ador sa dau maneta peste cap

n-am masura. niciodata n-am avut. niciodata n-o sa am.

daca imi place un fel de mancare, mananc din el pana la loc comanda. adica mult ca si cantitate. cireasa e pofticioasa.

dar mai ales pot sa mananc acelasi fel de mancare in fiecare zi. toata viata. pana ma opreste cineva din public. pe care il doare ficatul cand priveste asa ceva.

daca merg la un restaurant mai des, suspin sa stau la aceeasi masa. si mi se pare ca daca e ocupata, aia care stau acolo sunt niste dusmani ai mei. si hai sa ne sabiam. nemernicilor.

daca e sa radem, rad pana imi da sangele pe nas. imi sar lacrimile de pereti. ma doare gura. ma doare burta. si nu ma las pana nu va doare si pe voi. si nu va sare si voua.

cand fumam, fumam 2 pachete pe zi. cand beau, beau.

daca imi place o rochie, o port pana o rup. si dupa aia caut una la fel. ies din pantofii preferati cand incep sa merg ca fred din fred si barney. direct cu calcaiele pe asfalt. desi am 101 rochii. si 365 perechi de pantofi.

daca imi place un om, il uzez pana se toceste. si incepe sa i se vada interiorul. ca la ecograf. prin pielea subtiata. bine. sa nu credeti ca el se zbate in timpul asta sa scape. nu. ii place si lui. rau de tot.

ador sa invart de manete pana se dau peste cap. nici nu stiu sa dau altfel de o maneta. decat pana o rup.

si apas orice-ar fi pedala pana la fund. de tot. si o tin acolo. pana ne lasa pe toti nervii.

sunt cireasa fara de masura. si imi place asta de mor.

sufrageria mea da semne de viata

eu sunt doar o bucata cireasa. si am un apartament cu 2 camere.

mai am si bucatarie, care e tot un fel de camera mica. si si baie. unde e destul de misto incat sa petreci ceva timp de calitate. tu cu tine. sau tu cu altii. deci un univers de posibilitati. ce sa mai. prea multe chiar.

dar sa vedeti. poate tocmai de-asta a fost posibila urmatoarea situatie absurda. a fost o vreme cand sufrageria mea era parte din casa. o tratam cu respect si caldura. ca pe toate celelalte incinte. petreceam timp acolo. cel putin dublu cu cel din cada.

sufrageria mea avea si televizor pe care rulau animale. cateodata, rar, si oameni. dar si aia pe VH1. si o pendula care mergea tihnit. si facea ding-dong. la ore si la jumatati.

am mancat de cateva ori si seminte acolo. uitandu-ma la niste meciuri in care juca si banel. da, stiu cine e banel.

intr-o buna zi televizorul a plecat spre alta locatie. mai buna, imi inchipui. vezi post de ieri. altfel n-are fi plecat. ma rog. si aproape in acelasi timp pendula s-a oprit.

si uite cum timpul a inghetat in sufrageria mea. care si-a dat obstescul sfarsit. cu un horcait groaznic. la un inceput de primavara.

m-am speriat ingrozitor. dar am tot sperat ca lucrurile o sa se indrepte de la sine. stiti, cum ne mai trece si noua cate o raceala. fara sa trebuiasca sa facem cine stie ce pentru asta.

am continuat sa aerisesc cu sfintenie mereu. sa dau perdelele la o parte. sa le trag apoi la loc. sa aprind cateodata lumina. si sa o sting. sa ating o mobila, 2. in contra vointei mele. dar le-am atins.

degeaba. sufrageria mea a ramas moarta. cu ochii inchisi. si mainile impreunate pe piept. pana in zilele noastre. desi a trecut ceva timp. un an jumate.

restul casei e asa de prietenos. dar cand sa te apropii de sufragerie, incepe sa bata un vant suierat. cad bucati de gheata. si se aude larma mare. in plus, se pune in fata un zid gri. din material poros. si sigur ca te lasi pagubas.

ce pacat. sufrageria mea e frumos decorata. are covor turcesc de culoarea cireselor salbatice. de culoarea mea, adica. are canapea confortabila. si cam tot ce trebuie ca sa fie ok. dar nu e.

si totusi frumoasa din padurea adormita da semne cum ca s-ar scula. am auzit prin perete niste cascaturi. e ceva forforta. si parca nu mai e asa de frig.

ieri am auzit si pendula. pentru prima data dupa muuuult timp. nu cred ca e chiar intamplator. sa fi venit vremea?

caut televizor compatibil

am avut si eu cateva relatii importante. si prin urmare, cateva televizoare pe masura.

exista o legatura intre ele. desi nu pare.

de fapt asa imi dau seama cand urmeaza ceva maretz. din punct de vedere sentimental, romantic si emotional.

barbatul vine. se uita putin in jur. imi vede televizorul meu. se stramba putin. se scarpina in cap. si zice. al meu e mai bun. eu plec capul. stiu ca asa e.

apoi decide ca 2 televizoare sunt prea multe intr-o singura casa mica. eu dau din cap tampa de entuziasm. cu stele in privirea de cireasa.

si dupa asta, intotdeauna televizorul meu pleaca undeva. cu coada intre picioare. surghiunit de mine. fara drept de apel.

o despartire cruda. fara setimentalisme si altele asemenea. pleaca cu urechile pleostite. calcand trist si fara tragere de inima pe piciorusele lui de televizor. cainii il latra pana departe. incepe sa ploua peste el. se face seara pe unde merge.

eu si stapanul noului televizor ne distram. ne simtem bine. curge lapte. curge miere. apoi curge si niste sange. tadaaaa.

barbatul se uita putin in jur. se uita la televizor. il scoate din priza. ii strange firul. il face covrig. (barbatii din viata mea sunt persoane ordonate si tipicare). ia televizorul la spinare si pleaca.

o despartire crunta. fara vorbe multe sau alte decoratiuni de comunicare. pleaca calcand stangaci si cu gust amarui. pe picioarele lui de barbat. stapan de televizor mai bun ca al meu.

intre relatiile importante, eu obisnuiam sa iau cate televizor. ala pe care apoi il trimiteam in bejanie. sa-si poarte singur de grija. in lumea asta mare si rea.

acum m-am lasat pagubasa. n-am televizor. dar a venit toamna. si m-as uita si eu la cate ceva. un film, doua. asa ca tot ce pot sa spun este. nu va suparati. fiti amabil. daca aveti placerea. caut televizor compatibil. 0724 abc xyz.

arata-mi galetusha ta cu merde (fr)

inaintez prin probleme ca cutzu schiop. taraind o labuta. schelalaind de imi bat vecinii in teava. aoleu, ce greu ii e ciresei. aoleu. lume, lume.

ma dau eu rotunda aici. cum ca sunt asa si pe dincolo. uite cum mi ti-i invart pe degete. cum ies la suprafata. cum sunt razbatatoare. cireasa xena. ati putea crede ca totul imi vine exclusiv din samburele interior. nu.

sincer? nimic nu imi da mai mult putere decat compararea galtushelor cu kkt (rom). asta insemneaza ca mie mi se pare ca am o tona de probleme.

