vineri, 22 februarie 2008

evadarea obiectelor mele

mi-ar placea sa pot sa platesc o taxa si sa iau acasa toti oamenii care imi plac, unde sa-i tin cat am eu chef. dar nu se obisnuieste. probabil ca este o idee social inacceptabila.

insa mi se pare ca pot face asta macar cu obiectele care imi plac. si dupa ce am platit pt ele si le aduc acasa, vreau sa stea cu mine cat poftesc eu. pentru ca le iubesc si ma reprezinta.

de-aia cand ele decid sa ma paraseasca, ma apuca un fel de tristete. ca atunci cand pierd un prieten. mereu se intampla la fel: fara niciun fel de avertisment.

eu cred ca sunt intr-o relatie decenta cu puloverul meu verde. sunt multumita de el si ma port si eu frumos la randul meu. cand cer, sunt constienta ca trebuie sa si ofer.

si atunci el de ce pleaca intr-o zi, fara urma? fara nicio discutie lamuritoare? poate am gresit ceva, dar nu mi-am dat seama.

si sutienul negru, unde s-a dus el? carcotasii o sa zica ca un sutien e mai usor de lasat undeva, unde ai fost implicat romantic. ei bine nu. sutienul negru a plecat intr-o miercuri la pranz, dintr-o papornita cu care ma duceam la sala. s-a strecurat din masina in timp ce eram in trafic.

ca sa nu mai zicem de ciorapi. aici drama e si mai mare. un ciorap care planuieste o evadare nu-si ia niciodata perechea. sigur, e vb mai mult despre o drama casnica. nu se mai intelege cu ciorapul pereche. deci n-o iau personal. dar oricum, tot eu sufar, alaturi de ciorapul ramas, care zace mereu posac si parasit intr-un colt.

cartile sunt parca predestinate sa plece, oricat ai vrea sa le retii. odata ce ai acceptat sa imprumuti o carte unui priten, trebuie sa-ti asumi ca ea te va parasi pt totdeauna. nu cred ca e vina lui. cartea sigur nu mai vrea sa vina inapoi.

si practic ar trebui sa am cate o umbrela pentru fiecare ploaie. odata ce m-a servit in felul asta, umbrela mea cu sange rece dezerteaza ca o nesimtita.

oare obiectele, in special cele preferate, pe care le tocesc atingandu-le, se simt sufocate si isi iau campii? se expun la foarte multe pericole facand asta. nu-mi inchipui ce om bun ar lua in gazda un ciorap de-al meu.

de ce sunt sinucigase si ma disconforteaza si pe mine in felul asta brutal?

nu e bine. haideti sa vorbim.

2 comentarii:

Anonim spunea...

de la mine pleaca si melodii si gusturi. un tort pe care sora mea l-a facut demult, demult.. nu o sa-i uit niciodata gustul, dar n-am mai mancat asa ceva. Si la fel niste gogosi de mere facuti tot de ea, cam tot pe atunci.

another cherry spunea...

a cherry, ziceam sa nu deschid usa aia. ca stii cum fac eu. incep cu ceva si apoi inghesui acolo tot ce stiu:), vezi postul cu lucruri mici pt senzatii marete, unde caii pe un camp stau umar la umar cu safirele:)).
oh, gusturi si mirosuri, tb sa scriem despre ele.