marți, 29 ianuarie 2008

neinteleasa viata a curcilor de carne

cineva apropiat mi-a povestit in treacat ceva despre curci si obiceiurile lor. le cunoaste bine. am insistat pe subiect.

primul lucru pe care as vrea sa-l impart este faptul ca ele vin cu garantie. adica daca ti se strica ceva la curca, desi tu ai tratat-o bine, te duci la producator si va intelegeti.

tot ca la masini, ele vin in culoarea de baza, alb, adica cea mai ieftina. sunt curci facute in laboratorul de curci, de-aia. nu sunt curci libere care strang culorile lumii pe penele lor.

asa ca orice culoare in plus vrei sa pui pe curca, costa. si atunci nu mai pui, ca doar nu le iei sa faci parada cu ele.

dar de ce le iei?

sunt curci de carne, nu de oua. deci nu se asteapta nimeni la ele sa faca pui vii. n-au aceasta responsabilitate a perpetuarii speciei. pai si atunci ce fac?

pai cica doar mananca graunte, fac pipipi si cacaca si dau din aripi din cand in cand. dar fara sa poata zbura. deci doar de intimidare, asa.

ies dimineata din cotetz si seara nu mai vor deloc sa intre acolo. se comporta ca si cum nici usturoi n-au mancat, nici gura nu le miroase. se fac ca nu mai recunosc coteztul. si trebuie sa le mani cu o jordie ca sa intre la loc. si asta in fiecare zi.

alta problema e, zice persoana care le cunoaste bine, ca nu vin niciodata cu nicio idee. tot noi, oamenii trebuie sa venim cu idei noi pentru curci, ceea ce e frustrant.
ele se comporta ca si cum they dont give a damn.

se pare ca sunt si putin unisex, in sensul ca masculii nu sunt mai bataiosi si mai sefi decat femelele. conform persoanei care le cunoaste bine, masculul de curca este un papagal. e doar mai mare, dar no balls. oricum, cand le cumperi, nu stii ce sunt, afli abia dupa o vreme.

cat traieste o curca? cea de carne, despre care vorbim, doar 3 luni. iar smecheria este sa ajunga in intervalul asta cat mai grasa. si, previzibil, nu vine cu nici o idee in sensul asta. tot noi, oamenii, tb sa venim cu idei despre cum sa ne ingrasam curcile in timp record.

deci, sa recapitulam: sunt albe, au garantie, n-au responsabilitati, nu vor sa gandeasca desi se pare ca pot. traiesc 3 luni, nu vor in cotetz seara si masculii sunt niste papagali.

aceasta este neinteleasa viata a curcilor de carne.

11 comentarii:

Nichita spunea...

Nu sunteti sanatosi la cap voi astia cu curcile. Sigur, e bine ca s-a gandit cineva si la bietele curci, adica sa scrie despre ele, macar ca sunt de carne. Ce pacat ca trebuie sa mancam si carne, deci si curci. Eu nu mananc, dar totusi... Este bine sa ai si specialistul in curci langa tine, asa mai afli si tu lucruri intereante!

another cherry spunea...

Si sa vezi cate mai stiu, am aflat lucruri noi de cand am scris materialul si alti oameni mi-au impartasit ce stiau!
:)
Curcile sunt fascinante.

altcineva spunea...

Stai un pic, curci? Curcile se mananca? Adica, suna evident acum ca zici, dar nu mi s-a intamplat niciodata sa intru intr-un restaurant si sa scrie pe meniu "curca" in vreun fel...
They taste like chicken?

altcineva spunea...

a, si mai era ceva...

"deci, sa recapitulam: sunt albe, au garantie, n-au responsabilitati, nu vor sa gandeasca desi se pare ca pot. traiesc 3 luni, nu vor in cotetz seara si masculii sunt niste papagali."

in afara de traitul trei luni, suna ca marea majoritate a prietenilor mei...

another cherry spunea...

aoleu altcineva, cam nasol. dar tu esti diferit, nu-i asa?

curcile sunt ca niste pui dar mai far gust asa. sunt bune pt oamenii care au diverse afectiuni. asta pt ca o carne fara gust nu prea poate sa faca rau cuiva. doar ce e bun produce stricaciuni.

altcineva spunea...

a, nu, eu sunt clar din aceeasi categorie. altfel nu ar fi prietenii mei :)

oricum, partea cu "nu vor in cotetz seara" ma amuza cel mai mult..

Canalia spunea...

Adevarat, adevarat va spun voua! O curca la vremea ei face mult.

Am avut si eu niste curci la viata mea si da, erau in marea majoritate albe si de carne, grasime putina, nici gusa ca orice curcan fatalist.

Totusi, garantie n-a avut niciuna si, contrar tuturor prezumtiilor pe aceasta tema, au zburat toate. Pe unele zburandu-le chiar eu personal.

Sunt de acord si cu durata de viata, trei luni fiind o medie onorabila pentru curcile mele. Au mai fost si cazuri extreme, zboruri premature. Totusi, nu se compara cu situatia singurului porc din viata mea, care a trait cu mine o singura noapte si nici n-a stiut ce l-a lovit.

In alta ordine de idei, curcile ar trebui sa devina o materie obligatorie la bac, inlocuind limbile straine sau macar matematica, boarfa ordinara a materiilor de liceu, care vine mereu la tine cu cine stie ce problema de rezolvat.

Sper ca in viitor se va trata aici si problema curcanilor, chiar si a celor in civil.

another cherry spunea...

altcineva, pana la urma nici nu e asa de rau, stau sa ma gandesc:)

another cherry spunea...

canalio, pai eu as zice si de curcani, dar n-auzi ca sunt tot ca si curcile? deci ma mai gandesc dc sa le aloc spatiu separat.
dar sper ca ale tale curci voiau macar in cotetz seara. si ca mai aveau din cand in cand cate o idee. buna sau rea.

LiarLiar spunea...

unde ni se arata ca another cherry intalneste tot felul de oameni interesanti.
eu zic sa nu coboram shtacheta atat de mult.
succes la taurashii iberici!
:)

another cherry spunea...

another cherry e bucuroasa de incursiunea in lumea curcilor. si e deschisa si la alte povesti din medii de nisa, pls advice liar-liar dc ai vreo idee.

i se pare ca astfel se largeste universul unei cirese. ceea ce inseamna ca se urca, si nu ca se coboara.

cat despre taurasii iberici, ii dau cu drag pentru cei columbieni, despre care am observat ca sunt o rasa mai speciala, pt corride:)