joi, 5 februarie 2009

despre trenuri palpabile si trenuri metaforice

tren

Am n-am treaba, eu iau mereu trenul.

De fapt ati vazut ca trenul e o tema la care revin mereu. Si ma tot uit la ea cu tot felul e ochelari diferiti. Cel mai mult imi place sa il iau impreuna cu cireasa prietena. Dar cand ea nu poate sa vina, il mai iau si singura. Nu ma pot abtine.

Am observat ca orice calatorie cu trenul este o poarta de transhumanta catre o alta lume, cu reguli speciale. Mai tineti minte reclama aia de la L&M de prin ‘92. Cand protagonistii imbracati sobru, ca la birou. Si-au apris o tigara si au ajuns in Waikiki, cred.

Ii vezi dupa aia in chiloti, cu ghirlande de flori la gat, pe un soare orbitor. Sar stropi de apa. Ei rad de le sar mucii. Si culmea, tocmai cand intra ei prin afis. Se porneste o distractie maxima. Si asta numai de la o tigara.

E, asa e la mine cu trenul. Sa fumez nu e sanatos. Asa ca atunci cand simt un mancarici. Ma duc pana la gara. Ma vantur putin ca un gura casca, dau niste telefoane. Si apoi cumpar belet. Si acolo incepe un rotund univers de positrilitati.

Ce-am mai observat este ca, atunci cand ma urc. Sunt cateva persoane care sunt avertizate prin satelit sau cumva. Si care incep sa dea semne de viata. Desi au tacut prea multa vreme.

Daca vreau sa vorbesc cu SMPE (din alte posturi), bunaoara, e suficient sa iau trenul spre Cluj. Cand iau orice alt tren, nu suna. Dar cand iau trenul spre Cluj, primeste alerta si o da si el mai departe unei cirese cu rucsac. Foarte funny.

Mai e cineva care cum aude ca sunt in tren, ma intreaba unde. Eu zic si atunci el zice coboara, ca vin sa te iau. Nu cobor. Coboara, cand iti zic. Ete na.

Dar sa nu credeti ca teoria mea cu trenurile e una simplista. Caci e insasi folosofia mea de viata. Modul dupa care imi conduc toate actiunile. Locomotiva alegerilor mele.

Am observat eu ca pe langa trenurile palpabile. Cele in care ma urc si au o destinatie clara si fac ciu-ciu-ciu-ciu. Se mai arata in viata unui om, fie el cireasa, si trenurile metaforice.

Adica actiunile, oportunitatile, propunerile, ideile. Cele care opresc doar putin in dreptul meu si ma intreaba doar o data din ochi, ridicand din spranceana. Ce fac, ma urc sau nu? Si daca pana de curand nu prea ma urcam. Si le lasam sa treaca.

Am prins in ultima vreme curaj, si ma tot urc. Nu in toate stau jos la clasa 1. Mai stau si in picioare. Mai calatoresc si cu parteneri de calatorie nepotriviti. Mai sunt cateodata fortata sa ma arunc din mers, frangandu-mi cate ceva.

Dar nimic nu se compara cu luarea de trenuri. Sa faci alegeri in general, mi se pare cel mai nimerit lucru cu putina. Sunt mereu oripilata de ideea ca s-ar putea, daca dorm in papuci, sa ma aleaga lucrurile pe mine. Nu eu pe ele.

Si asta nu mai vreau sa accept sa mi se intample. Am trait o vreme buna asa. It sucks. M-am invatat minte si de atunci. In unele trenuri care nu vor sa se opreasca ma arunc eu, din mers. Pe altele le oblig cu un cutit la gat sa faca halta pe la mine. Si le deraiez linia.

Asa ca pe modelul kamikatze, eu nu stiu multe. Cum apare un tren, cum il iau. Si ce-o mai fi, om vedea. Tren sa fie. Ciu-ciu-ciu-ciu.

14 comentarii:

lenebarbie spunea...

vis-a-vis de trenurile care te iau cu forta. Am citit la J. Saramago o fraza pe care nu mi'o pot scoate din minte de cativa ani incoace: "Nu noi luam decizii, deciziile ne iau pe noi". E si asta o teorie. Ca de fapt ni se pare ca noi ne facem viata, dar de fapt sunt putine lucruri care ne stau in putere. Nu stiu daca asa o fi, dar de multe ori am si eu sentimentul asta...

lupul negru spunea...

Ca tot veni vorba de urmariri....De data asta nu mai pot sta ascuns.
Stii cum se maninca o cireasa. Precis. Nu poti sa o musti pur si simplu.Nu poti sa o inghiti hulpav.Nu.Intii o atingi cu buzele.Simti pielita perfecta si promisiunea pulpei
(fructului,ntz...).Cabrezi , incordezi un pic muschii obrazului si o strivesti un pic. O desprinzi din coditza si o sorbi. O lipesti de cerul gurii, arcuiesti limba si insfirsit simti gustul.Rosu si sobru.Fruct si racoare. Nici nu mai conteaza frisca din jur.
Mna.
Asta e ceea ce scrii.

another cherry spunea...