ca uite sunt la capatul puterilor. ca mi se rupe o mana din nimic. ca imi curge sange din nas pentru vreun domn. ca imi vine sa-l miros pe alt domn.

si dupa ce lumea, induiosata de atata suferinta de la o biata cireasa, isi deschide galetusa ei cu dejectii in fata mea, infloresc. e jenant. dar e sanatos.

toti ceilalti oameni au povesti muuuuuult mai nasoale decat ale mele. iar romantele lor de prin alcoave sunt atat de deprimante, incat ma simt regina.

regina neincoronata a galetusei mele cu kkt. la care incep sa tin enorm. si din care imi vine sa iau cate o gura dimineata. pe inima goala. de drag, asa.

i'll show u mine, u show me yours are pentru mine efectul unei cascade de endorfine. imi vine sa mangai pe cap pe persoana care e atat de nefericita in fata mea. incat imi face viata mult mai buna.

marturiile unor oameni tristi, dar necunoscuti, nu sunt de ajuns. nefericirea prietenelor mele e cea care pune balsam pe fracturile deschise. mai ales peste cele din dragoste.

nu e acelasi principiu ca la sa moara si capra vecinului. cred ca intelegi. spera adica.

doar ca povestile incurcate ale apropiatilor mei imi arata ca nu sunt ultimul om. cel mai bolnav. cel mai ridicol in dragoste. cel mai napastuit la job. si tot asa.

sunt o cireasa fericita. desi nu prea am motive. vad ca nu ma compatimiti. eram precisa.

vreau sa fiu ciunga inapoi

nu mai pot asa. nu mai pot sa traiesc ca o persoana normala. cu portia asta penibila de afectiune care mi se aloca. doar pentru ca pare ca pot sa ma descurc si asa.

nu, uite, nu pot. vreau sa fiu din nou ciunga. ce bine era. ce vremuri. e adevarat ca aveam si niste dureri. si imi era greu sa ma descurc cand eram singura cuc.

dar si ce avantaje venite la pachet. abia acum vad ca imi dadea cu plus.

vreau sa vina mama sa-mi faca mancare. nu mai vreau sa mananc coji de pe jos. sau junk food. si sa ma spele pe cap. m-am plictisit sa ma spal singura. zero fun.

vreau sa vina domnul ala. sufletul meu pereche din perioada cu mana ciunga. sa ma inchida la sutien. cum credeti ca e sa faci singura zilnic chestia asta. si nu o data, ci de cateva ori pe zi?

aaa, si sa imi stearga unghiile rosii cu acetona. pentru ca eu nu mai am chef. le sterg de o viata de om. cand esti ciung, pana si asta face altcineva.

vreau sa conduca prietenii mei masina. mai ales daca avem de mers pana la cluj. si sa ma mangaie pe cap. si sa-mi puna zahar in cafea. si sa-mi deschida usa. in pauzele de pipi de pe drum.

cand am de carat un ac de colo-colo. sa sara 3 persoane sa si mi-l duca. sa ma lege fiecare la cate un convers. si sa imi desfaca sticlele de apa cu miscari duioase.

am nevoie de atentia tuturor. alo! vreau chiar si locul ala in tramvai. oferit de persoane ofticate ca asa zice pe abtibild. ca trebuie sa-mi lase locul.

cred ca cel mai bine ar fi sa investesc intr-un gips din ala de lux. orteza adica. pe care sa o pun asa, la misto. in zilele cand nu trebuie sa cant la pian sau ceva.

si dimpreuna cu o fata indurerata plus ochi umezi de caprioara, sa fac rost de elixirul de care am nevoie. de potiunea magina. de dragalasenii, atentie si afectiune.

costa 100 de roni. cred ca merita. nu mai pot asa. sau mai pot. dar nu mai vreau.

mancarimi si mancarimi

sunt incredibile mancarimile. sigur stiti ce zic.

exista mancarimi simple. pentru care am solutii simple. adica ma mananca intr-un loc anume. si pun mana si ma scarpin. no problem.

dar mai exista alte mancarimi. tadaaaa. mai perverse. mai iluzorii. mai mutilante. mai greu de gestionat.

uite, de exemplu mancarimile care nu mi se dezvaluie cu totul. adica eu banui partea de corp unde ma mananca. si ma apuc sa fac ce stiu ca trebuie sa fac ca sa ma izbavesc.

dar oooops, surpriza. imi dai seama ca nu acolo era problema. ci parca mai sus. sau parca mai jos. si oricat as largi aria de scarpinare, nu se intampla nimic bun.

eu ma scarpin pana la loc comanda. trag de piele. trag de carne. iar mancarimea se comporta ca o fata morgana in desert. na-ti-o franta. ca ti-am dres-o.

sau mancarimile care accepta doar mana. astea apar in pat. si intotdeauna noaptea tarziu. vreau sa dorm. il chem pe mos ene cum pot eu mai tandru. hai ma, vino. si atunci ma apuca. o mancarime grozavnica. la picior.

intotdeauna gresesc. am memorie de peste. si incerc acelasi lucru. care nu merge nici sa-l pici cu ceara. iau celalalt picior. si incerc sa ma scarpin cu el la piciorul problema.

pe moment pare ca se rezolva. plescai multumita din limba. hai ca merge. hai, mos ene. cuprinde-ma. hai acum, acum. sunt pregatita.

si cand...ce sa vezi. nu numai ca mancarimea apare din nou. dar muuuuult mai puternica. mos ene, care se apropiase, fuge de-i sare basca. si mucii pe peretii dormitorului. oh.

iar incerc cu piciorul. mult mai ferm. si cu ura. frec tare piciorul bun de piciorul cuprins de flagel. ma relaxez. respir usor. astept. ia uite. e gata.

si apoi mancarimea cea mai rea din lume care poate sa se existe pe un picior loveste din nou. atunci stiu. ca trebuie sa pun mana. si o pun. dar sunt trista. ca am cheltuit timp si energie. degeaba. iar mos ene, ce sa mai. s-a dus sexului de suflet.

mai e mancarimea din talpa. cand eu sunt incaltata. si parte dintr-o comunitate. incep sa ma comport bizar. stramb din gat. ma contorsionez. stiti si voi. nu-i chip. in talpa nu te poti scarpina cu jumatati de masura.

trebuie dat jos conversul si actionat. ceea ce, innebunita de dorinta, fac pana la urma. lasand normele sociale deoparte. dar culmea e ca, dupa ce ma calmez, trece putin si incepe iar. si trebuie sa desfac iar sireturile. cam de 3-4 ori ca sa rezolv problema complet.

si mai exista ultimul soi. pe asta nici nu stiu cum sa-l explic. nu stiu sa zic daca e o mancarime fizica. sau sufleteasca.

ma mai gandesc. dar nu e deloc de lepadat. apare la orice ora. pe orice anotimp. si imi ia o gramada de timp si straduinta sa o rezolv.

mi-a scapat ceva? voi ce mancarimi aveti?

avem un orgasm. cum procedam?

ai zice ca bucuria lui the big O se vede la toti la fel. ca artificiile care apar deasupra orasului cand cineva face sex de exceptie sunt la fel de artificii. dar nu.

