marți, 19 februarie 2008

memoria de peste

cica memoria de peste dureaza 1 sau 2 sau 3 secunde. nu stiu exact cate, dar oricum foarte putin. prea putin.

si deci asta ar fi motivul pentru care pestii nu tin minte sa nu mai vina in undita pescarului. si pica ca niste papagali de fiecare data cand vad o rama yummy care se misca, legata de un fir.

dar mi se pare ca oamenii sunt superficiali cand spun ca asta e singurul dezavantaj al memoriei de peste.

eu ma gandesc ca exista lucruri mult mai neplacute pt ei decat faptul ca nu recunosc in undita un dusman de veacuri ce pandeste in bezna.

de exemplu, viata lor sociala probabil ca e varza. n-au cum sa tina minte aniversarile altor pesti care le sunt dragi. si dc tot am ajuns aici, cum isi dau ei seama care dintre pesti sunt prietenii lor vechi?

chiar dc noteaza undeva, nu tin minte unde au pus carnetelul si de fapt nici nu le trece prin cap ca au avut unul...

au dragosti efemere pt ca apoi sa uite cine le-a generat fluturii aia din stomac. se iubesc si sunt in extaz 1-2-3 secunde. si nasc pui care nu seamana cu nimeni cunoscut. nici macar nu stiu cui sa se adreseze pt pensie alimentara.

nu reusesc sa-si faca de fel o baza culturala solida. afla lucruri despre civilizatia stramosilor, ramai trazniti, si apoi uita tot.

tb sa descopere mereu ce mancare le place mai mult. si cum au gasit-o, tb sa o caute din nou.

n-au melodii preferate, n-au mirosuri familiare, n-au amintiri care sa le tina de cald cand au insomnie. de Craciun se trezesc ca inghit sarmaua si tin cu aripioara o artifica alaturi de o groaza de necunoscuti care le poarta numele.

de-aia tot du-te vinolo ala prin apa, de-aia inoata toti si nu se odihnesc nicio clipa. incearca sa-si gaseasca un rost. sa-si aduca aminte.

aaaaa, ma scuzi, ma grabesc, nu pot sta sa palavragesc cu tine...aoleu...unde ma grabeam? si tu cine esti? si de ce fugi ca un smintit? ti-e frica de ruda asta cu aripioara care iese ca un triunghi deasupra apei?

ma pasioneaza memoria de peste pt ca si eu am uneori. se intampla la mine in cap niste procese absolut benefice. cand nu imi place ceva/cineva, memoria mea se pune pe viteza memorie de peste.

si uit lucrul/omul/situatia care ma deranjeaza. e ca un fel de curatire la care nu iau parte constient. in mintea mea sunt pestisori sanitari care curata tot ce vad ei ca nu-mi face placere.

desi sunt cazuri cand memoria imi joaca feste. cand vad o rama yummy care agata de un fir si ma reped la ea incantata. uitand ca m-am mai repezit si alte dati si mi-a cauzat. big time.

dar in linii mari, e genial sa am memorie de peste cand tb. si memorie normala cand tb.

e doar pacat ca pestisorii nu au acest lux.

Niciun comentariu: