televizorul aduce dragoste

Acum mi-a picat fisa, in momentul asta. Este ora 5.22 pm, tocmai trece tramvaiul 16 pe sub fereastra mea, ce ma inspira zilnic. Si pe cer, ca sa va spun tot adevarul, se imping de zor unul in altul nori de culoare antracit. E vara si nu prea.

Cred ca multi stiti povestea mea cu televizorul. Care este un simbol lejer vital in viata de cireasa. Si nu doar un obiect neinsufletit, ce se anima cand il ating usor, cum am mai vazut la altii.

Televizorul vine de obicei acompaniat in pasi de dans salbatic de catre barbati unul si-unul. Din categoria celor care fac gaura in cer si lasa urme adanci in cireasa stupefiata de drag si dor. Ei hai, acum n-o luati si voi asa.

Ultimul televizor a plecat cu cel mai iubit dintre pamanteni si cu 4/5 din sangele care curgea prin corpul de cireasa. M-am folosit insa, ca o pasarica phoenix, de partea ramasa, ca sa ma ridic cu grija de pe jos.

Mi-am montat mana dreapta la loc. Am lipit cu scuipinol bucatelele intre ele, am completat cu guma de mestecat acolo unde era cazul. Si am inceput sa functionez din nou la parametri de croaziera. Iata-ma-s.

Televizor insa n-am indraznit sa achizitionez o zdravana bucata de vreme. Crezand ca trebuie sa tin ritualul. Vine aprigul barbat, aduce televizor, iubeste cireasa, apoi pleaca in treaba lui.

Imi plac tare mult ritualurile si ma linistesc cele vechi, cunoscute. Ce daca se termina prost, important e ca sunt. Nimanui nu ii place schimbarea.

Plictisindu-ma insa sa ma las in voia sortii care mi-a ras in nas in ultima vreme. Si vazand eu ca ultimul barbat care mi-a placut in mod public nici macar nu s-a invrednicit sa imi aduca un televizor, stiind ca n-o sa ramana mult, am zis sa fiu avangardista.

Am acceptat cu inima mica si mintea cetoasa televizorul livrat de a cherry. Si i-am si dat drumul sa zburde liber in sufrageria inghetata de atata liniste. Justificand eu ca poate schimb datul sortii si fac lucrurile sa se genereze invers.

Prin prezenta neinsufletitului prieten o sa fortez adica un barbat sa alerge catre mine ca un nauc, cuprins de mafie. Si adus fiind cu forta de catre televizor. Zis si facut. Cand, ce sa vezi.

Nu trec decat cateva zile si unul dintre barbatii care tot incepusera sa dea tarcoale inca de la 6 dimineata blocului in care cu placere locuiesc. S-a deprins din multime si, atras de ecran, a zburat periculos pana la etajul 2, intrand pe fereastra, drept in mijlocul casei.

M-am speriat groaznic. Am urlat la el si apoi pe fereastra inca deschisa si apoi iar la el. El nu prea s-a speriat si mi-a dat un pahar cu apa. Apoi am zis sa stea jos, ca o fi obosit. Si gata ciorba.

Pai si cum sa nu impartasesc cu voi faptul ca da, e adevarat. Pana acum, dragostea aducea televizorul. Dar uite, traim timpuri bizare, in care nu trebuie sa ne mai cramponam de reguli si mai stiu eu ce.

Acum, in noua prezentare, se poate ca televizorul sa aduca dragostea.