e curios de cat de diferit ne vine sa facem cand ne trece un orgasm. bine, nu stiu eu exact ce si cum. ca am fost cireasa maritata doar o data. dar vorbeste lumea. am vazut filme. am citit carti.

unii inchid ochii peste el. peste orgasm. il pitesc intre pleoape. sa nu vada nimeni ce se vede in televizoarele din ochii lor. daca s-ar putea sa se intoarca si cu spatele. sau sa iasa din camera, ca sa savureze singuri, ar fi perfect. pacat ca it takes 2 to tango. si trebuie sa stea acolo, motz.

altii se incrunta la orgasm si la partener. sunt parca suparati ca pur si simplu nu se pot impotrivi. nu inteleg cum de pana la urma li s-a putut intampla asa ceva. desi au incercat sa se tina demni. si uite-te si tu. ce jenant.

altii maraie ca niste animale salbatice. trec in subuman. si da-i. si lupta. se cred warewoulfi. ti se face frica de tremura camesa. si parca ai iesi tiptil de la zoo. ca sa nu patesti ceva. un accident stupid. cu niste colti infipti in gat.

alti adorm. somn primordial. din lipsa de juice in organism. au pus toata energia in miscarile necesare pentru intromisie. si acum adorm fix peste orgasm. trebuie chemata descarcerarea. fiti amabil. faceam dragoste. si ce sa vedeti...

pe altii ii apuca o bucurie teribila. intineresc. se nasc din nou. cheliosilor le creste par. celor cu probleme de stomac li se regleaza instant aciditatea. grasii slabesc. uscatii pun muschi.

mos craciun vine cu un sac doldora de endorfine. care inlatura hemoroizii, halena si flatulenta. si toate celelalte micii mizerii care se cuibaresc in carcasa de om.

altora orgasmul le produce instant foame. si sete. si alte nevoi fiziologice. toate. care trebuie satisfacute imediat. bine, te iubesc, whatever. si-ti multumesc. dar am treaba acum.

eu, eu, zbor prin camera ca-n tigru si dragon. fac flic flacuri si triplu tulupuri. ies prin acoperis. dar ma intorc la loc. zambesc tamp. si timp de cateva secunde as semna orice. dar chiar orice mi-ar baga sub nas oferitorul de orgasm. as da casa, masina, mama, viata. cam orice.

noroc ca tine putin. ca altfel m-as duce pe copca. si as trai mereu on the edge.

mai sunt si alte feluri de a intampina un orgasm? de care nu am auzit? citit carti? vazut filme?

sunt colega cu dono

de azi sunt colega cu dono.

nu-i misto asta? thank you, internet. pentru ca de aici ne stim. il citesc de multa vreme. dar acum am aflat cum il cheama. cati ani are. si de ce.

cu ce ne ocupam? ca si colegi? scriem amandoi, foc incrucisat, paralel si concentric la hotcity.ro. el scrie la idei cu testosteron. eu scriu ce-apuc, uite.

ma simt ca in bancul cu tantarul si elefantul. in care eu sunt tantarul. si tantarul zice mandru catre elefant. pentru ca faceau un zgomot aurzitor pe unde treceau. ce tare tropaim noi 2.

ciresele nesatule sunt aspru pedepsite

micul dejun: 6 furculite de salata de beouf fiecare. o gramajoara de piftie de curcan care tremura de frica inainte s-o bagam in gura.

cocorada cu varza, felie zdravana. 2 clatite care picura ametitor printr-o fanta dulceata portocalie de caise. picuri mici, care se intind pe masa. ii ling de acolo. nu vreau pierderi.

inapoi la lucruri sarate. salata de vinete cu rosii cherry crescute si educate tot in salaj. struguri ananas negri. din aia de la care iti ramane coaja in gura. si continutul e pufos.

pranz: ardei copti puzderie. ciorbita de fasole cu afumatura. piure cu friptura de gaina ucisa recent. sub ochii aposi ai celorlalte dobitoace de prin gradina. plus feliuta purcel. nuci verzi cu pielita care se da deoparte. culese de mine din copac.

seara: chiftea uriasa tavalita prin ketch-up si mustar. una fiecare. ciorbitza de gaina cu paste si copane incluse. gulas de purcelush cu cartofiori. si ca sa ne revenim, o farfurie cu motz de ciotbitza de cartofi dreasa cu smantana. ne-am lins pe codite.

masa asta, ultima, e luata in gherla. ca sa fentam si orele de calatorie. unde ne urcam in tren cu toata incarcatura asta mortala la bord. mintea deja nu mai merge sfarrrr-sfarrrr. ci scartz-scartz.

aaa, am uitat sa zic ca totul e stropit cu visinata din belsug. prima visinata la ora 10:00 dimineata. ultima...cine sa mai stie. dar asa e in salaj. nu te poti impotrivi. te rad si copiii.

cum urcam, controlorul ne zice. voi 2 cireselor (sigur ne citeste), trebuia sa urcati la jibou. in lege scrie ca pot sa dau biletele altcuiva, a trecut o ora. si face o mutra horny. gen daca vrei sa puneti capul jos, trebuie sa-mi oferiti placeri.

ati dat deja biletele? sau ce vorbim aici. da, zice el. fade-in fanfara. si-si smulge outfit-ul de controlor cu o miscare sigura. era din ala ce arici. ca la stripperii profesionisti. pune ceva pe tine. ii zicem noi. am mancat prea mult. ne faci sila. ia-ti gandul. fade-out fanfara.

in cuseta gasim un om. adica o femeie si un om. dar femeia nu conteaza. omul da. este un om care miroase urat. este omul care miroase cel mai urat din viata mea. si noi trebuie cumva sa ne petrecem noaptea cu el. cu sconcsul asta.

poate ca in conditii normale, poti sa duci asa ceva. dar noi aveam in burta toate cele de mai sus. prin urmare ne ies ochii din cap. trenul ne leagana. ne e frica sa nu ii oferim sconcsului de sub noi pretioasa incarcatura. si si femeii.

nu inchidem un ochi. facem ture pe culoar. la spa-ul din tren. si inapoi in cutia cu miroase. sconcsul emana chestii pestilentiale. parca vezi aburii verzui care ii ies din pulover. nu miroase numai a transpiratie. miroase a tot ce e mai rau la un om.

a cherry si-a bagat fata in hanoracul cu ursi. eu am 2 colturi de la perna bagate in nari. degeaba.

zorile ne gasesc cu cearcane. si cu stomacul urcat in cap. ca o caciulita care ne sufoca. suferim. ne taraim. tragem de plasa cu bunatati pregatita de domnita. mirosul sconcsului rau e cu noi. in noi.

acasa ardem lucrurile. ne frecam cu peria de sarma peste tot. si cu aia de sticle in locurile mai dosnice.

ne-am lacomit. si am fost aspru pedepsite. dar abia asteptam sa o facem lata din nou. tocmai planific o noua excursie la jibou. la cules de porumb.

barbatul care voia sa-i ard pijamaua

mi-a zis ca vrea sa-i ard pijamaua. buna metafora. dar gandul care se piteste in spatele ei nu prea.

