Se pare ca in timpuri moderne ca cele pe care le traim. Atat ne tin capacele fara afectiune. Si un corp cu sange cald care sa stea lipit putin langa soparla din noi noaptea in pat.
Adica eu am invatat sa-mi iau brad singura. Si sa nici nu mi se mai para ca sunt napastuita si pedepsita de astri. Sa formez numarul ala cand se opreste centrala in toiul iernii si sa butonez ce-mi zice domnul Adrian la telefon.
Stiu sa fac 14 drumuri de la masina in casa cu tone de apa minerala si cartofi. Sa conduc pana la istanbul si inapoi fara sa-mi iasa sufletul din mine de frica/stres/sfortare. Si asta desi nu inteleg sa citesc o harta. Si n-o sa inteleg prea bine niciodata, oricat ma dau de mare.
Am vazut ca si personajul barbat isi face de mancare. Ba chiar de multe ori mai bun decat i-as face eu. Alege perdele cum se pricepe si el mai bine. Si uite ca nu sufera prea tare cand trebuie sa-si faca ceai singur cand e mucios.
Eu fac rezervari la restaurant, organizez iesiri in oras, platesc bauturi ca si cum mi se cuvine. El se duce la nunti singur fara sa i se para ca poarta o palarie cu pene de strut la care se uita toata lumea.
Dar dupa 10 zile de independenta 200% la 100. Ma lasa si pe mine si pe ea si pe el si pe el nervii rau de tot. Si scobim toti in agenda dupa ajutor fara prea multe menajamente. Buna, pe unde esti. Ce faci azi? Dor.
La capatul firului raspunde tot un om independent. Care nu se supara si nici nu crede ca il tratez ca pe un element de calitate inferioara. Si nici nu il tratez asa.
Doar ca stiu ca e facut din carne si oase si piele. Si acum, dupa ce am fost wonder woman la job. Si in administrarea vietii mele de zi cu zi. Eu am nevoie de carne si oase si piele. Si el poseda asta.
Si in mod sigur si el are nevoie. Ca doar au trecut 10 zile. Si stie ca nu de el mi-e dor in mod special. Dar nu i se pare important. Ca si el trebuie sa-si refaca sistemul atat de perfect de functional. Cu niste parfum de femeie de nesuportat pe termen lung.
Ne intalnim si ne e asa de bine. Suntem tandri si sensibili si omenosi. Imi trec degetele prin parul lui. Ma ia in brate cand deschid frigiderul. Ne purtam ca si cum suntem impreuna pe bune.
Ne spunem frugal ultimele stiri. Plec la ski, mi-e frica de criza, m-au promovat. Mi-am luat mac, am racit tare, au venit ai mei sa vada noua casa.
Vrei sa mananci ceva, uite am ciorba, parca iti place ciorba. Da, n-am mancat de multa vreme, doar merdenele la pranz. Vai, ce dezatru. Zambete, imi pasa azi ce mananca el in fiecare zi.
Hai sa-ti pun eu bec, vad ca n-ai la baie. Da, nu stiu sa pun. Vai, ce dezastru, uite iti pun eu. De ce nu ai zis, doar stii ca te ajut cand e nevoie. Zambeste, lui astazi ii pasa ca eu de obicei nu am bec daca s-a ars.
In pat suntem bucurosi sa ne tinem tare strans in brate. Uite domnule ce bine e sa ai o mana mare pe stomac. Si un umar sub care sa te cuibaresti cand dormi. El se mira pe tacute ca miros frumos. Si moare de placere ca i-am incalzit picioarele de obicei reci.
Dimineata fac micul dejun ca si cum il fac mereu. Nu vrea ceai dar i-l var sub nas cu forta. Te rog bea, e normal si sanatos. Cine te crezi sa refuzi ceai, eu stiu mai bine. Nu-mi place stitlul tau de viata cu lipsa mancare dimineata si merdenele.
El bea si se mira ca ce bine e sa-ti faca cineva ceai dimineata si sa te oblige sa-l si bei. Ar fi misto sa ai tot timpul asa un gardian de soi. Care nutreste si sentimente alese pentru intelectul tau.
Ne despartim cu un sarut din varf de buze. Sarut tandru, de tras in poza si de povestit la nepoti. Care nepoti? Nu asa se capata nepoti.
