primavara incepe cu o flegma

prima zi de primavara pe bune.

Doamne, ce bucurie. las geamul jos, ca sa las soarele de primavara sa ma invaluie. si ma invaluie, nu-i vorba.

dar nu trece mult timp si ma invaluie si o flegma mare. trasa dintr-o duba. pe geamlacul masinii mele. cu mare precizie. pe beller, buricul high class-ului bucurestean.

masinile noastre, a mea si a tragatorului de flegme de mare precizie, trec una pe langa alta, n-am cum sa ma opresc. si chiar dc m-as fi oprit, ce-as fi putut sa fac? sa scuip inapoi? oi fi eu nascuta in salajean, dar parca nici asa.

flegma s-a lipit de blanita mea artificiala de culoare gri de parca acolo ar fi fost de cand lumea. n-am atins-o nici macar cu un servetel, am mers mai departe. nici n-am incercat sa vad cum arata cel ce scuipa o cireasa.

dar am inteles ca am deschis prea devreme geamul. tb sa mai astept. bucurestenii nu sunt inca obisnuiti sa vada femei bucuroase de primavara.

m-o fi scuipat ca aveam o masina mai frumoasa ca a lui? ca eram blonda? ca aveam blanita? m-o fi scuipat pt ca ma placea si nu a stiut sa-mi spuna? si atunci a decis repede asa, sa imparta cu mine niste secretii? random?

oricum ar fi, s-a dat drumul la primavara. ce dc a inceput cu o flegma? dubarul arata si el cum poate ca m-a observat. si ca a inteles ca s-a deschis sezonul. la flirt si la flegme.

nu mor caii cand vor cainii. si o cireasa nu se topeste de la o flegma. ca nu e limax pe care s-a pus sare.

si ce nu ma omoara ma intareste.