nu e primul barbat de care am auzit. ca si soi, asa. uite ca vremurile noi nasc contra naturii barbati noi. barbatul care ar vrea sa-l leg fedelesh. de patul meu.

si sa-l oblig sa stea langa mine. plesnindu-l pasamite in timpul asta peste sfarcuri cu o cravasha. si el purtand o zgarda. numai asa ar putea fi linistit si fericit. dar eu sigur nu.

ar vrea sa-l tin langa mine prin tot felul de tertipuri mai ortodoxe sau nu. ca doar asa ar putea sa consimta. sa ramana locului. vrea sa n-aiba incotro. sa trebuiasca sa se opreasca, silit. vrea sa-i ard pijamaua.

dar mie, uite ce nepotrivire, mie imi plac barbatii vanatori. de caprioare si cirese. care ard ei pijamalele femeilor pe care le vor alaturi. si hai sa renuntam la admirabila metafora.

sa alegem alta. imi plac barbatii care isi aleg o femela. o ochesc. o urmaresc prin padurea verde pana oboseste ea rau de tot. si o impusca in cap.

iar ea, dand spasmodic dintr-un picior, si cu sange in coltul gurii, e foarte multumita. adica eu. imi plac barbatii aia care stiu ce vor. si fac tot ce pot sa obtina. adica pe mine.

nu aia de care trebuie sa trag eu. sa-i rog sa ma ia de nevasta. sa ii conving ca statul langa mine e calea. si adevarul. si viata. sa le fac prin siretlic un copil. de care sa se simta moralmente legati. ca altfel ii arata lumea cu degetul.

this is me. I am amazing. take it ot leave it. zau asa.

n-am putut si pace. nu e stilul meu. n-am putut sa-i ard pijamaua. desi m-a rugat. cu ochi de caprioara. si unde eu eram cerbul. eu cerbul?! si marmota impacheta...

mare ti-e gradina. Doamne.

ciresele iau drumul jiboului

n-am mai putut. pur si simplu au inceput sa ne tremure coditzele. ca unui alcoolic fara bautura. asa si ciresele fara jibou.

cum unde e jibou? jibou, un mare nod feroviar, este asezat convenabil in judetul salaj. la 10 ore distanta de bucuresti. cele 2 cirese salajence, una din salaj, alta din salajean, trebuie sa mai ia o gura. sa se intoarca la radacini.

domnita, mama de cireasa, uite o vad cum invarte deja in oala de ciorba cu afumatura. si sus pe deal, la casa din gradina cu accent pe primul a, se frig placinte pe plita. placinte salajene cu varza si cu branza si marar. o fi si cocorada?

eu cred ca domnita o sa ia si un raft intreg de prajituri cu frisca de la laboratorul nr. 1 din jibou. asa face mereu. si a cherry ma lasa mereu pe mine sa le mananc. ca sa iesim cu fata curata. ea ii trage cu visinata. eu nu beau de fel. am o imagine de protejat.

cica vremea o sa fie urata. dar cine stie. poate daca nu ploua chiar groaznic, iesim macar pana la petritzenta. mare poama in tinerete. doamna respectabila acum. eu o sa o bat la cap pe domnita sa ma duca sa culeg niste prune sau struguri sau ceva. ma cheama lucrurile simple.

ciresele au tren in seara asta. in tren au o casuta cu paturi. au cerut locurile de sus. ca sa poata scuipa seminte, ciorapi, rasete, perne, muzica, carti si popcorn in capul amaratilor de colegi efemeri de camera.

ne luam cu noi pe drum filme de vazut la laptop. carti. si ganduri mii si mii. ce-o sa mai sporovaie guritele noastre in fapt de seara. cum o sa mai intoarcem lumea pe dos. daca suntem bine dispuse, o sa ne batem cu perne.

ne-am facut planul. o sa dormim pana ne imputim. 2 cirese-trantori. o sa mancam ca 2 cirese-purcei. o sa ne uitam la filme. 2 cirese couch-potatoes. si o sa bem. sau ma rog, mai mult a cherry, ca 2 cirese poloneze.

pornim spre jibou. and there's nothing u can do about it.

primele randuri de la film

putina lume stie ca a cherry a noastra e chioara. dar cand zic chioara, I mean it.

si asta aduce in viata noastra multe schimbari. una foarte importanta ar fi ca la film stam in primul rand.

sincer, eu nu cred ca ea vede ceva nici macar asa. dar pentru ca emana niste emotii in timpul difuzarii. cum ar fi rasete, bucurie si tristete, in functie de ce apare pe ecran, nu pot sa dovedesc ca nu vede.

e drept si ca uneori emotiile ei parca nu se potrivesc cu ce imagini apar pe ecran. am surprins-o trista cand era de ras. cutremurandu-se de hohote cand eroina murea. si el nastea.

sau cu inima cat un purice de suspans. cand protagonstii se dadeau fericiti in calushei. si mancau vata de zahar. adica o conventie cinematografica destul de fara echivoc pentru "sunt fericiti si totul e ok. don't you worry".

pentru ca oricum nu inteleg nimic din film cand stau pe primul rand, serile noastre la cinematograf sunt momente de reflectie. pentru mine.

asa mi-am dat seama ca primele randuri nu au niciun rost. exact cum elaine din seinfeld a inteles ca nu are niciun rost corpul unei briose. si ca vrem de la ea doar motzul.

dar ce e de facut. in orice cinematograf exista mereu niste prime randuri.

poate doar daca producatorii de entertainment tip film la mall accepta sa puna primele randuri de filme la mall mai in spate. dar asta diminueaza profitul. si lor si vanzatorilor de floricele. no good.

sau sa le scoata cu totul. dar nu, acum imi dau seama. ca daca le scoatem, atunci randurile din mijloc devin primele randuri. nu?

whatever. mi se pare ca primele randuri de scaune de la mall nu au niciun rost. doar sa adaposteasca chiori care oricum nu inteleg nimic. si oameni cu ochi sanatosi care iar nu inteleg nimic. taraiti cu forta de catre chiori. si atunci de ce sa perseveram?