Peste 10 zile sau poate 9 daca a fost o saptamana mai nasoala. Sau poate 11 daca suntem ocupati, ne scade glicemia. Trebuie benzina emotionala in sistemul individual performant nevoie mare.
Ne cautam, cartite de metropola. Unde esti, ce faci, dor. Dor de carne calda, orice carne, dar tu esti ok. Clar te prefer dintr-o multime de carne x. Si eu. Ma bucur ca te cunosc.
Strange-ma iarasi tare in brate ca au trecut 10 zile. Si urmeaza o perioada grea, trebuie sa fiu fit si ok. Mana pe stomac. Picioare incalzite. Ceai dimineata. Bec nou la baie.
Ar fi minunat sa fiu eu singurul freak care vede ca lucrurile se intampla cam asa. Dar se vede treaba ca din pacate sunt in mainstream si nu in underground. Voi ce parere aveti? Si mai ales, intelegeti ce vreau sa spun?
marți, 27 ianuarie 2009
strange-ma in brate tare o data la 10 zile
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
31 de comentarii:
Nu cred că exişti cu adevărat :-)
someone, mi s-a facut frica de ce ai zis. ca nu stiu daca e de bine. si acum se potriveste emoticonul ala cu fata ingrijorata:)
N-are nici un farmec independentza. Nu creeaza un "challenge". E adevarat ca e frumos ca e bine sa te poti da jos din pat pe ambele parti, insa intotdeauna va exista un gol pe care ve vrea sa il umpli cu CELALALT. Asa ca eu prefer dezavantajele "traiului in doi, decat avantajele singuratatii"! ;)
Imi pare rau ca ai dreptate si ca este atat de greu sa traiesti niste lucruri absolut normale. De ce dracu' a disparut normalitatea din lumea asta? Caci a disparut de peste tot, crede-ma, am eu informatii si de pe alte meleaguri.
Someone: chiar exista, stiu eu!
another, stiu ce zici...welcome to the club :)) e ok si nu e ok, dar decat o viata plina de regrete mai bine una plina de reprosuri... si ce rost are sa fii cu cineva doar ca sa nu fii singur? mai bine asa, prietenie sincera, cu un pic de "condiment placut si nefortzat", confortul relatiei de lunga durata exista, doar ca este altfel...e ok, take care...Ronin sunt si inca te citesc :))
Draga (another) cherry, permite-mi respectuos sa imi trag douzecidemiidepumni in cap, eu nu cred ca asa ceva se exista :)
Cum sa nu inteleg ce ai scris? Cand am testat pe pielea mea asa ceva! Ba chiar mai rau cateodata, ca a fost o perioada buna cand, la nevoia aia de refacere a rezervorului, n-aveam pe nimeni in agenda numai bun de sunat...Si n-a fost o perioada pe care s-o aleg cu buna stiinta, asa a fost sa fie, desi ai mei erau convinsi ca eu o doresc...nimic mai neadevarat :).
Dupa luni intregi de ceai varat sub nas dimineata o sa decida acrit ca il bosuiesti si o sa se teama, in secret, ca aluneca sub papuc. Masculinitatea lui intrata in alerta o sa-l oblige sa bata in retragere.
Dupa vreo trei saptamani o sa obosesti tu sa te trezesti in fiecare dimineata inaintea lui ca sa pregatesti ceaiul. Intr-o zi cenusie de luni o sa te enerveze ca iar trebuie sa-i explici de ce e bine pentru sanatatea lui sa bea ceai dimineata. Atunci o sa-ti aduci aminte cu nostalgie de spatiul tau intim, de orele de tabiet matinal, de ....O sa-ti fie dor sa-ti fie Dor.
Inteleg perfect ceea ce spui, tocmai ai descris modul in care mi-am petrecut seara trecuta :)
Nu cred ca e bine sau rau, normal sau anormal. Cred in schimb, cu tarie, ca independenta e mai buna decat relatia cu persoana nepotrivita si mai neplacuta decat o poveste de dragoste care te implineste.
Si ce ai descris tu pare sa fie solutia de mijloc, atat de comoda.
