cireasa si morcovul din fundul altuia

tb sa fiu mai cu bagare de seama. nu pot sa spun in ruptul capului, desi mi-ar face mare placere. in fundul cui se afla acum bine infipt morcovul de care va vb. pana la praselele lui de morcov.

dar pot sa spun ca este incredibil cum functioneaza transferul de morcovi din fund in fund pe lumea asta.

acum ceva vreme, eu aveam un mare morcov in fund. asa de mare ca putea sa mearga cu sanse sigure la expozitia morcovilor. la categoria cei mai mari din acel an.

am incercat sa traiesc si eu cum am putut. desi nu era usor. cand ai un morcov mare in fund, iti trebuie haine speciale. ca sa nu se vada. apoi, tb sa faci eforturi mari sa pitesti mutra de morcov in fund. o mutra trista, speriata, angoasata, stresata.

oamenii nu vor sa stea pe lg oameni cu morcovi in fund. fug de ei. ii mint ca sa scape. ii dispretuiesc. in cel mai bun caz, le e mila. iar mila nu e un sentiment pe care sa doresti sa il starnesti semenilor.

dupa chinuri pe care numai cei cu morcovi mari in fund pot sa le inteleaga, am scapat cu bine. m-am trezit intr-o dimineata si cand sa-mi iau cafeaua pe balcon, am vz ca stau incredibil de bine pe scaun. ce sa fie, ce sa fie.

ooops, nu mai e morcovul. dar unde a plecat. asta pe principiul ca, dupa o vreme, victimei incepe sa-i fie drag calaul. asa si cu morcovul si cu purtatorul lui. ma deranja rau. dar unde a plecat? si de ce?

ce mai conteaza. a plecat. bucura-te. si uite asa a inceput o viata noua. dar noua pe bune. si bineinteles ca, eliberata de presiunea morcovelui, o viata mult mai bogata si mai plina de minuni.

eu stiam ca morcovii circula. dar nu chiar asa. adica eu credeam ca morcovul meu merge doar mai departe. fara sa se intoarca la persoana care mi l-a infipt mie mai demult.

si uite cum acum ma uit la un morcov urias. acelasi morcov pe care il voiam plecat de la mine. ma uit la el. dar el e infipt in fundul altcuiva. o sa stea acolo o vreme.

e un morcov mare. si batran acum. cu mai multe experienta. calit in batalii. n-o sa plece usor, odata ce a gasit o gazda care l-a primit intim. e obosit si el, morcovul. vrea sa stea locului.

omul cu morcovul are fata mea de acum ceva vreme. poarta haine largi doar-doar l-o tine departe de ochii lumii. il doare. il doare rau.

nu pot sa zic ca ma bucur. dar ma minunez de asa fapta si rasplata. divina sau cine stie de unde venita.

atat pot sa spun.

aveti grija cand infigeti morcovi in oameni. s-ar putea sa se intoarca la voi. cu deasupra de masura.

morcovul a murit. traiasca morcovul.

cele mai tari mirosuri

o cireasa simtitoare nu are cum sa ramana indiferenta la mirosuri.

da, sunt prietena si cu celelalte simturi. dar mirosul isi are un loc special in viata mea destul de plina.

si cum mai mereu, vreau nu vreau, miros ceva, m-am gandit sa fac aici un top al miroaselor placute mie. cu dorinta sa aflu dc nu cumva coincid cu ale voastre. ordinea este random. le iubesc la fel de mult.

1. mirosul de paine proaspat scoasa din cuptor
se impleteste cu imaginea mamaiei. vad pe bune cum se topeste nuca de unt in turtita facuta de maini dibace. si mi-e dor.

2. mirosul de ploaie de vara pe asfalt fierbinte

lumea fuge de ploaie. dar eu nu stiu cum sa mai raman afara. ca sa pot adulmeca si amushina orasul ud pana la piele. sfaraie strazile sub picuri. ma bucura.

3. mirosul de lamai proaspat taiate

imi trezeste toate simturile. pot sa zbor cand miros asta. traiesc sa miros lamaile.

4. mirosul de pepene rosu prospat, din cel care paraie cand il tai

ma anunta ca a venit pe bune vara. imi vine sa chem toti prietenii. sa ne balacim in sos roze. dar mananc sigur, prima, intotdeauna, cocosul. oops.

5. mirosul de cafea facuta de cineva drag dimineata

e mirosul pt care merita sa incepi o noua zi. ma face sa sar din pat cu chef.

6. mirosul de pamant umed amestecat cu plante din padurea de foioase

imi aduce aminte ca sunt una cu pamantul si toate vietatile. ca sunt o cireasa integrata in context. respir mai cu foc. pana in prasele.

7. mirosul de cozonaci de craciun si paste

imi tine de cald. sunt asa de impresionata, ca vreau pe loc sa particip si eu la facere. la facerea lumii de coca si stafide care s-au imprietenit.

8. mirosul din apropierea marii

e motivul pt care imi vine sa alerg la mare cand apar lalelele. si toamna tarzie ma gaseste dardaind in slip, pe mal.

9. mirosul celui pe care il iubesti

e cel mai bun miros din lume. imi face gaina pielea subtire de cireasa. ma amezteste. ma imbata. ma fericeste.

10. mirosul unei carti noi

ma face sa o deschid. sa o pipai. sa o citesc. sa o iubesc. sa o tin in casa.

11. mirosul florilor de tei si iasomie si liliac si lacramioare si violete

ciresele = inrudite cu florile. si cu cele care nu leaga rod. tinem strans legatura.

12. mirosul anotimpurilor, cand tocmai incep

dintre ele as alege mirosul verii care anunta apa si fructe si nopti arzande. si pe al primaverii cu noi inceputuri iesite din muguri plesnind.

13. mirosul unui copil mic

e asa de dulce. de nedescris de minunat. tb sa-l tin in brate. de ce nu s-o face parfum cu miros de copii mici? unde le-o fi mintea.

14. mirosul micului dejun cu paine prajita si tot tacamul

il alunga pe mos ene. si cheama energia. da startul la distractie. si surprize.

15. mirosul ierbii taiate

mi-aduce aminte ca traiesc intens. ma cheama sa ma cuibaresc prin ea, cu gazele.

17. mirosul focului de lemne

ma pune pe ganduri. imi da ghes sa evoluez. ma apuca ideea sa ma mut la tara.