I don't have a solution. but I admire the problem.

am un bilet spre o destinatie romantica

ce se face cu un singur bilet spre o destinatie romantica?

pentru cei dintre voi care cititi des aici, ma dadeam de ceasul mortii ce cadou sa-i iau prietenului meu de ziua lui. pentru cei care citesc mai rar, problema era asta. ma dadeam de ceasul mortii ce cadou sa-i iau prietenului meu de ziua lui.

stiti cum se zice cu voce admirativa: daca nu risti, nu castigi. ce ne mai place la toti vorba asta. dar cum e cand risti, si pierzi?

adica acum.

desi relatia era la inceput de tot, am riscat sa cumpar 2 bilete de avion spre o destinatie romantica. napoli. pentru o perioada destul de indepartata. 4 luni din momentul cumpararii. vai, cum ai putut, o sa ziceti. ce gasca esti, o sa ziceti.

nu cred nici macar acum ca sunt gasca. ci o cireasa optimista. care crede in dragoste si altele asemenea. si o sa mai cumpere bilete. pana o sa-i iasa pe nas.

acum mi-au iesit putin, ce-i drept. intre noi fie vorba. uite, uite, cum imi iese acum un bilet romantic din nas.

asa. ma rog, in cazul asta particular, mi-am luat teapa. relatia s-a facut tandari sub ochii mei mici si uimiti si in final rai. eu am ramas cu un bilet. repet. spre napoli, o destinatie romantica.

sa-l arunc, mi-e mila. mi-e mila de intentia mea buna. mai mult decat de banii alocati acestui proiect.

sa il tin, mi-e sila. sila de nerealizarea intentiei mele bune. si de un nou esec cu mutra asa de seducatoare. oricum, cum ar fi sa ma duc sa vizitez singura oamenii pietrificati de la Pompei. cred ca m-ar apuca o depresie sora cu nebunia.

sa-l donez unei societati caritabile? ceva care lupta pentru drepturile cuiva, oricui? sa mearga un angajat care a fost mai harnic decat alti angajati? noooot.

singura optiune pare sa conving pe cineva sa vina cu mine. in acest proiect simpatic, dar absurd. doar ca am prea putin timp sa fac asta. sa gasesc tinta umana care imi convine. si sa o si conving ca o calatorie la napoli e exact ce-i trebuie.

ce absurd e sa fii norocosul castigator al unui asemenea bilet. dar ce nu ma omoara, ma intareste.

de ce face o cireasa lucruri traznite

nu stiu altii cum sunt. dar mie cele mai bune idei despre lucruri si progres imi vin cand inot.

bag 50 de bazine minimum. nu, nu fluture. va dati seama ca in astea 50 de bazine am timp sa-mi treaca toata viata cu momentele ei importante prin fata ochilor. desi e plina si palpitanta. dar timpul e enorm. ma plictsesc de-mi sar mucii. la propriu.

si ideile nu imi vin 2-3. vin asa, ca si cum ar cotropi furnicile bucuroase o bucata de amandina. cazuta pe trotuar vai, din gura unui pensionar.

dar in bazin nu am creion. si nici foaie. si nici taste. si problema e ca le uit. pe toate. si ele vin in avalanse. si pleaca tot asa. de unde au venit. toate furnicile se retrag. si se ascund de mine.

chiar daca dupa aia ma caznesc rau. si incerc sa le rascolesc cu un batz. ca o maimuta de la discovery channel. in scorbura unde cred eu ca s-au ascuns. in speranta ca le starnesc. si vin la suprafata again.

nu. nu vin. niciodata nu vin. ideile din bazin sunt exclusiv ale bazinului.

sau mai ramane cate una, asa singura. si eu o aplic tare mandra ca, pe langa niste ochi rosii de clor, si un gafait mascat, am mai ramas cu ceva.

dar oh. ideea cu pricina era gandita, in bazin, sa fie aplicata intr-un context grandios. era o succesiune. nu asa, singura. si rezultatul e ca mai mult stric decat repar. iese varza.

singura posibilitate pe care o intrevad. cu ochii rosii de clor. este sa incep sa castig suficient de mult. incat sa imi angajez un secretar.

un baiat istet si binevoitor. de la tara. de ce de la tara? nu stiu. am auzit mai multe lume care vrea asta. si insist sa fiu si eu cu mainstreamul. cu un curs de stenodactilografie la activ.

care sa stea pe marginea bazinului de 2 ori pe saptamana. program lejer, vezi bine. si sa prinda din zbor ce strig eu cand scot capul din apa.

ca o sa-mi dea si prosopul cand ies din apa. ca poate o sa-mi scoata si apa din urechi. ca poate imi pozitioneaza corect papucii. incat doar sa sar direct in ei. astea, ma rog. le vedem dupa aia. dupa cum evolueaza lucrurile.

pentru ca altfel n-am nicio sansa de mai bine. ca pe uscat nu produc nimic interesant. cu mintea adica. ca uite corpul, bata-l vina...n-am nimic sa-i reprosez.

am idei minunate. efemere, dar bune. si cum vreau o viata mai buna, nimic nu ma poate opri. baldabac.

cat de grav e sa te mirosi cu cineva?

da, cat? cat?

cat de grav e sa stai langa cineva. si brusc sa iti doresti sa te mirosi cu el. si nu numai sa-ti vina. dar sa te si mirosi. bilateral.

si sa mai treaca o vreme. si sa iti vina sa te mirosi din nou. asa de tare. incat sa fii nevoit sa dai telefon ca sa capeti asta. lasand jena deoparte. ca, va dati seama, nu e usor sa marturisesti.

fii amabil. am o urgenta. trebuie sa te miros. nu te speria. nu o sa dureze mult. sunt usor de multumit. fac doar sniff-sniff si gata. esti liber in 2 timpi si 3 miscari.

si el, sa vrea si el. asa ca te mirosi din nou. cu acelasi interes. si sa mai vrei sa te mirosi si in viitor. de sarbatorile legate. si poate si in concedii. si poate si in serile friguroase care urmeaza. uite cum e afara. aoleu.

am tot incercat sa-mi zic ca e parfumul de vina. un parfum irezistibil. oricine cred ca s-a oprit o clipa sa-l miroasa. imi dau seama cum e la el la birou. rand la mirosit.

dar stiu si eu. cred ca totusi ca ma mint singura. pentru ca mie imi vine sa ma miros, in situatia asta, dintr-un complex de lucruri. imi vine sa ma miros cu el pentru ca stiu ce vrea in viata. si imi vine manusa. m-as mirosi pentru ca imi place ce muzica asculta.

si m-as mirosi si mai cu foc. pana ma sufoc. pentru ca imi place business planul lui personal pe termen lung. pare ca stii ce faci. nu vrei sa ne mai mirosim putin?

m-as mirosi pentru ca ne place sa mirosim diverse alte lucruri impreuna. aceleasi.

pentru ca imi plac gandurile lui. le vad ca intinse pe o ata. margele de pret. acelasi pret pe care le aveau primele margele, margele primordiale aduse de exploratorii celebri, pentru bastinasii ca niste cotofene.

of. ce napasta.

ce inseamna asta? o relatie? cred ca da, fir-ar sa fie. una bazata pe interese si valori comune. adica exact genul ala de relatie serioasa. nu ceva flusturatic. cum se poarta azi. relatie bazata pe miros si amushinare.

uuuuh. m-as mirosi iar. fara discernamant. pana la loc comanda. e groasa?

cine e coenzima Q10

folosesc o anumita crema de ochi pentru ca are coenzima Q10. altele n-au. de-aia am ales-o pe asta. pentru ca nu pot fara formula cu pricina. s-a dovedit in timp.

pot fara multe. fara hrana calda. fara perne pufoase sub cap. fara afectiune, o vreme. dar fara coenzima Q10 nu.

dar cine e coenzima Q10?

nu stiu exact. dar e cineva care imi da incredere in mine. ma face evident sa ma simt mai curata. si mai uscata. pe orice vreme. coafura mea rezista.

