duminică, 20 aprilie 2008

o dimineata rosie

se pare ca si a cherry si eu trecem printr-o faza ipohondro-medicala.

intamplari cu freze, clesti, cutite si tot felul de instrumente potrivnice pielitei subtire de cireasa de aprilie ne populeaza viata.

ma trezesc dimineata si mi-e frig. ma duc la centrala. clipocea spasmodic rosu. semn rau. nu numai din cauza temperaturii neplacute, ci si pt ca am auzit multe povesti.

povesti in care centralele nemultumite se rascoala impotriva oamenilor care le-au cumparat. se strica si emana tot felul de chestii neprietenoase organismului. se pare ca mereu e centrala cea care castiga.

de cate ori centrala mea ma priveste cu ochi rosii, ma apuca panica. cred ca e singurul moment din viata in care regret ca am divortat. macar el stia sa intoarca de butoanele alea.

gandindu-ma de unde sa apuc problema (am un numar in mobil intitulat aurel-centrala) am incercat sa-mi tai chifla congelata pt mic dejun, ca sa o pot praji. activitate la care am purces increzatoare si nestiutoare de ce va sa vie.

peste 2 secunde era sange peste tot. pe frigider, pe fata mea, pe haine, pe faianta, pe parchet, pe telefon, pe laptop, pe carte.

parca taiasei un purcel, nu o cireasa. rana se itzea la mine hada si adanca, ca o mica genune cascata spontan.

tare de inger din fire, acum m-am lasat moale pe marginea patului. mi s-a parut ca prin mica deschizatura palpitanda vad un plaman. stai, nu, e ficatul, dupa culoare.

m-a luat ameteala, am inceput sa ma invart haotic ca o gaina fara cap prin casa. am simtit ca ma lasa puterile. m-am asezat din nou pe pat, slabita. brusc mi-a venit ideea ca poate sunt slabita nu de sangele mult scurs, ci de gazele nesanatoase elucubrate de centrala cu ochi rosii.

eram in pijamaua cu vaci. m-am gandit: dc ies asa acum pe scara blocului sangerand dintr-o labuta, aproape de incheietura, vecinii o sa creada ca am incercat sa-mi pun capat zilelor. ca viata e o incercare prea mare pt mine. si o sa fie jenant.

dar nici sa mor aici singura, ca un caine, sangerand ametita de la gazele centralei cu ochii rosii. sa mor de frica de penibil. a invins totusi decentza.

am deschis cu labutza buna toate geamurile, se se faca curent. am pus rana sub apa de la cada. dar mi-am adus ingrozita aminte ca in filme asta grabea sfarsitul eroilor care alegeau acesta cale pt a scapa de probleme.

ameteala mare. mult sange peste tot. amezeala. gaze. sange. panica. sange. gaze.

pana la urma am innotat intr-o piscina cu spirt. si am dat cu labutza buna tremuranda de toate butoanele centralei.

acum sunt buna zdravana. centrala face cald si clipeste cu ochisorii galbeni, cei buni. rana s-a inchis. si am o pofta de viata ceva de speriat.

4 comentarii:

Anonim spunea...

weekendul asta am implinit 8 luni rosii... Si le-am sarbatorit printr-o absenta benefica:)

another cherry spunea...

ah, luni de sange si ochisori rosii inteleg:). dar totusi placute, dc mi-aduc bine aminte:).
sa fie intr-un ceas bun

Lucian spunea...

nu-mi plac povestirile cu prea mult sange, dar asta a fost funny :)

another cherry spunea...

hah, tnx.
si eu prefer un fresh rece:)