Cireaso... noi astia de dincolo te asteptam cu bratele deschise IN FIECARE ZI! :P
Pssst... o sa dezvoltam ritualul permanent... sa vedem unde vom ajunge. :P
@artistu: daca privim grosolan, asa, sigur ca ai dreptate. nu sunt insa pentru trai in doi cu orice pret, ca de-asta mi se si intampla ce mi se intampla:). sper insa la tine e bine tare si ca merita.
@primul anonim: nu stiu ce sa mai zic. am si prieteni care imi spun ca la ei e complet invers, adica normal, si ca nici n-au stiut ca exista asa ceva:)
@Ronin: cum adica "inca" ma citesti? ma bazez ca ma citesti in fiecare zi. eu asa imi inchipui cand scriu:). don't you do different:P. in rest, ontopic, mda, asa o fi:-(
@pozek: uite, eu tocmai ziceam mai sus. si eu cunosc, slava Domnului, cupluri si familii ok, care sunt pe langa mine. si care ma cred pe cuvant ca asa se intampla. dar ei nici n-au auzit de asa ceva.
@thea: stiu ca lucrurile nu stau in general asa. si ca exista perioade de normalitate, pe care le-am trait si mai de curand. dar acum asta vad eu in jur, nu numai la mine, ci foarte des in jur.
@Anne: been there, done that. doar ca acum pare ca asa a ales foarte mare parte din lume sa faca lucrurile sa mearga. e un fel de noua ordine la care uite ca iau si eu parte, si chiar cu placere. dar la care o sa ma impotrivesc cat o sa pot eu, ca un catar.
@anonim nr. 3: mda, deci e ceva lume care intelege si chiar si face scenariul (SF pt altii) pe care il pove eu aici. si da, ai dreptate. nu e ca si cum nu ma incalzeste pe undeva.
@webzro: avand in vedere ca ne vedem zilnic, incepe sa mi se faca si mie putin frica. la placinte inainte, la razboi inapoi:)
Seriza cherie, stiu ca exista riscul sa supar poporul de cititori/oare si sa mi se spuna: pai, ai telecomanda, muta postul!
Da pentru ca esti fata atit de desteapta, simtzesc nevoia acuta sa-ti spun: it's too much. Prea des. Prea insistent. Prea targetat la readership. Uita-te in urma si numara cite posturi ai pe tema. Sa ma ierti, dar, ori e a literary stunt, ori you need a little more care than you get. Professional.
Pace!
Florin:
Deci sa inteleg ca pana la urma indragostirea de pe net (cu degetutele misterioase cu tot) se poate intampla doar intre cele 10 zile? Sau personajul mai sus amintit este tot "fantasma" de-a ta :)?
Iar referitor la intrebarea ta, e adevarat ca se poate intampla asa cum ai descris, dar oare asta e idealul?
mi-a bagat un nod in stomac ce ai spus tu aici.. si nu am decat 24 de ani...
p.s. ti-am raspuns la mail dar cum multe mailuri de-ale mele ajung la spam tin sa te anunt si aici sunt doar precauta nu insistenta
Cherry, been there, done that. Cu intreruperi de "relatii" :) Sunt f convinsa ca mai bine singura si independenta (cu cautari la 10 zile) decat singura si abulica in doi. Sunt oameni carora traiul in doi, cu pirostrii si copilashi le prieshte si le merge. Altii disperati in relatii de care nu au coaie sa se rupa, dar dau sfaturi si ii privesc de sus pe astia "singuri si neimpliniti". Am avut multe momente in care teoretic eram singura. Altele in care aveam cate un fuck buddy. Am refuzat vreo 4 cereri in casatorie pt ca vedeam deja singuratatea mea in viitor, in ciuda "statutului" de femeie la casa mea. Am avut si relatii frumoase care s-au terminat. Si am luat-o iar de la capat. Nu stiu daca e o reteta perfecta. Conteaza sa nu iti fie rau, ci din contra.
vera, pace si la tine. stiam ca o sa te rascoli, am stiu inca de dimineata:). stiu ca am mai scris despre asta, nu sunt amnezica. dar ma preocupa tare si o sa mai scriu. tu daca ai avea niste copii extraordinari, care te uimesc cu chestii care li se intampla lor si ti le povestesc si tie, nu ai scrie despre asta din cand in cand? be patience pls, fara sa schimbi canalul.
