ritualuri de curtare in bucuresti

a venit o prietena in vizita de la cluj. eu si a cherry ii zicem kapra ardeleana.

dupa ce am vb despre kant si matematici aplicate, am ajuns si barbati. kapra ardeleana vrea sa stie de la colegele salajene cum fac barbatii curte in bucuresti.

noi ii radem in nas si ii raspundem ca barbatii in bucuresti nu fac de obicei curte.

adica cum? adica, raspundem noi, plictisite, daca iesi intr-un club, barbatii bucuresteni nu sar pe tine sa arate cumva ca te plac. nu te intreaba cum te cheama, nu iti zambesc, nu iti ofera un drink.

se straduie sa arate ca nu le pasa. deloc. i-am zis ca nici macar schiopii, cocosatii sau alte categorii defavorizate nu fac curte in bucuresti.

si ii mai zicem noi ca e ciudat si salutar faptul ca, in contextul asta neprielnic, totusi noi mai reusim sa avem relatii. ea s-a induiosat de soarta noastra rau de tot.

seara iesim intr-un loc unde se danseaza. in mai putin de 3 min, 2 tipi tare draguti ne agata. ne ofera de baut si radem si dansam cu ei pe langa noi toata seara.

alti barbati mai putin misto, dar multi, vreo 7-8, roiesc in jurul nostru. ne invita la dans, se uita cu ochi de foc. se dau peste cap sa ne atraga atentia. sunt invidiosi evident pe aia 2 care ne-au intrat in gratzii.

cu mintile funda, mergem la urmatorul club. de cum intram se creaza in jurul nostru un fel de turbion. cineva imi zice ca am piele frumoasa, altcineva ca sunt frumusica foc.

mi se lipeste pe gat o pereche de buze. a cherry are nevoie de garda de corp ca sa poata tine admiratorii la distanta.

ni se vantura iar bauturi prin fata ochilor. ni se strecoara soapte porcoase. suntem rugate mereu sa dam nr de tel. necunoscuti charmanti se infoaie in jurul nostru, cu vadite intentii de imperechere. tabara bineinteles si pe kapra ardeleana.

ea isi pierde rabdarea si ne ia la rost. zice ca suntem nebune si si mincinoase pe deasupra. ca uite cum se inghesuie barbatii in jurul nostru. ca sunt chiar si all over her, o femeie maritata si cu un copil acasa.

eu si a cherry nu intelegem nimic. absolut nimic. oricat am incercat sa-i explicam, a ramas cu impresia ca suntem niste bolnave inchipuite. ca bucurestiul este locul unde poti gasi un pereche, un suflet pereche adica, in mai putin de 11 min.

ne-am simtit toata seara niste zeite. obosite sa o mai convingem ca e o situatie absolut speciala, inexplicabila, decidem sa ne bucuram de acest moment de gratzie.

dar ooops, e de rau. kapra ardeleana a plecat azi cu trenul departe, in ardeal. si tare mi-e ca tot spectacolul asta, pe care cine stie ce om bogat si excentric l-a platit ca sa ne discrediteze in fata ei, o sa inceteze.

si ca ramanem aici cu bucurestenii nostri de totdeauna. niste barbati nepasatori. cu care mai reusim totusi sa avem relatii.