ele si cu mine

N-as fi nimic fara ele. Si mi-e frica ca si ele banuie ceva despre asta, ca prea si-o iau cateodata in cap. Asta e.

Nici nu-mi trece prin sambure ideea ca ele ar putea trai linistite daca cireasa ar lipsi dintre fructele ce alcatuiesc cosnita lor zilnica. De fapt dorm bine numai cand stiu ca sunt motul increngaturilor lor emotionale.

Mai bine le omor, pe prietenele mele, decat sa stiu ca le sunt indiferenta.

Se zice ca prieteni buni nu trebuie sa ai cu adevarat decat vreo 2, maximum 3, ca asa da bine. Daca ai mai multi, inseamna ca esti din cale-afara de superficial sau ai oricum alta meteahna majora. Eu am 12 prietene foarte bune si inca vreo 10 bune.

Foarte bune inseamna ca ne vedem cu o frecventa indestulatoare si nu lasam sa moara fiorul asta al prieteniei care este ea. Stim fiecare cam ce facem in fiece moment si ne sunam repede cand ne-am sarutat cu cineva nou.

Prietene doar bune inseamna ca tocmai au nascut si nu le sta mintea la altceva. Bune inseamna si ca s-au indragostit de un taietor de lemne suedez, care le-a rapit in inima padurii si de-aia nu prea mai apucam sa vorbim, ca acolo nu au semnal.

Dar ca ne vedem sau nu, lucrurile pe care le impartim sunt la fel de solide. Valorile din aceeasi vitrina de produse. Cu energie pozitiva ne infruptam cu paiul din acelasi rezervor vrajit.

Cand am de luat o decizie importanta, fac un sfat al prietenelor. Le sun pe cate pot dintre ele si imi expun problema. Cer consultanta si fiecare sare cu o parere.

Eu strang impresiile, le pun intr-o rasnita manuala in care se batucea pe vremuri piperul. Le pisez bine, adaug 10 picaturi de lapte, genunchi de sarpe si coloana vertebrala de meduza. Beau dintr-un shot lotiunea astfel rezultata si astept.

Apoi stiu mereu calea ce trebuie sa urmez.

Prietenele astea ale mele sunt asa de diferite, incat seamana ca doua picaturi, una de ulei, alta de apa. De la fiecare recoltez cu grija partile bune si nu ma sinchisesc de partile negre. Sper, bineinteles, ca si ele vor trece astfel cu vederea nebuniile de cireasa.

Sa ne intelegem: asta am zis-o doar pentru ca asa e rezonabil. In sinea mea eu nu cred defel ca sunt vreodata absurda sau am vreun defect.

Prietenele mele sunt aprige femei, ce nu se lasa spaimantate de obstacole si sunt mereu deasupra. Ele au zvac, sar cu parasuta din avion, deseneaza inorogi, insira metri de margele, fac copii frumosi.

Dar cred ca cea mai mare calitate a lor e ca le iubesc ingrozitor. Si ca ma lasa sa-mi arunc asupra lor, ca un navod, cantitatea mea de afectiune care vine, vine, vine, claca totul in picioare.

Am prietene, deci existam.

*Acest post este o leapsa, primita de la locul meu de munca, hotcity.ro, care se tine de goange si concursuri cu premii in bere Redd's, pentru gagici. Cica sa scriu ce cred eu despre prietenele mele femei.

O dau mai departe Dianei care se joaca, LieiLia care tipa rebel, lui Mako, aceasta Xena urbana, Ciupercutzei, pentru ca e leguma draga, si Tomatei ce poarta a ei scufita.

Vreau neintarziat sa stiu cum sta treaba cu prietenele lor.