si de ce ma iei asa de la sigur. ca cine e. ce, tu stii cine e lanolina? cine e biffidus essensis? adica stii exact?

da, una e clar ca locuieste prin parul femeilor care stiu ce vor. de preferinta femei puternice. iar alta si-a facut culcus intr-un iaurt. si ajuta oamenii sa mearga la toaleta. in sfarsit. pentru ca ei se chinuie de veacuri.

daca nu sunt posesoarea macar unui produs cu fibrociclamide, ma apuca panica. vreau la mama. caut infrigurata.

imi tremura mana ca la alcoolici pipaind dupa adenoxina. hi. I am another cherry and I need adenoxina. dar nu orice adenoxina, ci una brevetata. ca nu sunt nici eu de ieri de azi pe pamant. adenoxina mi-a macinat vointa. si m-a facut sa aleg parteneri ciudati in viata. hi, another cherry (chorus).

oricat de obosita sunt. simt imediat, nu ma duce nimeni de nas, cand cafeaua nu e asezonata cu xilitol sau sorbitol. niste personaje iluzorii. dar necesare.

cine e coenzima Q10?

cred ca e cineva ca agentul termic. care a ramas pentru mine multa vreme un mister. stiam ca agentul asta imi vrea binele. dar era o fata morgana.

uite. m-am dat iar cu crema aia. sfinte sisoe, ce frumoasa sunt. Q10, iti multumesc. bine ai venit in viata mea. ce mai face Q8? dar Q2?

ce-o fi fost in capul ciobanului

la cel moldovean ma refer, desigur.

nu i-am inteles niciodata optiunea. fiecare are dreptul sa traiasca cum vrea. dar chiar asa, sa mori ca un prost...

si n-am inteles nici de ce adultii vor sa ii pregateasca pe copii pentru viata in modul asta. sa fie luzeri. sa se dea batuti. sa intoarca orbazul. chiar daca asta inseamna contopirea lor vesnica cu nimicul.

de ce s-a predat ciobanul moldovean? daca e sa ma raportez la caracteristicile socio-etnico-geografice, eu cred ca a fost lenea. cea care l-a rapus pe ciobanul obosit. care a cazut din picioare de atata tevatura. prea mult taraboi.

in judecata asta ma bazez pe modelul fostului meu sot. pai putea sa afle el de la mine, oaia cu placere pentru iarba si care plange cu lacrimi sarate, dar nu de sange, absolut orice.

ca 2 prieteni ai lui, sa zicem gil si petrut, vor sa-l omoare. pai si ce, ar fi zis. cat e ceasul? pai 3, as zice eu, oaia cu glas tremurat. aoooooleeeeeu, ce somn imi e. poti sa mi te adresezi cu problema asta mai pe inserat? ori mai pe inserat el urma sa moara. asta e treaba. atata poate. atata face.

dar sa ne intoarcem la cioban. era tanar. avea oi. care inteleg ca il simpatizau. de unde atata resemnare? e cel mai prost model pe care ar putea cineva sa-l promoveze.

sa presupunem ca uite, chiar a existat un astfel de cioban. si probabil ca a existat. ce daca sotul meu era inginer. tot aia e, metaforic vorbind.

dar de ce sa-l iei tu in serios pe ciobanul asta nebun. care, e clar, nici macar nu apucase sa guste din dulcetile vietii de cuplu. e clar ca el viseaza la asta. pentru ca ii zice oii preferate. pe care o instruieste sa-i faca o campanie de PR post-mortem. cum ca el de fapt era ok din punct de vedere amoros.

dar ma intorc si zic. de ce sa-l alegi tu pe ciobanul asta nebun din multime. si sa-l aduci la niste copii inocenti in clasa. asta nu pricep eu. cu mintea mea de cireasa.

deci titlul postului e gresit. cine naiba stie ce era in capul ciobanului. poate doar gunoi si pietre. nu ne pasa.

ne pasa doar de preferinta unanima a colectivului didactic pentru el. preferinta care e pe bune funky.

ce-o sa-i zic lui ala micu. cand o fi sa fie. lasa mama. noi sa fim sanatosi. e multa lume necajita.

eu pentru cine ovulez?

pe modelul eu cu cine votez, m-a lovit in cap maciuca cu tepi.

pe bune, chiar asa. eu pentru cine si ce sa ovulez?

pentru prieteni? pentru mama? pentru mine? pretexte ar exista.

uite, as putea sa ovulez, n-aveti de ce sa va opuneti, pentru o lume mai buna.

pentru pace mondiala. pentru drepturile animalelor. sau pentru nesubtierea stratului de ozon. pentru revigorarea pitulicei de stanca din guatemala. care e pe cale disparitie.

as putea sa ovulez pentru patura de mijloc din romania. pe care o vrem mai solida.

as putea sa ovulez cu succes pentru locuri mai multe de parcare. as avea atata tupeu incat sa ovulez chiar sub nasul primarului. uite-asa. m-as pune cireasa cu afis tip sandvici pe ea (fata-spate). pe care sa scrie ovulez! ovulez! ovulez!

sau pentru strangerea cainilor vagabonzi in centre unde ar avea spa si room-service.

sau as putea sa ovulez ca protest, impotriva sfarsitului lumii.

de fapt, poate v-ati prins. faptul ca suntem toti teferi azi. si citim blogul asta. si alte bloguri. dar mai mult pe asta. va rog, va rog. pe asta. se datoreaza faptului ca am ovulat cat am putut eu de tare. si de targetat pe problema asta. mi-a plesnit capul de atata concentrare.

as putea sa ovulez si contra cost poate. pentru un salariu mai mare. sau beneficii gen masina cu portbagaj suficient. de carat toate visele. sau abonament la sala. sau pentru o masa calda la pranz, asigurata de angajator. sau contra servicii medicale.

as ovula si punctual. pentru rezolvarea urgenta a unor situatii de criza la birou. sau in familie. ca nu sunt egoista. eu vreau armonie. ca si voi.

ei, asta era ideea. ca m-am gandit serios pentru ce sa ovulez. detesc sa produc lucruri fara un plan. acum ovulez din inertie. dar caut o cauza buna. ma ajutati?

alegerea altei cirese privind modul in care sa-si petreaca ultimele ore inainte de presupusul sfarsit al lumii sau uite ce mai subiect monden

meniul zilei: previzibil, sfarsitul lumii.

ce sa fac daca societatea care se uita la televizor ma constrange. cica sa intru si eu in hora mondena. sa ma leg de subiectul zilei. desi eu traiesc in livada mea. unde zau ca nu e cablu tv.

am crezut ca sunt mai intelectuala. dar uite ca nu. am crezut ca sunt mai sofisticata. dar vax albina. am crezut ca sunt complexa. dar ce structura simpla are cireasa. mereu descopar asta. mereu ma minunez. mereu va zic si voua.

toate actiunile pe care mi le-as inghesui astazi in program sunt primare. dar ce primare. ultimele ore de viata ar fi un festin de simturi. dar ce festiiiin.

atinge-ma aici. vreo 2 ore. lasa-ma sa vad ce-i acolo. vreo 3 ore. vreau sa inghit asta. in continuu.

