vineri, 26 iunie 2009

barbatii nu stiu sa vorbeasca frumos la telefon

1876_bell_speaking_into_first-phone copy

Dupa ani de testari, traininguri si nazuinte inselate, cireasa se da batuta cu biciul. Se intinde cat e de lunga pe jos si se gandeste strategic, ca un om mare.

A inteles in sfarsit ca barbatii nu stiu sa vorbeasca de o maniera cumsecade la telefon. Dar ce sa intreprinda ea cu informatia asta care i-a smuls 3 lacrimi din ochiul drept si doar 2 din cel stang, mai calit in batalii?

O sa incerce ea sa traiasca asa, fara sa puna la sambure conversatiile complet nesatisfacatoare cu semizeii pentru care are afectiune? Nooooot. Cum sa ma resemnez, ca fatalaul de cioban mioritic?

Culmea e ca ei ma suna pe mine, deci nu ii oblig la actul asta al comunicarii la distanta. Avem consimtamantul ambelor parti. Si totusi, barbatii insista sa fie eficienti la telefon, ca si cum au sunat ca sa rezolvam ceva.

Nu ne sunam ca ne placem. Nu. Ne rad si curcile daca afla cineva ca am sunat pentru bucurii si/sau/doar/niste divertisment. Doar nu crezi, draga mea naiva cireasa, ca pentru dulcegarii exista in orice casa instalat un telefon.

Barbatii suna fructele pentru aceleasi motive pentru care Bell, tot un barbat (vezi imagine), a inventat gadget-ul asta. Sa transmita adica informatii care sa ne ajute in probleme urgente administrative. Ca si cum mie, o cireasa, mi-ar pasa vreun pic de asa ceva.

Dar cireasa abia de curand a descoperit ca asa sunt ei facuti. Barbatii. Si ca nu e cazul sa ia chiar personal tonul morocanos, lipsit de sclipici si pe alocuri chiar cautator de bucluc al interlocutorilor ei cu par pe piept.

Cireasa n-a intalnit nici macar un barbat care, aflat fata in fata cu receptorul si cu ea la capatul firului, sa spuna cuvinte frumoase, pe un ton placut auzului. Si asta desi cand o vad in carnita si oase fine, devin menestreli si artizani iscusiti ai manuirii cuvantului rostit.

Si ma intreb eu acum: cate din relatiile pe care ea le-am trait s-or fi terminat prematur din cauza tonului lor la telefon. Cand vorbesc cu un barbat la telefon, am impresia ca el nu ma mai iubeste.

Daca vorbesc de trei ori intr-o zi, de trei ori mi se pare. Si in sambure mi se insinueaza ca lama unui cutit incins in focul gheenei ideea ca de fapt nici nu m-a avut la inima vreodata.

Si atunci incep sa ma comport bizar, ceea ce il face si pe el sa se comporte bizar. Si in final ne comportam amandoi bizar, ceea ce rezulta intr-o despartire bizara. De neinteles pentru niciunul dintre asociatii in participatiune la dragostea cu pricina.

Oare reusesc eu cumva sa scot raul din barbati la telefon. Sau ei chiar n-au putut, nu pot si nici nu vor putea vreodata sa foloseasca tehnologia pentru a face bezele?

Asta se intreaba cireasa, in timp ce-i suna telefonul. Sa raspunda sau mai bine nu?

10 comentarii:

Pebbles spunea...

combinatia : cireasa + barbati + telefon = multimea vida..
;) nu e vina ta :*

Fiica Bucurestiului spunea...

Stai linistita, draga mea. Toti traim cu impresia asta, pentru ca pana la urma cuvintele sunt doar o denumire a formelor sau a trairilor. Sunt superficiale, chiar si cele "profunde". Sa nu ne limitam la cuvinte.

vera spunea...

cireshi, tu stii de ce ei sint atit de ineptzi in chestia asta. Ca si in altele. Eu zic sa nu pui la inima. De schimbat nu poti sa schimbi situatia.
,Eu, cind a fost cazul, am jucat cartea: daca tu potzi, eu pot inca si mai bine. Si un ton agitat, grabit, preocupat, fara nici o pauza de intrebat macar "si tu, ce faci?" ii nelinistea si ajungeau in punctul in care intrebau, ei pe mine: "s-a intimplat ceva?"
Nu am cuvinte sa iti descriu satisfactia de a nu raspunde la intrebare (esti ocupata, mapamondul sta pe umerii tai, ce-s prostiile astea sentimentaloide? vax albina!) , si de a pune scurt si ferm, dar profesional, capat conversatiei. Just try it once or twice, sa vezi tu ce e aia legea cererii si a ofertei.

alboosh spunea...

Mai sa fie, nu ti-a vorbit nici un barbat suav la telefon?! Pai ar trebui sa schimbi barbatul -cred ca ai facut-o deja, poate ca ar trebui sa te schimbi tu -sau poate nu. Hm...poate ca ar trebui sa schimbi telefonul :)

another cherry spunea...

@Pebbles: a, deci asta era. nu ca am avut eu ghinion sau ca ei chiar nu stiu sa foloseasca tel:)

@Fiica Bucurestiului: dar fata in fata le iese, doar la telefon nu le iese. si eu o iau mereu personal, uitand ca e doar o conjunctura nefavorabila, care nu are nimic de-a face cu nurii mei neprielnici:P.

@vera: bine, o sa incerc, sunt tare curioasa ce iese:). eu raman mereu decumpanita dupa conversatiile cu barbati la telefon.

@alboosh: crezi ca telefonul are vointa proprie si schimba cuvintele barbatului asa incat eu sa o iau personal? si daca il schimb pe telefon, schimb norocul? tare:)

@

Anonim spunea...

nu-s barbat si totusi stiu ca si eu ma port asa, stiti cand: cand in apropierea telefonului sunt alte persoane (nu, nu amanti, orice alta persoana) si indiferent de subiectul discutiei.

la telefon am rabdare sa port conversatii lungi cand stiu ca nu am alt lucru de facut, cand am baterie incarcata, cand nu sunt in masina (ziceti mersi ca nu vi se inchide in nas), cand nu risc sa ma auda si altcineva, etc...

momentul ideal pentru pisiceli la telefon e seara, daca nimeni din cei doi nu se uita la tv sau la monitor

alboosh spunea...

Ai zis-o soro. Eu sunt ca psihologul, te fac sa-ti raspunzi singura, iti arat noi directii :)

another cherry spunea...

@Anonim: pai momente ideale ar fi mai multe, nu gasirea lor imi pune probleme. Ci felul in care se comporta un barbat cand are in mana un telefon. Nu-i chip sa se pisiceasca cum trebuie.

@alboosh: bine soro, ce bine ne intelegem noi doi, lucram in echipa:P.

Carlitos spunea...

Morala acestui text, pentru mine, este ca, uneori, procentul de comunicare non-verbala dintr-o conversatie face cat toate cuvintele la un loc.

I'm with you. :)

another cherry spunea...

@carlitos: pai da, asa trebuie sa fie, daca ei reusesc sa suplineasca saracia cuvintelor cu alte bunataturi, cand mi se arata:).