duminică, 17 februarie 2008

oamenii din visele mele

ma mira mereu cum se poarta oamenii care sunt actori principali in visele mele.

adica in timpul noptii facem lucruri speciale impreuna, participam la tot felul de aventuri.

zburam impreuna tinandu-ne de mana deasupra unui oras necunoscut cu multe turnuri.

inotam in jurul unor insule misterioase si deasupra noastra zboara pasari mistice, care seamana cu cele din fratia inelului. nu stiu care din cele trei fratii.

cantam karaoke si ne transferam cat ai zice peste in diverse spatii si timpuri. apoi ne preschimbam in tot felul de alte aratari si redevenim noi, fara sa ne miram.

scapam din tot felul de infruntari si reusim sa trecem peste toate. sa ne trezim din nou a doua zi in patul nostru confortabil, fara sa avem nicio zgarietura sau vreo glezna luxata.

si totusi, cand ma intalnesc cu ei din nou in viata reala, se comporta ca si cum nimic din toate astea nu s-ar fi intamplat.

niciunul din ei nu-mi arunca vreo privire complice. nu vand praful de minune in ochii lor, care sa imi arate mine ca da, ce bine ne-am distrat ultima data, n-am uitat.

dar cred ca uimirea cea mai mare o am cand am o legatura romantica neasteptata cu cineva in vis. si ne intalnim a doua zi, cand el e la fel de indiferent si nepasator sau prietenos si apropiat ca inainte de uniune.

adica se comporta ca si cum nu s-a schimbat ceva intre noi. iar mie mi se pare ca s-a schimbat tot, ca am trecut intr-o noua faza. ca daca nu vrea sa vb despre asta e ok, dar macar sa nu se mai prefaca ca nu s-a intamplat.

dupa ce am facut dragoste cu un fost sef de-al meu, eram asa de emotionata a doua zi. m-am imbujorat cand a intrat in birou iar el, in loc sa-mi arunce macar priviri complice, nu mai zic sa ma anunte ca divorteaza, m-a intrebat de un raport.

am ramas traznita de cat de putin sensibil e. mi-am dat seama ca, indiferent ce s-a intamplat intre noi, nu suntem suflete pereche si ca mai bine il ignor. desi noaptea de dragoste fusese ravasitoare. ca doar pusesem tot ce stiam eu ca e bun in ea.

oamenii care sunt actori principali in visele mele capata intelesuri noi. si indiferent daca ei o sa se poarte cu mine in continuare ca si cum n-am fi trecut intr-o noua dimensiune, eu nu mai pot sa-i privesc la fel.

stiu despre ei atatea lucruri noi. pe care probabil nici ei nu le-au descoperit inca.

oare ce stiu ceilalti oameni din jur despre mine?

3 comentarii:

a cherry spunea...

Asta mai e cum mai e, dar mie mi se intampla chiar sa vad o licarire in ochii celor care m-au intalnit in vis.
Si incep sa cred ca stiu ei ce stiu, ca m-am uitat eu intr-un fel sau am zis ceva..
Iar unele personaje sunt abonate la visele mele. Avem chiar o relatie, doar ca ele nu stiu, sau?

Anonim spunea...

"noaptea de dragoste in care am pus eu tot ce stiam mai bine in ea"
Oare dragoastea e o prajitura sau o friptura sau o tocanitza pe care o prepari dupa Sanda Marin sau dupa reteta bunicii?

another cherry spunea...

pai cred ca fiecare le are pe ale lui. adica micile sau marile lui preferinte, cand e vb de dragoste.
si cum eu am crosetat visul, folosind informatiile personale, raspunsul este da.
dragostea in cazul asta e o tocanitza onirica, fara legatura cu dragostea normala, telurica, care nu are cum sa fie dupa retete:)