vreau sa pun burta la cale. traiesc ca sa mananc. nu invers. desi stiu ca asa ar fi potrivit. tort de ciocolata de la capsa. carne vie dintr-o vaca recent taiata felii, de preferat in fata mea. adica biftec tartar. cu un ou ne-pui trantit fleashc, deasupra.

sa beau bine. cu prietenii. niste beri multe la rece. heineken. sa ma rad tinandu-ma cu mainile de burta. de sa cad de pe scaun. si sa fac dragoste de calitate. aici e aici. mai complicat. dar when there's a will there's a way. si will e. va zic.

si daca mai capat 2-3 placeri ici si colo. cum ar fi masaj facut de doamna geta. si daca ma uit la nori. cum trec asa, in ritmul lor.

daca miros si ma si tavalesc prin niste iarba proaspat taiata. si strabat in galop o padure. si beau fresh de portocale. apai zau daca mai am ceva urgente.

oh. draga cireasa. asa ar fi ales si peter pan. si forrest gump. cu minidiferente. ca unul era prea mic. si altul prea naiv.

asta ar face o cireasa. daca pe bune s-ar sfarsit lumea azi. dar cum nu, am tot timpul. si asta este fascinant. cata treaba am. nu-mi vad capul.

dar daca totusi...

ce iese dintr-un oftat

adica daca oftezi mai cu pofta, asa.

ca uite. am oftat azi dimineata. am simtit, e adevarat, o durere ascutita. si din piept mi-a iesit fara sa pot s-o mai opresc cumva, o vietate nesuferita. mica asa, cam cat un telefon mobil.

avea coada de sirena. 2 manute cu cate 4 degete. mai gogonate catre capete. simteam ca daca as da mana, ca sa facem cunostinta, ar fi lipicioase. asa ca m-am lipsit.

solzi luciosi de culoare gri. montati pe pielea botita, nuanta kaki. imbracata in salopeta de muncitor albastra. si purta pe cap un fel de cushma de viking.

si care vietate s-a strambat din prima la mine. vadit enervata.

si-a aranjat parul lung, zburlit de casca si stramtorile prin care trebuise sa treaca. si mi-a aruncat din varful buzelor. ma plictisesti.

eu n-am vrut sa vorbesc cu ea. dar am facut o fatza intrebatoare. mi-era bine acolo jos. culcat undeva la tine in piept. nu-i usor sa gasesti o gazda care sa nu puna probleme majore.

tu, cat de cat, nu bei prea mult alcool, dormi destule ore pe noapte. faci sport. am zis ca e ceva de capul tau. mi-am facut o familie. am responsabilitati. am zis sa ma asez.

m-am aranjat si eu cum am putut. am televizor, am apa calda, am room service. si 2 copii care-mi seamana leit. aici m-am strambat involuntar. ca m-am gandit ca trebuie sa fie tare urati. saracii.

a trebuit sa ma aduci cu forta la suprafata. n-ai oftat de vreun an. sau oricum, ai facut-o in limite normale. ce-ti veni acum? baga-ti mintile in cap.

atat a zis. apoi mi-a deschis gura cu forta. desi eu m-am zbatut, am protestat. extraordinar de puternica vietatea. si-a pus casca. si a intrat la loc. si-a dat drumul pe derdelus. urland ca un tampit. cat il tineau bojocii.

gata. s-a dus de unde a venit. si acum sincer, ma simt responsabila. imi vine sa oftez in continuu. dar o fac cu grija. si de frica sa nu-l mai vad.

dar si pentru ca m-am gandit ca poate are dreptate. ce-mi veni? in fond o cireasa este cireasa pentru ca e vesela. rosie-roz. proaspata. cu gust dulce de apa.

nu o cireasa confiata. neagra si stransa pe sambure. cum sunt eu acum. daca vreau sa ma rebranduiesc in pruna afumata, ok. dar daca nu, hai viteza.

in plus, motivul nr. 3 pentru care tin de haturi oftatul asta imens care ma bantuie este ca da. mi-e cam frica ca-mi iese sufletul pe acolo. si am atata nevoie de el.

barbatii mei si ceaiurilor lor

barbatii importanti din viata mea au baut ceai. sau s-au facut ca beau ceai. ca pe unii imi dau seama ca nu i-am prins in timpul actului. mari amagitori...

pentru ca barbatii importanti din viata mea au fost destul de diferiti, ei au baut, sau s-au prefacut ca beau, ceaiuri diferite.

si acum mi-am dat seama ca sunt fericita castigatoare a unui stoc urias de ceaiuri. n-am nici macar un singur ceai in casa ales de mine. am agonosit in schimb tot felul de fitze de ceaiuri aduse de sufletele mele pereche temporare.

un loc fruntas in dulap il au ceaiurile mai romantice, cu nume frumoase, aduse de una din fapturile plapande. si ceaiurile mai din topor, de la barbatul cu fata taiata in colturi si vorba asemenea.

ceaiurile mai naturiste introduse de sufletul pereche care voia sa fie nemuritor sunt pitite mai la umbra. in spate. la fel si ceaiurile mai tari, care te fac sa iti sune apa in cap. ca si barbatul care le-a baut.

nu cred ca la ceaiuri se aplica aceeasi regula ca la vin. si anume nu cred ca ceaiurile, cu cat sunt mai vechi, cu atat sunt mai bune.

oricum nu ma ating de ele. nu-mi place sa beau ceai. iar musafirii mei nu indraznesc sa ceara niciodata asa ceva. altfel nu i-as mai primi a doua oara.

de fapt acum, ca m-am prins ca sunt inconjurata, ceaiurile astea ma enerveaza ingrozitor. imi sare basca de cireasa de nervi. asa ca o sa fac un foc mare in curtea blocului. o sa-mi pun un vestment de salbatica, cu fasii in jurul soldurilor.

o sa ma pictez pe fata. o sa bat dintr-o tamburina. cum m-oi pricepe. am facut scoala de muzica. si o sa dansez frenetic pana cand o sa arda. pana la ultimul fir. si bineinteles pana o sa inceapa ploaia. de la incantatiile mele.

sa vad eu ca mai aduce vreunul ceai. ii zic de la obraz. drept cine ma iei domnule? chiar n-ai pic de respect? uita numarul asta de telefon. sunteti toti la fel. dar atat de diferiti la gusturile pentru ceai.

vreau afectiune si loc in tramvai

o luna de vara cu mana zidita in constructie de piatra alba. ca ana lui manole. nu, nu vreau sa fac o paralela cu mitul creatorului chinuit de creatie care razbate din opera.

si chinuit si de nevasta, cred. cu care probabil nu se intelegea prea bine si aveau mizerii casnice. ca altfel nu-mi inchipui ca ar fi mazilit-o.

mai ales ca ea s-a rugat mult sa fie crutata. probabil ca a si promis tot felul de lucruri. atunci, pe ultima suta. ca nu o sa mai fie pisaloaga. ca o sa gateasca mai bine. ca nu o sa mai dea banii pe pantofi si sutiene. bla bla bla.

ma rog. sa revin. azi e ultima zi de ghips.

