barca mea

Stiam ca Barcelona e frumoasa. Ca are mare si palmieri, strazi curate, furnicare de oameni, evenimente, fructe de mare si Sagrada. Multi oameni mi-au desenat-o in culorile lor si chiar un fost iubit m-a purtat cu gandul pe acolo.

Dar dinauntru meu, Barcelona a fost prea mult de cuprins. Un amestec de senzatii.

Am nimerit in plin carnaval. Iar printre oamneni oricum colorati diferit pe dianuntru si pe dinafara, apareau mereu unii si mai si. Costume fabuloase treceau pe langa tine pe strada, mereu mergand undeva, parca spre un loc in care nu oricine are acces. Te faceau spectator la o sarbatoare a culorii, care ti se flutura mai mult pe sub nas decat te invita.

M-am intors cu haine de la Zara si cu febra musculara. Dar de uitat nu am sa uit curand vitraliile din casa Batillo, platoul de pe Montjuic, pallea cu fructe de mare de la BrBB, vitrina cu cafele de la La Poma. Si nici clownul care impartea imbratisari pe strada, zanele colorate, columbianul cretz care-a placut-o pe another cherry, senzatia ca lumea e infinita.