18. mirosul satului pe inserat

miros de lapte proaspat muls, de fete care se spala pe cap, de apa scoasa din fantana. de mancare pregatita atunci, pe loc, de oameni care se strang pe la case. de animale somnoroase.

acestea fiind spuse, va rog sa-mi spuneti la ce mirosuri rezonati voi. va las. ma cheama mirosul marii.

cui ii plac nuntile?

dupa ce colega cireasa a vb despre petzit, eu va zic de nunti. o succesiune normala.

mai-iunie este perioada cireselor. dar si a nuntilor. vb deunazi cu o cireasa despre nunti. si cum le detestam de tare.

cand ne cheama cineva la una, o luam personal. din obrazul parguit de cireasa fuge sangele. fuge mancand nori. pt ca noi, ca cirese-nuntasi, avem numai de pierdut. si nici macar nu intelegem cine are de castigat.

uite cum se vede o nunta prin ochii nostri de cirese stranse cu usa:

1. inseamna ca tb sa alocam o zi de weekend din viata noastra unui alt scop decat ala de a ne relaxa/distra. zicem da unui sir de ore lungi la impuse. petrecute in compania unor oameni cu care nu avem mai nimic de impartit. ca mirii sunt mereu ocupati.

tb sa avem un zambet permanent pe buzele contorsionate a fericire. dc stam cu fatza normala, nerazanda, suntem nepasatoare. sau, si mai rau, reactionare. si atunci de ce am mai venit. cum de ce. pt ca ne-ati obligat.

2. ca bonus, platim o suma frumusica de bani. cu care am fi putut pleca undeva din oras. unde sa ne faca placere si sa putem zburda ca 2 miei liberi.

aici dam suma cu pricina. simtim gheara rece/fierbinte a infarctului cum ne strange sugushandu-ne respiratia. dar stam incorsetate intr-un outfit neprietenos si ne dor picioarele de la pantofii tari. n-avem voie sa ne foim. asta ar arata ca nu ne gasim locul. nepoliticos.

3. suntem single. asa ca suntem mereu puse la o masa cu ciurucuri desperecheate. alti luzeri ca si noi. care n-au stiut sa-si faca un rost in viata.

dar n-au stiut nici sa intoarca situatia in favoarea lor. si sunt si recalcitranti din cauza asta. motiv pt care nu poti nici macar sa faci misto de situatia data.

tot pt ca suntem single, obligatia de a ne uita la valul de fericire emanat de miri este o sfidare. sigur, ne bucuram de uniune.

noua, cireselor, nu ne-ar fi tb niciodata sotul cu pricina. si ne e mila de mireasa. dar tot ne deprimam. rau. traim intr-o lume in care e bine sa fii maritata. si noi nu suntem. ni se spune oricum mereu asta. and now this.

4. suntem obligate sa ne maimutzarim. pe muzica cel putin indoielnica. impopotonate ca la balci, cu rictusul bine fixat pe gura rosie de furie de cireasa, suntem ridicate. cu forta.

e timpul sa mimam fericire coregrafica alaturi de unchi, matusi si altele asemenea. se face cercul. se danseaza nepereche pe coco jambo. e delir maxim.

apoi incepe un blues. pe noi nu ne invita nimeni la dans. e penibil. doar cate un mos libidinos ni se mai uita pofticios prin decolteu. dar isi danseaza tot nevasta grasa. ne miscam ridicol singure. nedansul nu e o optiune.

5. suntem obligate sa inghitim cu pofta ostentativa, in lumina reflectoarelor, cantitati elucubrante de mancare. sa lasi in farfurie e la fel de grav ca nezambetul, nedansul sau nestatul locului.

orice am simti sufleteste si orice am indura fiziceste, nu putem pleca. sa dezertezi inainte de tort e crima mai mare ca violul. la toti ni-i greu. stai, ca n-o sa mori. mireasa, mereu o perversa, aduce tortul cat mai tarziu. ca sa fii obligata sa stai.

6. se fura mireasa. chiar si celelalte ciurucuri desperecheate de la masa noastra sunt putin excitate. circula zvonuri contradictorii. mirele este pus sub o lupa imensa. si obligat sa se arate generos.

generos cu niste nuntasi mirosind a bautura care privesc tulbure. care in loc sa aiba decenta sa stea resemnati la locul lor pana se sfarseste totul, au chef de ghidusii. trag de mireasa. forteaza mirele. hohotesc in ochii poficiosi de intrigi ai rubedeniilor.

ne simtem bine. ni se face pielea gaina de dorinta de a stii. cat e dispus mirele sa dea pe mireasa. si unde au dus-o. si ce au raspuns negociatorii la asa recompensa. noroc ca procesul de rapire si mersul ostilitatilor se da pe goarna la microfon de catre MC. suntem la curent.

sa recapitulam. am pierdut o zi de weekend. suntem imbracati si incaltati incomod. in haine care nu ne reprezinta. tb sa stam ore in sir fara sa facem nimic, cu muzica proasta data ff tare. langa niste necunoscuti jalnici.

la rastimpuri tb sa aratam ca adoram sa dansam pe dr. alban. suntem obligate sa ne uitam la fericirea bagata prin statie a altora. sa ne intrebam dar noi ce avem de nu ne-am fc un rost pana acum. tb sa zambim in tot timpul asta. si sa mancam enorm. exprimand bucurie de viata. si platim si ceva bani buni pt asta.

o nunta poate sa-ti strice nu un weekend, ci o saptamana intreaga. daca esti mai simtitoare, o nunta poate sa-ti strice o vara. sau o viata.

si atunci, ne intrebam eu si a cherry. cui ii plac nuntile? ne-am batut ceva capul, dar am razbit cu un raspuns. mireselor, rudelor de gradul I-II si luzerilor.

am fost si eu mireasa si mi-a placut grozav. iar acum sa nu vad nuntile in ochi. deci nu vb ca vulpea care nu ajunge la struguri. pt ca are picioare scurte.

iar luzerii nu sunt mirii. lor stim ca nu le plac nuntile. luzerii sunt o categorie aparte. de oameni care traiesc pt nunti, botezuri si inmormantari.

si ne-am mai intrebat. dc aproape toata lumea se vaita de mersul la nunti, atunci de ce sunt asa de multe? pt ca sunt multe mirese. multe rude. si multi luzeri.

suna just.

cireasa petzitoare

Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand simt rost de samantza de iubire in oameni trebuie sa o ud, sa-i pun ingrasaminte, s-o hranesc pana creste mare. Daca imi marturiseste cineva vreo pasiune ascunsa nu e chip sa ramana asa. Nu ca o trambitz peste mari si tzari (stai linistita, esti in sigurantza..) dar nu se poate s-o lasi sa moara cand si-asa e plin de oameni singuri in jur, nefericiti, stresati si, ce mai .. niste tristi. Ah, ce m-am enervat!

Si asa am ajuns in cele mai penibile situatii din viatza mea, ma rog, au mai fost unele... cand m-am trezit intre doi oameni care trebuiau legati cumva. Si pune-te pe research, soro. Si nu-mi spuneti ca nu stiti ce inseamna asta ca toti ati facut-o la un moment dat cand v-a pasat. Doar ca eu o fac profesionist. Cu cautari pe google, cu telefoane la firma unde lucreaza date sub identitati ascunse, cu imprieteniri de conjunctura cu amicii lui/ei. Profesia mea probabil imi face curiozitatea sa clocoteasca in vine si nu pot sa ma abtin. Transform pasiunea respectiva in scop personal si de-aici nu mai e scapare.