sigur ca vreau sa-mi scot ghipsul. dar, va dati seama, eu m-am obisnuit asa. a fost a 12-a parte dintr-un an. si am avut si avantaje. au fost si momente frumoase. am inima putin grea. ca la orice despartire.

de cate ori am urcat in tramvai (nu pot sa conduc), am obtinut loc de stat jos. pentru un motiv simplu. stiti ca e un abtibild lipit sub geam, pe locurile alea din fata. pe el sunt 3 situatii stilizate.

un batran garbovit cu baston. aici nu ma calific inca, sunt young and the restless. o femeie gravida/una cu un copil in brate. nici aici nu merge. as vrea eu. si un ciung. ati ghicit. eu.

asa ca lumea, cum ma urc, se uita la mine. se uita la abtibildul cu ciungul. si apoi se scoala plictisita, dar cu simtul datoriei in sange.

eu, desi nu necesit sa stau jos, sunt mereu flatata de gestul asta. si ma cocotz imparateste langa abtibild. uitandu-ma triumfatoare dar totusi cu ochi de caprioara ranita la labuta.

apoi, am observat ca reusesc sa capat extrem de multa afectiune fiind ciunga. aproape mai multa afectiune decat pot duce. si nici nu stiti cat pot eu sa duc. lumea ma mangaie pe cap, imi vorbeste mai frumos, ma saruta cu limba de atata compasiune.

chiar si cand vreau sa ridic un ac cu labuta buna, sunt oprita. sar 3 persoane si cara acul pentru mine. cineva ma spala cu drag pe cap. ce lux. cineva ma piaptana cu grija. adorabil.

si m-am gandit, de fapt nu eu, ca ar fi tare bine sa-mi fac o macheta de mana in gips. pe care sa mi-o montez cat ai clipi. cand am nevoie de portie dubla de afectiune si ajutor. cu frisca deasupra.

nu-i asa rau sa treci prin viata un pic ciunga.

cireasa si coarnele

m-am lungit putin dupa-masa pe canapea. pe o patura moale si flocoasa. cred ca am atipit.

cand sa ma scol, ce sa vezi. n-am putut sa-mi misc capul. trag ce trag. capul fixat de perna cu superglu. restul corpului ok. liber in miscari. hmmm.

o sun pe mama, pe a cherry si pe inca cineva. studiaza toti problema. si imi zic ca mi s-au incalcit...mi s-au incalcit...in parul de la patura. si se inverzesc la fata. lucreaza toti la 6 maini ceva acolo deasupra capului, eu n-am cum sa vad ce. simt cum ma trag de par doar.

dar vad eu ca se uita la mine ciudat. e clar ca mai e ceva. pe langa faptul ca nu pot sa parasesc canapeaua, adica. reusesc pana la urma, dupa multe operatii manuale. si strategii. si sfatuieli.

multumita ca am scapat din stransoare si pot sa beau si eu cafea, ma plimb prin casa. sub privirile lor stupefiate. trec prin fata oglinzii generoase din hol. si atunci inteleg.

din parul blond de cireasa imi ies 2 coarne imense, stralucitoare. sunt facute din material usor, aluminiu poate. si montate cu mare precizie. zici ca le-am avut dintotdeauna. asta trebuie sa fie si motivul pentru care nu am simtit cand le-am capatat.

mare maiestrie. la ce s-a ajuns in ziua de azi. daca vreti sa stiti, nici macar nu-mi shade rau cu ele. mereu misc din cap ca sa dau volum parului. sa se incadreze cat mai bine.

mie intotdeauna mi-au placut accesoriile de purtat pe cap. ba o palarie. ba o cordeluta. ba o clama cu libelula.

coarne nu incercasem pana acum. am un look foarte avangardist. sa vedeti cum, in no time, toata lumea cool din oras o sa poarte. dar eu am fost prima care sa ma afisez cu ele nonsalanta. si primul venit e intotdeauna mai cu motz. pe el il tine mintea lumea. am si eu orgoliile mele, ce vreti.

le lustruiesc acum de 3 ori pe zi. ca sa fie cat mai vizibile. mie nu-mi plac jumatatile de masura. ori am coarne si le port cu mandrie, in vazul lumii. ori nu. ce mama naibii.

am noroc ca sunt usor de intretinut. sunt foarte, dar va spun, sunt foarte bine facute. am incercat sa obtin exclusivitate de la fabricant. dar stiti cum e. pana la urma un numar restrans de persoane tot au reusit sa-l convinga. pick me, pick me.

na, e de inteles. nu-i port pica. si daca n-am reusit sa fiu unica, am zis macar sa-mi cunosc concornutele. si sa facem un fan club. lucrez la asta. noooot.

sunt facute cica sa reziste pana la inceputul iernii. ca dupa aia nu mai au nici un haz. daca le ascund sub caciula. si nici nu planuiesc sa inghet de frig de dragul unui look shocant. plus ca vine Craciunui, rudele n-ar intelege nimic. ei sunt mai old school, asa.

e, gata. am coarne mari si stralucitoare. si ce nu pot schimba trebuie sa accept.

stiti bancul ala cu bula. tata, tata, vreau la gradina zoologica. lasa bula. ca cine vrea sa te vada, vine si acasa.

voi ati purtat vreodata coarne? sau sunt unica?

dau 3 seici pe-1 instalator

legenda. prin seici insemnez barbatii bogati si generosi care vand rasfat. si stau cu mana mereu pe buzunar. prin instalatori consemnez barbatii harnici si/sau priceputi. si dornici sa tina mereu mana pe scula.

am si eu o batuta. mor dupa barbatii care deretica stricaciuni de prin casa. sau bat cuie si pun tablouri. oh. sau dau gauri. ah. ah. ah.

care se vara sub masina si fac acolo zgomot. si se murdaresc de ulei. si dupa aia masina merge mai bine.

si care iau toporul ca pe-un fulg. si ciopartesc lemne sub ochii mei moi de duiosie. si avem la ce sa ne incalzim. in troznet sanatos de caldura vie.

sau care se gandesc la casa cu tot ce e in ea in general. si isi dau seama ca lipseste astazi painea si branza. pe care o completeaza fara efort. muah.

de exemplu p. a intrat in casa. a lasat jos ce cara. si in urmatoarele 2 minute dadea cu pumnul in masa mea. care de-atunci n-a mai indraznit sa scartaie si sa se hatzane. bravo p. te-am iubit de cum te-am vazut. pentru asta. o vreme. daca ai fi si citit din cand in cand.

sau h. care mi-a reparat toata viata mea administrativa. a intrat ca-n branza in ea. i-au mers fulgii. te-am iubit h. ce te-am mai iubit. pacat ca...

asa. oricum. ideea e ca, discutam deunazi cu un mango, un pepene rosu si o cireasa, eu clar prefer instalatorii.

seicii nu ma aduc niciodata unde trebuie. luxul isi da palaria jos in fata uneltei manuite cu sarg.

ca raport de moneda de schimb, mi-am dat seama de masura corecta. as da 3 seici pe-1 instalator.

la altii cum o fi? cine o fi mai cautat? exista cineva care ar da 4 instalatori pe un seic?