@lenebarbie: de fapt asta e o discutie filosofica majora, nu cred ca o descurcam noi:). asta, daca avem vreo contributie la ce ni se intampla sau nu prea, ca tot aia e. eu m-am gandit mult si acum crd intr-o combinatie. cred ca exista un fond (context) pe care evoluezi si care este dat. si mai cred ca tu poti sa influentezi acest context, luand trenuri sau nu. ce zici?

@lupul negru: sa citesc asta la prima ora a diminetii...iti spun, nu a fost usor:). pai inseamna ca scriu bine:P

pozek spunea...

Am socotit ca mi-am pierdut pe tren apropximativ 3 saptamani din viata, nu stiu daca e mult sau putin . Sincer urasc trenurile si le iubesc in aceiasi masura."Chelcashozul" e ca de fiecare data asteptam ca sa dau peste o companie placuta. Am dat peste extraordinar de multi nebuni. Nu dezvolt ca nu ai spatiu pe hard :) .
Apoi tehnologia ne-a invadat si mersul cu trenul a inceput sa fie din ce in ce mai suportabil.(calatoream in jur de 5 ore ... da pana la Cluj) Si nu o sa iti vina sa crezi ( sau da) pe un drum d'asta am descoperit ce mishto canta cei de la Sigur Ros :P .Altfel nu aveam rabdare sau stare sa ii ascult.
Mai nou ma uit la cate un film si timpul se dilata clar in favoarea mea. Cat despre trenurile in care vrei sau nu sa te urci ele vor fi intotdeauna in gara in care le astepti :) Nu trenul cred ca e problema, gara in care astepti e lucrul cel mai important. Intercitiurile nu opresc in orice halta :)

another cherry spunea...

pozek, mie imi place sa ma urc si in trenuri mai noncool asa, in accelerate si personale chiar, asta cand nu imi ia vreun rapid mintile:). Sigur Ros in tren rules:). Si da, eu sunt mereu la gara, doar doar:P

LiaLia spunea...

Ah, Cherry, cum mă faci tu să-mi placă poveştile despre lucruri pe care le detest :) Trenurile, în cazul de faţă. Eu am un singur tren, cu care merg de când mă ştiu. Dar gările mmmm prin multe gări m-am mai oprit şi eu. Şi am stat mai mult sau mai puţin. Am lăsat bagaje, am urcat înapoi cu altele. Mă faci să fiu melancolică pe soarele ăsta! :)))

another cherry spunea...

Draga Vulpe, care e trenul tau vesnic? Palpabil sau metaforic?:P

LiaLia spunea...

Ie trenu vieţii mele, bre! :))) Metaforic şi fantastic :) M-am lăsat de trenuri reale după ce am avut un iubit la care mergeam în vacanţe la Petroşani (6-7 ore), unul la Miercurea-Ciuc (vreo 5 ore parcă) şi unul la Ploieşti. Aşa că la următorii a fost probă eliminatorie să aibă maşină şi să mă ducă ei :))) Până mi-am luat eu şi brusc au început să apară bărbaţii cu rădăcini în Bucureşti :D Trenul până la şi de la Viena a fost sinistru!

Rin Tin Tin spunea...

@cherries: tsigaradedupa iz obsolete, update your links, ladies:)

Small Wonders spunea...

eu iubesc trenurile palpabile, as sta in gara cateva ore in fiecare zi, ma fascineaza pur si simplu. dar cand vine vorba de cele metaforice, nu stiu cum se face dar le cam ratez, cre' ca am nevoie de o reteta ceva de ne-ratat-trenuri-metaforice:)

lupul negru spunea...

Putoarea de lup si-a completat profilul.Scuze celor care s-au interesat.
@Cherry: Tu stii daca scrii bine....
Eu, ca lupul....Vanez,miros,sfisii si daca imi place,mai vanez si alta data. Daca nu, nu ma intorc.

another cherry spunea...

Lia, acum am inteles. eu n-am avut niciun iubit pentru care sa iau vreun mijloc de transport, chiar imi lipseste asa ceva. pentru iubiri, eu as lua si vapoare, nu numai trenuri:)

@rin tin tin: adica ce sa pun acolo, parerea ta? ca vad ca mai exista. astept pareri.

@small wonders: haha, pai hai sa vorbim mai despre, ca si eu am patit asa o vreme. nu aveam curaj. dar apoi am prins aripi si ma arunc in trenuri din mers, ca un indian care praduieste un tren cu goodies in vestul salbatic:P

another cherry spunea...

@lupul negru: sfinte sisoe, suna foarte romantico-salbatic asta. si ca sa inteleg exact. iti place aici, te mai intorci?:)

euryte spunea...

exisata un tren cu istorie separata, cu povesti si cu filme despre...transiberianul. o oaza si o covarsitoare apasare. te-as vedea acolo si te-as citi si reciti dupa calatorie (ai inciresi-o, in stilu-ti caracteristic, cu metafora si cu siberii apropiate si cu lumina stepei)