Florin, bine ai venit si aici:). Personajul nu e fantasma, e real. Poate alte detalii din poveste sunt fantasma, dar e irelevant. Si ca sa trag o concluzie, indragostirea cu degete se poate petrece oricand, nu numai intre cele 10 zile. Si bineinteles ca asta nu e idealul:).
@Diana: am primit mailul si mi-a placut asa de tare incat am vrut sa scriu unul mai lung, dar n-am mai putut. De acolo tacerea, dar o sa revin:). Noduri vin si noduri trec. Ce e scris si pentru noi, bucurosi le-om duce toate, de e pace, de-i razboi:).
Vai Lia, ca tare bine zici. Exact asa mi se pare si mie. Dar exact. Stii, cand eram mica, nu stiu ce se intampla, dar ma cerea multa lume de nevasta. Li se parea ca sunt genul wifey:)
Florin:
Sana, in cazul in care personajul este real, ai grija cu indragostitul pe net, sa nu cumva sa-ti rupa degetutele indragostite :), ca nu o sa mai aiba cine scrie pe aici si o sa-ti ducem dorul :).
Hei, nu ma las eu cu una cu doua:). Nu plec de pe hotcity nici sa ma pici cu ceara:)
singura parte normala e ca, in zilele noastre, cand timpul s-a scurtat atat de mult, o imbratisare la 10 zile aproape chiar tine cel 10 zile, ar fi cat la o sapatamana anul trecut, cat la doua zile in adolescenta sau cat una pe zi pe vremea mamelor noastre.
care, poate ca, chiar daca ai lor veneau acasa zilnic, n-aveau parte de imbratisari mai des.
timpul ii da imbratisarii intensitatea si forta... si ii ia increderea si speranta.
nu se compenseaza, da cine a zis ca viata e dreapta ?
@ajnanina: :). sigur, nu e rea imbratisarea. dar nu traim timpuri ciudate? oricum nu mai seamana nimic cu nimic de pe vremea mamei mele.
Ai un punct de vedere foarte interesant, dar bineinteles ca si orice punct de vedere acesta este discutabil si oricarui om o ii fie foarte greu sa fie impartial si sa cantareasca cu adevarat beneficiile traiului in doi si beneficiile traiului independent,iar apoi sa puna aceste tipuri de trai intr-o balanta atat de exact incat sa se ajunga la un rezultat fara nici un fel de virgula, personal cred ca a obtine rezultatul sta undeva la limita imposibilului, dar ceea ce pot spune sau adauga, daca imi permiti, sunt urmatoarele lucruri:mi se pare mult mai ok cand este vorba de interesul meu sa vin de la servici si sa am pe cine zbiera in cazul in care asa cum ai spus si tu in ziua aceea nu am fost super erou si lucrurile nu au mers asa cum am vrut eu,iar acel cineva de langa mine fie el femeie fie el barbat sa fie obligat sa ma asculte pentru ca daca nu s-ar interpreta ca lipsa de intelegere si sustinere si ar degenera in altceva, normal ca pentru omul de langa tine nu o sa fie tocmai placut dar daca si el gandeste la fel de omeneste si parsiv ca tine, pentru ca suntem una dintre cele mai parsive rase, o sa isi dea seama ca si el la randul lui odata si odata o sa vina de la servici sau de la mall unde ultima pereche de incaltari frumoase s-a vandut cu o zi inainte si o sa aiba nevoie de cineva pe care realmente sa isi verse nervii si atunci lucrurile o sa fie echitabile!Normal ca mai exista o gramada de interdependente de genul acesta, dar punctul meu de vedere este ca: si daca iti doresti un copil singur nu vrei putea sa il faci si macar doar prin prizma acestui lucru sa il suporti pe dobitocul de langa tine si daca vrei ca picioarele tale sa fie calde si ceaiul dimineata pe masa va trebui sa o suporti pe dobitoaca de langa tine, iar concluzia mea este ca exista casatorii care se numesc casatorii de convenienta dar de multe ori doar cele de convenienta financiara ies in evidenta, dar in opinia mea un procent de peste 80 la suta sunt de convenienta - asta ca sa nu fiu absurd sa spun 100 la suta si ca urmare a afirmatiei mele sa se inteleaga ca nu exista iubire si ca toate romanele de dragoste sa treaca la incadrarea de science finction. Iti multumesc ca mi-ai dat sansa prin acest blog sa imi exprim opinia si e foarte probabil sa mai revin si cu alte opinii personale, ca doar sti si tu cum e: gusturile omului nu se discuta si nu te poti no1. pe ele...orisicum iti respect opinia foarte bine pusa in evidenta de altfel. Felicitari pentru un blog genial !
