oda shaormei de la matache

vreau sa inchin public o oda shaormei de la matache.

nu cred ca exista pe lume shaorma mai ravasitoare ca gust si mai bine pozitionata geografic.

ah, nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand ma gandesc la mirosul ei ademenitor, ma ia cu fierbinteli.

parca vad si acum, in miez de noapte, bucatarul asudat si constient de puterea lui. este regele shaormei, voinicul cu sabia taiand in carne rumenita, stapanul inelelor mele.

in primul rand puiul taiat in bucati mari si fragede se imprieteneste cu maioneza magnifica. ajutati de castraveciorii acri care se iau de mana cu niste cartofi proaspat prajiti, canta toti o simfonie. tralala. tralala. nanana. nanana.

mmmmmmm....

pe timp de vara, a cherry si cu mine avem un ritual: apucam shaorma arzanda si fugim cu ea pe malul lacului cismigiu, unde o mancam in timp ce balabanim cu picioarele in apa.

pe timp de iarna, ma rog, ma adapostesc in cel mai apropiat loc si imi fac mendrele cu ea.

shaorma de la matache (imperativ), here i come. drulling