joi, 19 februarie 2009

am vazut si cirese care plang

oameni_maci

E o duminica agreabila, cu timp destul de agreabil.

Iau o masa agreabila formata din catofi prajiti amestecati cu ou. Se prajesc cartofii separat. Cand sunt gata, se toarna peste ei omleta. Se intorc nu stiu cum, se rastoarna pe capa. Se fac niste fitze.

Ei se imprietenesc acolo si iese o chestie omogena, asa. Adica un fel de suflici fierbinte, mancarea mea preferata. Alaturi vin doua feluri de salata: de varza acra, cu nitel ulei si piper. Si de sfecla coapta in cuptor, amestecata cu portocale rupte.

Practic festinul asta cu matusa mea preferata, adusa recent din canada ca un colet express. Adusa cu un avion cel mai mare model, probabil pentru ca e grasa si au vrut sa se asigure ca totul va fi ok la aterizare.

Bem o cafea reusita si purtam o conversatie agreabila. Tare agreabila. Plec de la ea multumita, cu gand sa dorm degraba dupa asa burta pusa la cale. Ascult pe drum muzica agreabila. Si la un semafor ma podideste.

Plansul, in valuri de nestapanit, cu sughituri. Uimita de ce mi se intampla, incerc sa fiu cireasa demna. Conduc mai departe, chiar daca ma vait si-mi sare paltonul de pe mine de atata zbucium.

Pentru ca plansul ma distrage de la condus, incep si fac prostii. Conducatorii auto, colegi de trafic. Incep sa ma claxoneze si apoi se pun in rand cu mine, asa. Ca sa-mi prinda pasamite privirea vinovata de ce ciobanie am facut. Si sa-mi zica vreo doua.

Insa cand imi vad fata rosie din care sar lacrimi ca la dus. Pleaca blestamandu-si ziua in care m-au cunoscut. A naibii de cireasa. Dupa ce ca tine covrigul ca o loaza, mai si plange, sa ma simt prost. Mai bine ma lipseam...

N-am ce face. Trebuie sa opresc. Si incep sa plang cu sughituri si chiuituri si strigaturi. Cu icnete si bocete si tremuraturi. La rastimpuri mi se termina aerul. Pe alocuri imi seaca lacrimile. Dar plang inainte. Pana am aer din nou si lacrimi proaspete. De ce?

Pentru ca e iarna si ma sufoc in casa. Pentru ca mi-a aparut un rid. Pentru ca sunt obosita. Pentru ca beau prea multa apa, cata scrie la carte. Si imi vine mereu sa fac prea mult pipi, cat scrie la carte (cred).

Pentru ca mi-e pofta de un mar verde tare si nu am acum, pe loc. Pentru ca mi-e somn. Pentru ca domeniul maguricea se destrama. Pentru ca mi-e dor de tata. Pentru ca vreau la ski.

Pentru ca e criza. Pentru ca nu am reusit sa ajung azi la sport. Pentru ca am chef sa dansez dar nu prea. Pentru ca nu stiu ce fac de Paste. Pentru ca mi se termina abonamentul la sala.

Pentru ca citesc o carte de proza absurda in care nimic nu merge nicaieri. Pentru ca mi s-a terminat rimelul si nu vreau sa merg la mall. Pentru ca nu am acum niste conversi care sa imi placa. Si cei vechi, turcoaz, au murit fara lumanare.

Pentru ca detest duminicile dupa-masa cand nu dorm deja. Pentru ca nu sunt oameni pe strada. Pentru ca n-am bicicleta si nici unde sa ma dau cu ea, daca as avea. Pentru ca nu stiu daca pot sa ma mut intai o luna. Si apoi 6 luni la Istanbul.

Pentru ca am racit. Pentru ca nu am mai stat de multa vreme la un foc. Desi ador sa stau afara, la foc facut degeaba. Pe care sa nu sfaraie nicio carne de mici. Pentru ca n-am prins programare la pensat. Si pentru ca am dor de duca.

Trec cam 20 de minute in care am timp sa plang pentru toate astea. Se strang 2 galetuse pline ochi cu lacrimi. Modelul ala folosit de napolact pentru iaurt numa bun. Tin o galetusa lipita de obrazul drept si una lipita de obrazul stang.

Cand dau pe dinafara, pana la refuz, le pun deoparte cu grija. Suspin adanc, ma duc la primul chiosc. Iau o ciocolata cu lapte mare. Incep sa rontai din ea si plec din nou cu masina.

N-am mai plans de multa vreme. Probabil ca se strang multe lacrimi undeva dosite. Si trebuie eliberate. Ca atunci cand aerisesti caloriferele inainte de iarna. Sau dupa iarna, n-am inteles niciodata.

Imi arata mie cantarul ceva in plus, desi continuam sa am aceeasi silueta de invidiat. Acum e clar de ce. Erau lacrimi balast. Lacrimi in instalatie. Acum sunt mai usoara putin. Si mai agreabila.

14 comentarii:

Monica spunea...