Stai ca ma indepartez. Ideea e ca asa am dat de dracu o data cand incercam sa aflu mai multe despre un domn bine, placut adanc de o buna prietena (draga, io am incercat, te pup). Se facea ca el era politist tanar, cu ambitii mari, visuri maretze si orizonturi.. stramte. Am ajus repede la el. Politistii de fel sunt in ochiul public, nu se feresc de popor, doar trebuie sa apere si sa protejeze. Cum nici nu stia ca fata exista, trebuia ca asa zisul meu interes sa fie evident, ca domnul sa faca legaturi. Nu vreau sa fiu rea sau generalista, dar acest domn in uniforma nu putea sa faca decat o singura legatura. La sireturi.

Si dai si chinuie-te si inceara si transmite-i in timp ce fata, ca o floare, se topea langa mine. Si el ce a priceput? Nimic. Iar la un punct cand eu incercam mai cu foc, a mai si crezut ca subsemnata e cea in cauza. Adica, ma intelegeti, cu bucurii la el. oooof, si dai si lupta-te atunci sa-i explici cumva ca tu nu, ca tu nici macar, ca sa ma lase... A fost greu va zic, dar fara invatzaminte. Am facut la fel si am sa fac mereu.

Deci care cum stati mai prost pe relatii, just ask (sorry cherry, la tine nu pot, ma bantuie asta cu politistul). Oricum nu incercati asta acasa, va zic. Retzeta e experimentala si nu a fost aprobata de asociatia medicilor din Romania. Cautam voluntari.

cu un picior pe covorul fermecat

doar cu un picior pt ca n-am zburat inca. dar mi-a placut cat am stat acolo, un pic. m-a apucat ameteala.

pe turcul oachesh cu ochii de taciune sfaraitor l-am intalnit acum 2 ani. din cauza lui am in sufragerie astazi un covor obscen. frumos, n-am ce zice. dar prea scump si de care n-aveam nevoie.

hoinaream prin bazar cu 3 prieteni si m-a invitat sa-i vad magazinul de covoare. i-am tarat pe toti de par pana acolo pt ca am vz magia. n-aveam nevoie de un covor normal. dar am inteles ca el, H, are covoare fermecate. asa ca am zis ca tb sa vad.

ne-am targuit o ora. spre disperarea si plictiseala prietenilor mei, care aveau si alte treburi. negocierea a durat atat de mult pt ca de fapt voiam sa mai stam impreuna pe covor. era o tensiune in aer s-o tai cu cutitul.

cand mi-a zis, spre final, asta e covorul pt tine, are culoarea cireselor salbatice, am capitulat. am scos fishicul cu bani. am plecat cu un covor la subrat si cu inima facuta arshice.

turcul cu nas coroiat exact cat tb m-a invitat in oras. dar eu urma sa ma marit. nooot. nu l-am uitat. acum o sapt nu m-am dus sa-l vad. m-am gandit ca e prea de tot. pana la urma nu am impartit decat niste vb, niste bani si un covor. si au trecut 2 ani.

eram in cu totul alta parte in istanbul, si incercam sa cumpar cercei. in jur, colcaiala de turci mii si mii si o zarva nemaipomenita. din spatele panoului cu cercei, de lg vanzator, imi vb cineva.

inima mea simtitoare de cireasa s-a strans mica-mica. am ridicat privirea si da. era H. cu ochii sfaraind de taciune pe fata oachesha. el nu ma recunoscuse. dar m-a placut din nou. eu l-am lamurit ca am covor de la el. de culoarea cireselor salbatice.

cat de mare a zis. uite cam asa, am zis eu. mi-a dat un trandafir rosu, pregatit pt cine stie cine. asa sunt turcii. dar totusi H mi-a dat un trandafir. ochii negri de taciune s-au aprins pt mine.

am stat amandoi din nou o vreme pe covorul fermecat. n-am zburat nici de data asta. dar mi-a fost bine. am ametit putzin. mi-a zis ca si-a extins afacerea si sa vin sa vad noul magazin de covoare. covoare fermecate normal. H nu vinde covoare normale.

si acum zambesc. what are the chances. ca intr-o mare de otomani nasosi si parosi si cu parul de smoala sa ma intalnesc din nou cu H. dc asta nu e semn, atunci care e.

am un trandafir catifelat. si un covor fermecat. sunt acum doar cu un picior pe el. dar as putea sa ma urc cu totul. si sa zbor.

destinatia, sincer, nu prea conteaza. ci doar sa crosetez, de mana, o poveste. de culoarea cireselor salbatice.

si tacerea e un raspuns?

am discutat in contradictoriu pana a venit noaptea. sb era important si isca multe pasiuni. de ambele parti. sareau scantei de purpura.

yin si yang, luptam umar la umar pt ca ne pasa. era una din datile alea cand chiar si un barbat avea chef de o discutie in contradictoriu cu o femeie. pasari rare astfel de ocazii. rare si mai mereu, cand prezente, labile fizic si debile psihic.

ne-am bagat in pat. si am continuat sa discutam. odata pusa la orizontala, am prins forte noi. de unde eram cam slabita si incepuse sa-mi curga sange din nas, acum am renascut. si dai, si lupta. nu ma-mpinge c-ametesc.

el imi tinea isonul. e adevarat, interventiile erau mai rare. dar bine punctate. adversar pe masura. barbat, nu gluga de coceni. la un mom dat, mi-am dat seama ca participarea lui la polemica e din ce in mai subtila.

a, mi-am zis, razandu-mi in barba. l-am spart cu intelectul meu. l-am dat gata cu vorbele mele bine ticluite. ca niste sulitze l-au sulitzat. sfinte sisoe, ce buna sunt. cade rapus interlocutorul sub ploaia cu bulbuci si broaste a argumentelor mele.

din cauza asta, am prins si mai mult curaj. m-am intaratat singura. deodata eram un avocat de renume. intr-un tribunal de renume. sustineam pledoaria finala sub ochii umezi de laude ai unui juriu. micit de logica si elocventa mea.

jurnalistii, dar si publicul care n-avea alta treaba intr-o zi lucratoare si a intrat la proces, scandau: saaaana! saaaana! saaaaana! eu, trufasa, peroram cu un brat ridicat. eram mai inalta decat normal.

acum suntem din nou in pat. mai zic ce mai zic si ma opresc, triumfatoare. el tace. ia uite-l cum nu gaseste replica. il credeam mai bun. cocos-cocos, dar cand vine vb de fapte concrete, ia uite. el tot tace. l-am pus pe ganduri big time. sa vad pe unde scoate el camasa oratorica acum.

el tot tace. putin intrigata, intreb ce parere are. el tace. nu-i vad fata, ca stam linguritza. ma intorc si vad ca are ochii inchisi fraged. si fata curatzata de orice gand razboinic. doamnelor si domnilor, el doarme. doarme dus.

