunea...

am luat monica, drept-ii.

iar tu acum, ca mi-ai auzit povestirea, o sa fii cu atat mai precauta in a-l vinde pe al tau:)

ai fc scoala de muzica?

Monica spunea...

am facut, dara.
pianul meu se va vinde (pe bani grosolani!) pe pianomart.com...unde am vazut ca al meu valoreaza mai mult decat o masinutza onorabila...
tu ai fost victima unei conjuncturi:(
bad bad auntie and ex-hubbie

another cherry spunea...

monica, pot sa te caut de acum inainte, cand am o situatie in care am nevoie de un cap limpede?
e limpede ca al meu nu functioneaza in situatii de criza:))

Monica spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Monica spunea...

pai nu stiu cum reactionez in situatii de criza:( ca nu prea m-am agitat pana acum si atunci deduc ca nu au prea fost din astea la viata mea...
dar poate ca nu o voi considera de criza situatia ta urmatoare si ceva ceva tot o iesi!
uff, lasa, ca banii se fac, sanatosi sa fim! (ce maxima de babaciune am mai scos!)

another cherry spunea...

nu de babaciune, de adulta inteleapta, monica!
oricum, vrei nu vrei, o sa te contactez cand o sa simt ca am nevoie de judecata buna:)