Doamna, nu te jena. Am trecut azi pe o strada unde oamenii coanei primar taiau copaci, ceilalti erau inconjurati de copii de la scoala din vecini, parintii lor si altii de prin cartier. Am plans.Dupa care mi-am dat seama ca am plans tot asa, lacrimile din instalatie. Bine naibii ca eram si eu in masina:)

codo spunea...

la toti ne e greu :)
am gasit ieri un magazin de conversi, e la intersectia intre bd. Dacia cu calea Mosilor, vizavi de fintana aia de marmura, pe coltul inspre Foisor si Obor linga o reprezentanta auto. pareau ca au multi conversi :)

another cherry spunea...

Monica, deci sa fie doar o chestie de glande si de evacuare? Ar fi bine:). Sa nu fie ceva intrinsec, ca nu m-am prea prins:P

codo, ala e locul magic, pentru ca e chiar magazin converse, mai bine nu se poate. deci da navala pe el, pls:)

LiaLia spunea...

Muah,muah, muah! (Adica neşte pupici de drag pentru o cireaşă plângăcioasă şi umană). E f sănătos să mai plângi din când în când, teoretic fără motiv. Se curăţă frumos ochii (mai bine decât cu apă cu clor de la piscină). Şi mi-e mi-e dor de soare şi cireşi înfloriţi, de bluziţe cu mânecă scurtă, de paupici şi sandale. Şi de bunici. Şi de lenevit pe plajă. Şi aş plânge şi eu mai des, aşa, de alean. Dar eu am instalaţia cam defectă şi picură mult prea rar. Da' pipi mult fac şi eu :)))

thea spunea...

Nu te panica, e bine sa plangi din cand in cand, sa mai eliberezi energii negative, angoase, frustrari... Si e bine ca poti plange; chiar daca dupa portia de plans esti ametita, cu creierul inflamat, cu nas si ochi intr-o anumita stare, momentul in sine e unul terapeutic. Eu n-am putut multa vreme sa-mi plang frustrarile; nu-mi iesea nici o lacrima si simteam ca-mi pocneste gatul de nodul care se tot strangea acolo si io nu puteam sa-l sparg. Si la un moment dat, intr-un complex de imprejurari m-a busit un plans care m-a speriat dar dupa care m-am simtit "spalata" :). Deci, don't panic! :)

Anonim spunea...

Si eu as vrea sa plang dar nu-mi iese!

another cherry spunea...

LiaLia, nici eu nu prea le plang, de-aia m-am mirat de asa inundatie intr-un moment complet neasteptat. Dar daca zici ca si tu faci pipi, ei bine, m-am mai linistit:))).

Thea, nu m-am placut in ziua aia, deloc.

Anonim, ah ce usor iese. Si cu sughituri, nu asa:)

lolita smith spunea...

eu am plans la enduring love prima oara din senin.

Anonim spunea...

eu cred ca esti prea frustrata sau doar prea prefacuta. se aduna ce se aduna dar poate e si vina ta ca lasi sa se adune. si stii de ce nu ai mai plans de multa vreme? pentru ca probabil porti timpul o masca sub care tu esti cea mai desteapta si cea mai frumoasa. poate daca te-ai uita in jur si ai accepta ca nu esti tu cea mai cea nu ai mai ajunge sa plangi la volan... in schimb superficialitatea, frustrarea si invidia se aduna si pe bune ca iti fac si mai multe riduri.

another cherry spunea...

@lolita smith: ah, nu am vazut filmul asta. film cred ca e, nu? dar inteleg ca trebuie sa ma feresc, orice-ar fi, acum ca sunt putin debila:P

@anonim: s-ar putea sa port masca, ca prea zici cu foc. dar daca as purta asta crezi ca mi-as mai bate capul sa zic ca am ceva? as zice ca sunt happy, ca sa te prostesc pe tine si pe altii.

Angela Ribus spunea...

Tare mi-a mers la inima felul cum povestesti. Si, da, ne apuca exact atunci cand aparent n-avem nici un motiv. Dar e atat de bine sa golim instalatia... Apoi o luam de la capat, dar cu alta putere. Cred ca e mai rau de cei care nu se descarca nicicum si merg cu balastul dupa ei. Te citesc cu drag.

Angela Ribus spunea...

Tare mi-a mers la inima felul cum povestesti. Si, da, ne apuca exact atunci cand aparent n-avem nici un motiv. Dar e atat de bine sa golim instalatia... Apoi o luam de la capat, dar cu alta putere. Cred ca e mai rau de cei care nu se descarca nicicum si merg cu balastul dupa ei. Te citesc cu drag.

another cherry spunea...

Angela, ma bucur ca te-ai regasit aici, in ce scriu. Problema e ca eu am crezut ca intamplarea cu pricina e un caz izolat. Si ca am curatat instalatia pentru o vreme. Cand, ce sa vezi...de atunci plang in continuu:-(

Anonim spunea...

Plang la filme si la carti, indeosebi; daca nu sunt singura , plangem in cuplu, apoi ne uitam ochi in ochi plansi si suradem.
Angela Badea: Cand eram mica si plangeam la filme, se gasea mereu cineva , un frate mai mare, de regula, sa rada de mine si sa urle ca apucatul, cu rautate : Uite proasta cum plange!
Angela Badea: De atunci , ii urasc pe toti cei care refuza sa planga.