in corpul meu, cineva da drumul la max la rezervorul cu caldura si roseata. ambele se urca direct la cap. de nervi. apoi un oftat urca din degetele inelare de la picioare pana in pieptul de cireasa invinsa. de cireasa caraghioasa. de cireasa far de ciresar.

si eu care credeam... si el care parea atat de...si eu care am vrut...si el care a zis...

am realizat pe loc. chiar si ideile importante merita discutate pana la un punct. apoi e cazul sa ne mai odihnim nitzel. s-a zbatut atat de mult, pana mos ene i-a tras cu un par la tampla. s-a concentrat atat de napraznic, pana cand fizicul l-a invins.

am discutat problema cu apropiatii mei on-line si off-line. se pare ca au mai fost cazuri in zona. ca e chiar o molima. se pare ca atunci cand nu mai au chef sau se plictisesc, prietenii nostri adorm. ca niste ingerasi. cazuti.

dormi? imi pare rau. pt mine. dar si pt tine. operatia a reusit, pacientul e mort.

asa ca am luat tacerea ca pe un raspuns. raspunsul care mi-a convenit mie. arbitrul cu fluier si pantaloni scurti de matase rosie a fost obligat sa declare castig prin non-combat.

rezultatele au fost afisate cu litere de-o schioapa pe tabela de pe frigider in zorii zilei urmatoare.

ekmek parasiyla istanbul'a koshtum

adica, in romaneste, am fugit la istanbul cu banii de paine. da, cu banii pe care i-as fi dat pe paine o luna intreaga. dar totusi.

am hotarat de azi pe maine sa plec. a fost asa. cineva voia musai sa mergem la odessa. si eu, o cireasa care nu stie geografie, am zis ca da, ca suna bine. fara sa stiu exact unde e si cum se ajunge acolo. desi urma sa conduc eu.

dupa ce am spus entuziasta lumii unde plec si am primit feedback neprielnic, m-am ingrozit. si am fc o contraoferta acceptata pe loc. hai la istanbul.





am luat 2 prieteni buni, benzina, cerceii cu cirese, slapii in picioare, betisoare de urechi, banii de paine, apa minerala, si am purces. cireasa se simte bine cand e in miscare.



m-a izbit cu putere in fatza binecunoscutul si dragul amalgam turcesc de lucruri magice.



ca mancarea turca nu e nicio mancare pe lume. atat de gustoasa. si de sanatoasa. si care creeaza dependenta. ciorba de linte cu un strop de menta si lamaie din belsug. cioc ghiuzel.







vinete umplute cu alte legume. toate infratite intru un sos care face apa in gura de cireasa. doner invartindu-se ametzitor pe un batz. carnea sfarainda care ademeneste pe cireasa dorinda si poftinda. tamam.





placinte framantate in fata-mi de catre doamne cu basma care iau mancarea si viata ff in serios. pilaf regesc stralucind de untul prin care a fost tras la tigaie. totul stropit din belsug cu suc de portokale mici si dulci. ca niste cirese.



turci nasosi si parosi si bruneti care-mi dau ba un trandafir, ba un ceai, ba un buna dimineata din toata inima lor otomana. m-am convins acum. sunt o zana. buna.



minarete de moschei care urla la 4 dimineata o slujba, toate odata si tare. de-mi ingheata sangele in vine. ferestre ascunse dupa dantele de fier. femei sprancenate ascunse dupa basmale. belsug de aur ascuns dupa vitrine.





pomisori tunsi cu forfecuta de unghii cred, la milimetru. lalele vii si lalele monument, ca simbol al turciei. copaci umbrosi, turci inimosi, turisti galagiosi.





apa de mare si vant prilenic care zgribuleste exact cat tb pielea subtire de cireasa de vara. barbati care se spala pe picioare inainte sa intre in moschei. femei care se uita dupa copii sprancenati cu zmee rosii.



cam asa arata istambulul in prag de vara. destul de bine. asa de bine ca ma voi intoarce sa-i iau temperatura curand. si pulsul. si cireasa de pe tortul acestui oras colorat ca un curcubeu. care ma multumeste mereu mai mult.



am plecat la istanbul cu banii de paine pe-o luna. si bine am fc.

mic dejun la combinat

luaseram niste placinte turcesti de cu seara. sa avem cu noi pe drum. si niste ayran, adica iaurt turcesc de calitate superioara si gust suprem.

si tot mergeam cu masina tu-tu. si ne consultam superficial unde sa ne oprim sa mancam placintele otomane pe pamant bulgar. eram rupti de foame. aveam mult drum inainte. cat sa mananci o paine. 2. 3.

peste tot erau maci si lanuri de grau verde. copaci umbrosi pe arsita bulgareasca. si iarba. iarba deasa, cu flori amestecate prin ea. si ne tot consultam. aici? aici sa oprim? sau mai cautam? nu. parca nu. sa mai vdm.

tot voiam mai multi maci. mai multa iarba. mai multi copaci umbrosi. si parca sa curga si o apa. sau nu. un rau de lapte cu miere. din care sa sara delfini albi. si sa cante niste ingeri la harfa.

si sa danseze pe muzica ingerilor niste muze. inspiratoare pt tot ce aveam de facut in continuare, in viata. numai intr-un astfel de loc parea ca putem manca amarata de placinta si bea amaratul de ayran.

deja era critica situatia. niciun loc nu era suficient de bun pt micul nostru dejun romanesco-polonez, cu placinte turcesti, pe taram bulgaresc.

am pus pink floyd, un album mai special, si asta ne-a indus o oarecare stare. cine asculta stie. care combinata cu foama si oboseala, a nascut monstri. sau semizei.

si intamplarea a fc ca tocmai atunci am trecut pe lg un combinat. sau centrala atomica. sau ce-o fi fost. un monstru de fier, beton, cuve, etuve, tevi, recipiente uriase, conducte si altele. in plin camp.



ne-am uitat unii la altii si ne-am inteles dintr-o privire. n-a tb sa vb. am intors masina si am oprit in fata combinatului. sa-i zicem asa, un nume generic. (poate barbatii sa-si dea seama din poze ce era de fapt).

am pus muzica tare din masina. am desfacut placintele si iaurtul. si am inceput sa mancam in praf, tevi, pietre. cu basculante si combinatul pe fundal. in zgomot de furnici care construiesc o lume de fier-beton.



muncitorii, iesiti si ei in pauza de masa, ne priveau cu dusmanie. s-au prins ca e ceva ff in neregula cu scena asta. un picnic pe marginea drumului, vizavi de combinatul care pufaia si hornaia fum si noxe. si niste tzicnitzi extatici de veselie.



din masina urla pink floyd. noi mancam placinte. stateam pe o piatra cu o teava in mijloc. aproape pe jos. peste noi venea praf de basculante. eram isterici.



nu stiu ce sa spun mai mult. a fost de neuitat. un fel de arta urbana. sau ruralo-industriala. sinistru dar totusi cumva amuzant.

a fost primul, si poate ultimul, mic dejun la combinat.