cezar, eu nici nu trebuie sa pun in balanta. mi se pare absolut ca normal e sa fii in cuplu, chiar daca societatea si contextul sunt mai twisted acum, asa. doar acum traiesc asa si vad foarte multi oameni in jurul meu care traiesc la fel, si asta ma cam nelinisteste. mi se pare ca nimeni nu mai are chef si timp sa investeasca intr-o relatie in doi. nimeni n-are rabdare si pentru partile care vin la pachet intr-un cuplu si cum e ceva care nu ne place, ne dam deoparte si fugim, ca muscati de un varan. varanus, unde esti?
dar eu, eu am rabdare:)
Cezar Al. Lancranjan: La prima vedere ai dreptate. Am divortat la 25 de ani jurand sa n-o mai fac vreodata. M-am tinut de cuvant pana la 50 (stiu ca o sa zici ce cauta si asta aici la varsta asta). Un ganditor, a zis odata ca a te recasatori dupa ce ai divortat, inseamna ca ai uitat de ce ai divortat. Chiar este adevarat Eu am uitat de ce am divortat probabil, dar mi s-a parut asa de bine sa stau langa o persoana (cu bunele si relele ei) care-mi place, cu care pot sa am dialog si care are simtul umorului (si prima avea)excelent incat chiar daca uneori imi vine sa divortez iar, imi place mai mult asa. Hwo knows?
Inteleg foarte bine ce ai zis si cumva e explicabil atata timp cat fiecare e dispus sa faca din ce in ce mai putine compromisuri. Cand viata la munca e o serie de negocieri si lupte asta se reflecta si in viata personala. Si de ce ar mai face cineva compromisuri cand singuratatea din punct de vedere social nu mai e o stigma si din punct de vedere personal se rezuma la cele cateva ore dintre 20:00 si 23:00 care ar putea fi usor umplute cu o noua activitate (un nou curs de dans sau o noua sala...). E trist sau normal? ramane de vazut.
hehe, ca multi dintre cei care au scris mai sus: been there, done that!
e clar doar o perioada, ce era ciudat ca nu merita incercata permanentizare relatiei. cred ca trebuie pastrata conditia de reciprocitate; adica atunci cand nici unuia din cei chemati sa fie impreuna odata la, dupa exemplul tau, zece zile, nu-i arde sa mai vrea si pranzul si inca o cina dupa ziua/noaptea de haistrangemanbrate, e ok. imi amintesc ca in putinele incercari de socializare in grup nu se lega nimic. nu puteam fi o pereche adevarata cu gandul al cele 9 zile "libere", care de altfel ne defineau pe atunci. ea era snow white, eu eram big bad wolf
nici macar din acelasi basm....
@anonim: stii ca si eu am zis ca nu ma mai marit niciodata dupa primul divort. si n-au trecut 2 ani ca mi se parea absolut normal si complet justificat:)
@len.ro: inafara de oamenii care sunt in cupluri si se uita ca la felul 14 la ce am scris eu aici, se pare ca asta e cumva o noua normalitate. pe care si eu o duc in spate destul de decent, si uneori cu mare multumire. mai ales ca activitati am destule, slava domnului, iar cine ma strange in brate e misto:). si totusi, nu vreau asa. mi se pare doar ceva de moment. o directie gresita, cel putin pt mine.
@about2run: exact asa e. oamenii care se strang in brate sunt din basme complet diferite. dar totusi suficient de asemanatori sa fie impreuna o zi din 10:)
@another cherry: ma tot intreb si eu care ar fi directia corecta si am ajuns la concluzia ca folosind stereotipiile existente nu ajungi decat sa fii nefericit. Directia corecta e cea in care esti cel mai multumit cu tine insuti si cu relatiile cu cei din jur. Atat.
Mda, acum sunt ok. Dar nu pe termen lung:)
nu creeeeeeeeeeeeed......esti geniala, geniala, geniala....
saru'mana mult:)
Trimiteți un comentariu