am nevoie de 52 de perechi de ochelari/an

nu stiu altii cum sunt, dar eu cred ca nu stiu sa am o relatie cu ochelarii mei de soare.

fiecare inceput pare de bun augur. ca si cu potentialele mele suflete pereche. ma bucur enorm cand mi se daruie de noi. ca un copil cand vede o inghetata cu motz. dar apoi lucrurile degenereaza urat. mai dau eu. mai riposteaza ei cu aceeasi forta. pe modelul ba pe-a ma-tii.

pana cand relatia noastra se duce de rapa incet-incet. si cand ajungem in pctul asta, ma deprim. nu mai pot sa muncesc eficient, slabesc, fac cearcane. am insomnii, ma scobesc in obraji si dau si spasmodic dintr-un picior. atunci imi dau seama ca tb sa ne despartim.

cei din prima categorie, mai slabi de inger, se zgarie ii geanta cu obiecte nebanuit de ascutite, ca faurite pt lupta. n-am reusit niciodata sa descopar ce locuitor din geanta mea reuseste sa faca atat rau ochelarilor. bineinteles, zgarieturile sunt facute strategic exact pe unde priveste o cireasa lumea.

am chemat detectivi particulari pe care i-am platit cu bani grei. am instalat o camera video pe ruj, care a functionat 24 din 24 timp de o sapt. iar eu mi-am luat concediu in timpul asta ca sa pot urmari si intelege procesul.

nimic. n-a fost chip sa ma prind cine imi raneste ochelarii. geanta mea, groapa marianelor pt ochelarii sfiosi. ii arunc la ghena. si cand ei incearca sa se tina de gura ghenei cu manutzele lor mici de ochelari, le dau peste degete. si se duc de-a dura. cine stie unde. ei mor.

mai sunt cei care scapa in mod miraculos teferi din geanta. dar au parte de o tortura la fel de napraznica. ma asez pe ei. cu fesele-mi tari ca piatra de cireasa ii zdrobesc. pana le da sangele pe nas.

dar ei nu cedeaza niciodata din prima. se scofalcesc, horcaie, gafaie. dar pare ca mai pot fi purtati. ii dau mereu cuiva care reuseste sa-i indrepte. ii pun pe nas. optimista.

mie mi se pare intotdeauna ca reusesc sa-i fac. dar de fapt una din parti e mereu mai iesita inafara. cei 2 ochi ai ochelarilor mei nu vor mai sta niciodata in acelasi plan.

motiv pt care seman f tare cu ciorbea, stiti voi. dupa ce mi se spune asta si din public, ajung si ei la ghena. se tin cu manutzele, eu le dau peste degete. ei mor.

ramane ultima categorie. ochelarii pe care n-am reusit sa-i zgarii cu un obiect taios din groapa marianelor. si pe care am reusit sa nu ma asez o buna bucata de timp. aici relatia s-a transformat intr-una bazata pe respect reciproc. ne masuram ca 2 adversari cu experienta.

si lucrurile par sa mearga bine. o vreme. pana cand, intr-o zi, o lentila pleaca pe nepusa masa din gaoacea ei. sare ca o floricica facuta din ceaunul de floricele. sare la distanta, pe jos.

si aici eu incerc mereu sa mai fac ceva. mai ales ca m-am atasat. am investit. am vz lucruri minunate impreuna. dar desi reusesc sa o var pe moment la loc, lentila asta, sau sora ei, o sa sara mereu. o data si inca o data. exact in mom cheie, cand as vrea sa am prestanta. sa impresionez. sa fiu cool. si se alege praful.

ce credeti ca urmeaza? ii arunc la ghena. restul il stiti. ei mor.

prima pereche de ochelari a costat multi euro. apoi, vazand ce se intampla, mai putini. apoi din ce in ce mai putini. apoi, aproape deloc. acum am ochelari de unica folosinta. sau maxim dubla-tripla folosinta. de cate ori ies in oras, iau cate o pereche. dupa modelul da' de-o coasta ce-mi dai?

in acest fel simplu, am cred 52 de perechi de ochelari de soare in fiecare an. la voi cum e?

cireasa ipocrita si circuitul

incep jenata. dar ma bizui ca o sa ma intelegeti.

este vb tot despre circuit. si cel din bazin, dar si circuitul ca stare de fapt. in viata cea de toate zilele.

se pare ca, in timp ce eu dormeam, circuitul a devenit ff popular. am tzupait iar in bazin, hotarata sa inot ca de obicei. individual, fara sa privesc in jur. cu un deadline si un target bine definit si optimist. 100 de bazine.

in bazin, ce sa vezi, un domn dragut. intamplator, inotam tot in zona aia in care ma abordase grasunul cu clips pe nas. sa ma vare-n circuit.

inot nepasatoare pe langa el, ca doar nu era sa-i arat ca-mi place. si oricum, cum arati cuiva ca-l placi, cand esti in bazin? respiri mai sacadat? te zvarcolesti sa creezi valuri? intri in el din greseala? te uiti cu ochii orbi de clor in directia lui, sperand ca el vede dincolo de congestionare, mirajul?

mai erau si alti domni cu el. de plictiseala, ii urmaream. si vad cum la un moment dat, pe la bazinul 68, da, 68 tb sa fi fost, domnul care imi placuse mie scoate mana dintre unde. si face un semn asa, deasupra capului. il face catre prietenii lui, dar il vad si eu.

un semn care in limbaj international inseamna...circuit. adica roteste mana in mod repetat cu aratatorul indreptat spre zei. am inteles pe data ca dorea un circuit.

si in loc sa ma infurii si sa dau naravasa din codita de cireasa, ce credeti ca fac. ma prefac o adepta a circuitului si intru in el cu gratie. fara zbateri. fara durere. fara memorie.

fara macar sa arat ca fac o favoare. ci intru ca si cum eu fac circuit cum respir. de placere, asa. si ca si cum eram obisnuita cu circuitul. si abia asteptam sa vina cineva sa-l instituie naibii din nou. ca prea era haos in bazinul asta.

cata ipocrizie pe o singura cireasa. deci das papagal s-a lovit de un zid. iar frumuselul doar flutura din mana si intru in circuit fara sa cracnesc. hm.

m-am urat. dar am dat repede mai departe din toate labutzele de cireasa. in format de circuit.

si in timp ce faceam rusinoasa fapta, ma gandeam. de cate ori nu renunt la principiile mele in care cred cu tarie pt o toana de moment? si cum imi afecteaza asta toata livada? adica intratul in diferite circuite ale diferitelor persoane?

ei bine asta am fc. dc il cunoaste cineva pe das papagal, il rog sa ma contacteze. pt ca am sa-i cer scuze. si tb sa-l rog sa inotam impreuna in circuitul pe care il crede cuviinta.

o sa-l recunoasteti usor. are un afis mare fluorescent pe spate, batut in tzintishoare fine, pe care scrie papagal in 5 limbi. probabil lucreaza intr-o banca si poarta un clips pe nas. ca cel de prins hartii, doar ca mai mare.

meseriile barbatilor care imi fac curte

am un talent ciudat. sau poate antitalent. sa atrag prin preajma barbati cu meserii care mai de care. nu ma plang. probabil ca e ceva in mine care genereaza si incurajeaza asta.

dar parca suntem la circul de stat. sau la un concurs de na-ti-o franta ca ti-am dres-o.

pana acum, pot sa ma laud ca au cazut secerati:

1. un balerin de la opera. stiti cantecul ala cu la opera, la opera, poate ma descopera. ideea ca el umbla in ciorapi albi mulati in lumina reflectoarelor, contorsionandu-se in fata unui public sensibil, invaluit in bezna, m-a tulburat.

2. un marinar olandez. marinarii sunt stapanii marilor, sunt neinfricati. sunt puternici si solitari, au nervii tari si totusi spirit de echipa. oh, Doamne. valurile furioase il ameninta. dar el le biruie.

3. un vanzator de banane. i-am spus mamei: iti dai seama? dc totul merge bine, o sa avem banane toata viata. si noi si urmasii nostri si urmasii urmasilor nostri. mama nu a fost impresionata. mi-a zis ca daca asta e pe bune problema mea, putem oricand sa mergem la chiosc.

4. un profesor apreciat. pare ca e ceva mai normal decat balerinul, dar va jur ca nu. aici am perseverat putin, mi s-a parut ca vreau sa imi aprofundez cunostintele. ca la scoala. dar mi-a zis stai jos, 3. ne vedem la toamna. ba p-a ma-tii. in plus, nu ma lasa sa mananc pufuleti, pe motiv ca sunt facuti din acelasi material ca si asfaltul.

5. un intermediar de masini blindate pentru armata. desi era pirpiriu, mi l-am inchipuit puternic si abil. imbracat in camuflaj, taraindu-se pe burta prin noroaie. scotand capul pe neasteptate din transee. mancand supa de culoare nedefinita dintr-o cascheta. tremurand de malarie si eu, in alb, punandu-i comprese pe frunte.

6. un vanzator de lapte pt sugari. aici chiar mi s-a parut ca asta a fost. cineva care manuieste zilnic lapte pt copii nu-mi poate face niciodata rau. e un om bland, bun, rabdator. care vrea copii in mod sigur si insista sa le faca baie seara. si are si ce sa le dea de mancare cand plang. si stie si cum se face asta.

7. un vanzator de unelte de pescuit. puteam obtine impreuna linistea primordiala. stateam pe balta toata ziua. el ucidea rame cu sange rece prin injunghiere. si pacalea pesti. eu coseam ceva sub o umbrela cu dantela. il dadeam cu lotiune de soare. beam bere la rece. povesteam altora cat a putut sa fie de mare fiara prinsa cu dodolotz de mamaliga.

8. un agricultor. care stia cum e cu plantele radacinoase si cu daunatorii si cu solul. dar nu stia cum se manuieste furculita. sau ca maselele nu sunt facute neaparat ca sa fie supte. sau ca rambo nu e un model de urmat. iar in metropola e greu asa.

9. un ambasador. am ratat sansa mea sa scriu cartea ambasadorul. niciodata n-am stiut sa fac business.

10. magnatul gumelor rotunde si colorate puse in tonomatele transparente din orice mall. ce mai distractie. m-as fi imprietenit tare cu toti copiii din cartier. as fi facut ulcer tot mestecand. am fi stricat toti dintii copiilor familiilor prietene.

11. 2 soferi. unul cara apa minerala si suc si bere. celalalt cara pe un om important.

12. o seama de ingineri, care mai de care. aici nu intru in detalii. nu pt ca inginerii sunt fiinte cu meserii normale. dar pt ca mi se par in continuare fascinanti.

cine mai lipseste? un agent de bursa, un instalator, un avocat specializat in divorturi, un doctor legist, un comisar de politie, un director de agentie de adoptii copii, un bucatar educat la Paris si un sufleur.

dc mai aveti idei, pls shoot. sunt cu urechile ciulite.

troia lui brad pitt

ce n-as da sa traiesc in troia lui brad pitt. macar un pic.

stiu, filmul a fost lansat de multa vreme. deci ce mai vreau eu acum.

ce vreau? sa impartasesc emotia. pe care o simt inca atunci cand il vad pe brad pitt cum inunda ecranul cu pielea aurie ca o placinta bine rumenita. coapta exclusiv pt mine. si inca alte cateva milioane de femei din lumea-ntreaga.

sa explic praful de minune din inima mica de cireasa cand il vad cum se zbate, loveste, se lupta, tresare in timpul bataliei. nimeni nu se lupta ca brad pitt pt castigarea unor batalii, orice batalii. e cel mai bun.

cand il vad cum alearga in chiloti de tabla pe ecran, in soarele dogoritor, mi se strange sufletul. ma intreb o fi mancat, o avea sosete curate, l-o fi dat cineva cu lotiune pe spate?

desi am vz filmul de multe ori, incerc aceeasi senzatie de neputinta. cand vad cum briseis nebuna intai nu vrea sa se supuna acuplarii cu brad pitt. what were you thinking...you fool.

brad pitt, eu as fi zis da din prima. vreau sa discutam, sa impartim idei, sa ne punem inteligentele si umorul sa se sabieze in lupta dreapta. sa iti arat cum sclipesc si eu, in mic.

las-o pe briseis. pick me. pick me. si nu te vreau pt corpul tau. ci pt inteligenta pe care o simt pulsanda. si vreau sa pun pe ea capastru din fire de aur.

desi in somn probabil as face febra mare si as musca din carnea ta de piersica tare. o cireasa care isi pierde mintile si musca dintr-o piersica. ce vremuri traim.

paris si hector sunt ok. n-am ce zice. dar brad pitt e o placinta coapta pt fiecare femeie in parte. iti place cu dovleac? e cu dovleac. iti place cu branza dulce si stafide? ce-am mai nimerit-o. iti place cu carne? serviti, e cu carne.

cum e de nemilos, de salbatic, de blond. ce muschi ucigasi de dusmani si definitori de standarde poarta. dar lasa asta. cum ii domina psihologic pe cei din jur. cum e marsav, dar totusi drept si justitiar.

cum il urmeaza toti orbeste. ii inteleg. si eu l-am urma. purtand un scut si armura oricat de grele. as decapita dintr-o lovitura pe cine mi-ar zice el sa decapitez. as strangula, as alerga in arsita fara apa. i-as juca in picioare pe vrajmasi.

ai zice ca e usuratic, la cum arata. dar nu. el se duce, against all odds, si o cauta tot pe briseis. e pt relatii stabile. s-a saturat sa tot zboare din floare in floare. e statornic si serios.

pick me. pick me. bradd pitt, vreau sa merg cu tine la mall. sa ne dam in calusei impreuna. sa radem ca-n reclamele de asigurari si telefonie. vreau sa mancam vata de zahar din aceeasi vata de zahar.

si ce calcai are. ce calcai are brad pitt.

brad pitt. brad pitt. brad pitt.

somebody stop me.

dc as fi cireasa primaritza

mi s-a publicat, de catre canalie si o scriitoare de meserie, un articol despre ce as face eu dc as fi aleasa cireasa primaritza.

adica un material care arata cum vad eu lucrurile cand ma gandesc la orasul meu. pt ca a iesit destul de placut, m-am gandit sa vi-l impartasesc si voua.

va rog click aici

have fun.

si aveti grija ce va doriti.

cireasa si domo

Dupa razboiul cu Nokia, din care am iesit cu coditzele incalcite, fara sa intelegem nimic, cireasa prietena si cu mine ne-am aliat intr-o noua lupta, cu inamicul domo. Da, cel cu dungi verzi albastrui, cu tehnologia de varf si ecranele plate.

Am inceput eu intai, cand printr-o conjuctura de concubinaj, am ajuns sa-mi cumpar frigider de la domo. Frumos, inalt, argintiu, stralucitor si mat deoportriva, ca pielea iubita de cealalta cireasa. Ce mai, am stiut ca el e alesul. Si era reciproc. A fost de ajuns sa-i deschid usa o data ca sa simt imbratisarea lui de gheata. Deci ne-am luat.

Fericire completa. Pana la prima rata, cand a trebuit sa ma intorc la domo. Intru increzatoare. Frigi ma facuse fericita, nu-mi era greu sa platesc. Ce conteaza banii intr-o relatie? Si ma pun in fatza deskului care apara doi vanzatori/angajati/popandai. Dupa 4 minute jumate in care sunt ingnorata complet, ma cocotz cu coatele pe desk/bar/fortareata. Ridic o spranceana si astept. Sunt simtzita peste masura, va spun. Intr-un final, asteptarea mea este rasplatita. Domul se ridica ma intreaba ce vreau si se apleaca deasupra unui calculator. Si cand spun calculator sunt din nou simtzita peste masura. Cert e ca, 10 minute mai tarziu eram in aceeasi pozitie. Eu pe desk el pe rasnitza. Cand a reusit sa miste masinaria, imi intinde o foaie printata cu greu si imi spune " cu asta mergeti la colega". Colega, era un pas mai la stanga, umar la umar cu el. Ia femeia hartia, se uita. Si se uita. Si se uita. Pana cand cu o strafulgerare imi cere banii.

Au fost banii pe care i-am dat cu cel mai mare drag. Cand am iesit afara parca si copacii isi schimbasera culoarea. Iarba era mai mare.

Ne-am revazut lunar in aceeasi formula. Eu, deskul, popandaii, rasnitza. Mereu in acelasi loc in care tehnologia se impleteste cu profesionalismul. domo. Am trecut prin multe impreuna. Imi amintesc cu drag de dimineatza in care i-am asteptat 10 minute sa-si inceapa tura. Nu-i puteam brusca. Sau de ziua cand el si-a uitat parola pentru rasnitza. Ce ne-am mai distraaaaaaat.... Ma privea cu ochii mici albastri, sugubatz. Eu i-am aruncat privirea de gheatza a lui frigi. El mi-a soptit cateva parole posibile, doar-doar voi alege ceva bun. nuuuu, va zic, ne-am apropiat enorm.

La un moment dat nu am mai trecut pe acolo. Inventase cineva online banking-ul si-am prins de veste. Dar relatiile, va spun, relatiile interumane au avut de suferit. Mai trec din cand in cand prin fatza ferestrei largi care apara de ploaie electronicele stralucitoare de noi. Incerc sa vad peste desk daca ei sunt acolo. Oare or fi bine, oare, or fi mancat, oare parolele, parolele merg?

Iar intr-o zi, cireasa prietena imi spune suparata ca domo i-a ruinat viatza pentru o clipa. Am tresarit. Cum? Au incurcat hartii? Ti-au pierdut banii? Ridica din umeri? Nu merge rasnitza? Stiam eu ca vor fi mereu la fel....

cireasa varata-n circuit

inotam de zor. eu cand inot, nu ma joc. bag mare, fara pauza. pana termin 50 de bazine.

cand inoti 50 de bazine, ai timp sa studiezi cine mai intra in apa. cine mai iese.

l-am vz de cum a venit ca e un papagal. chiar dc aveam ochii inrositi de clor. purta ochelari si tub de snorkling desi eram in piscina unui hotel. arata ca dl. din reclama cu zanul de la banca transilvania. doar ca mult mai posac.

asa ca i-am pus o eticheta mare, fluorescenta, pe spate, batuta in tintishoare. pe care scria in 5 limbi: papagal // a papagal // papagalos // le papagal // das papagal.

la bazinul 34 m-a batut pe umar si m-a oprit. crima mai mare nu se poate pt o cireasa pusa pe fapte mari. am zis totusi sa nu latru direct. poate semenul meu papagal are o probl. si ce sa vezi, avea!

"fiti amabila, voiam sa vb cu dvs...as vrea sa facem impreuna un circuit". e de subliniat ca aceasta propunere mi-a facut-o purtand ochelarii si tubul de snorkling.

in plus, ca si cum nu era destul, avea prins de nas si un clips. din cele care arata ca un fel de agrafa de prins hartii laolalta. doar ca era pt nas. pt nas de le papagal.

eu fac ochii mari de cireasa, rosii de clor, si zic "cum adica". "zice stiti, asa cum inotati dvs. acum, individual asa, nu pot sa inoate decat 2 persoane prin rotatie. si noi uitati, suntem mai multi in partea asta de bazin."

si imi arata, cu clipsul pe nas si cu ochelarii si cu tubul, pe ceilalti potentiali participanti la circuitul lui. care erau complet nepasatori de ceea ce li se pregatea. si complet multumiti desi nu erau inca in sistem. niste manfishishti.

"ori eu va propun sa inotati la dus pe aici (si imi arata cu mana) si sa va intoarceti pe dincolo. in timpul asta eu o sa vin pe partea asta, si nu ne intersectam". raman un pic consternata, cu apa siroind. cu gatul incordat, cu venele iesite. cu buza de sus ridicata peste coltul de argint.

"si zic, cum propuneti sa facem. sa ii chemam si pe ceilalti 3 (o femeie batrana cu casca si 2 tineri cu tatuaje cu frunza de marijuana pe piept care vb) la o sedinta? acum, sa lasam toti ce avem de fc si sa venim la sedinta in care ne explicati cum urmeaza sa facem parte dintr-un circuit al dvs?"

bine, poate nu i-am zis chiar noianul asta de cuvinte mestegusite. ca eram inca bolnava de soc. dar cateva tot i-am zis. vedeam cum nasul se cocarjeaza invins sub clips. fata i s-a strambat, cata iesea de sub ochelarii ridicoli si de sub tub.

"stiti, eu doar vreau sa inot. cum s-o putea. fara niciun circuit. inot aici de 3 luni. ne-am descurcat si fara circuit. si desi suntem multi, ne-am inteles cumva, cu bun-simt. nu mi-am luat si n-am dat niciodata un calcai in gura."

sfarcurile de pe sanii grasuni i s-au strans de nemultumire. la fel si guritza. guritza de sub clipsul de pe nas. "uitati ca v-am si abordat. considerati ca nu am avut aceasta discutie". mi-a aruncat das papagal, jignit.

si a plecat. dar nu inainte sa apuc sa vad ca are verigheta. si mi-am inchipuit pe loc cum la el acasa, sotia si copiii sunt bagati mereu intr-un circuit. un circuit pt spalat pe dinti. altul pt uitatul la TV. un circuit pt cumparaturi la cora. altul pt gratar pe valea cerbului.

pt fiecare actiune un circuit pana la scurtcircuit. m-am gandit automat dc da ordine si acasa cu clipsul pe nas.

am simtit duiosie. dar impletita cu ura. papagalos, eu nu mi-am dat demisia din corporatie ca sa ma bagi tu, in timp ce inot, la tine in circuit. ce demon ti-a intrat prin sange si te-a fc sa-mi propui asa ceva? biet nebun cu clips pe nas. ushi! ushi de-aici!

si uite-asa am incalecat pe-o sa/si v-am spus povestea asa.

am sarutat insomnia pe gura

insomnia nu ma anunta cand vine. ca sa ma pot pregati si eu cum pot. sa strang o graunta cat de mica. cum face, poate, vecina mea furnica.

dc as putea sa o desenez, insomnia ar avea mutra de copil batran. cu craniul curat de par si cu pungi obosite sub ochii rai.

insomnia are dinti pusi alandala in gura si ascutiti ca lamele. neplacuti la vedere, insirati intr-un ranjet personalizat pentru mine. o cireasa fara aparare.

ea loveste in tampla fragila de cireasa cand mi-e lumea mai draga. si cand ma simt mai in siguranta. ametesc de la coliziune. inchid ochii de frica. respir mai repede, ca animalutzele in primejdie iminenta.

graunte de ganduri mici, fara importanta, devin ditamai problemele. de care ma prind ca atarna umila-mi viata. cand nu dorm, noaptea e asa de hada ca imi vine mereu sa tip.

lucruri pe care nu le-am bagat de seama peste zi, lovesc acum cu puterea unui tren de marfa incarcat. prietenii imi par nesinceri. realizarile devin esecuri. planurile ferme devin fumuri albastrui fara rost. certitudinile devin nesigurante.

nu pot dormi pt ca aud voci. vocile insomniei sunt mai puternice decat o multime de barbati la meci, sustinadu-si echipa preferata. am fost pe olimpico si pe sansiro, asa ca stiu ce vb.

dar mai infricosatoare decat vocile este tacerea. tacerea din timpul insomniei isi face mendrele cu mintea mea. toate vietatile sanatoase dorm. eu sunt pedepsita si nu pot. oare rezist pana da soarele?

incerc strategii. prima, naiva, e sa strang din ochi sperand ca mos ene o sa vina sa ma salveze de vietatea asta monstruoasa care mi-a intors mana la spate. nu merge.

noaptea e din ce in ce mai neagra. dar in acelasi timp, si din ce in ce mai alba. tot ce iubesc in timpul zilei, copaci, iarba, obiecte din casa, ticaitul ceasului, imi devin dusmani care-mi rad in nas.

renunt sa imi lipesc pleoapele subiti de cireasa si incerc sa cooperez cu uratul. ii zambesc candid prin bezna, fix in directia in care cred ca s-a pitit jubiland. aprind lumina, ca stiu ca asta ii slabeste puterea. exact cum e cu vampirii si usturoiul.

incep sa cant sau pun pe altii sa-mi cante. muzica sperie insomnia. ii rasuceste un cutit in vintre. se aude un oftat slab. dar nu e destul.

iar o carte cu poze din italia, cu ce are ea mai frumos. imi aduc aminte de gustul vinului rosu de sange. imi ling buzele de asprimea maslinelor mici si zbarcite. chem soarele si sarea de mare care pun crusta pe cireasa bucuroasa de vacanta.

se aude mai tare un horcait. si o zbatere de aripi de pasare grea si rea. lasa ca mi ti te aranjez eu. imi iau din frigider mancarea preferata si ma asez tacticos sa mananc, rasfoind o carte buna de citit. ce dc e 4.

ii dau de inteles ca eu sunt treaza ca asa am vrut. ca poate sa stea si in cap si in c. o sfidez si ii rad in nas, bucuroasa de ceea ce tocmai fac. ea nu stie ca am mainile inghetate. sunt mare actrita cireasa.

beau lapte, in mod curios insomnia nu suporta laptele. aud zbatere de corp neprietenos prin casa. a alunecat si a cazut.

atunci ma ridic repede, iau o tigaie potrivita, fug unde o banui instalata si ii trag repede una in cap. gafaie. se apara slab. mi se face mila. rau. dar ii mai trag una. mai tare. inca una.

ajung la victoria finala. tace cu un licar slab in ochii gri. tace de tot. mai simt un pic de viata. atunci ma aplec si o sarut lung. ca sa ii iau si ultima suflare. gata.

nu ma culc imediat. imi savurez izbanda. o cant la ore mici prin noapte. sa stie toti cum am rapus asa dihanie vrajmasa.

apoi ma urc nonsalanta din nou in pat. si adorm ca un fulg. un fulg ucigas de insomnie. stiu ca maine o sa vina tot cartierul sa-mi multumeasca.

femei, copii, batrani, militari in termen, ingineri de IT, contabile. de mult ii simteau rasuflarea in ceafa. si acum, ca mi-am pus eu mintea cu ea, stam o vreme linistiti. port laurii victoriei.

am castigat. am omorat insomnia perfid. cu un sarut pe gura.

cireasa si mareele

ce stie taranul ce-i sofranul. ce stie cireasa ce-i mareea.

lumea zice, si eu sunt convinsa ca asa e, ca am umor. ca scriu binisor, ca sunt frumusica, ca sunt energetica, ca am chef de viata, ca am o inteligenta peste medie.

poate. dar uite, nu stiu cum se face, ca nu stiu care e treaba cu mareele. si cand zic maree, ma refer la tot felul de procese si procedee si altele asemenea, care fac lumea sa mearga asa cum o vad eu. prin ochii blonzi de cireasa roz.

de unde vin mareele? si unde se duc ele cand se face seara si toti oamenii merg la culcare?

cum functioneaza televizorul? cum de pot eu sa apas pe buton si sa chem o lume intreaga la mine acasa? ca-n reclama aia, vin peste mine suricate, lei si tigri, pestisori, indieni, razboinici, dorada in folie, sex, zane care fac surprize, chiar si brad pitt. ma rog, cand apasa altii, nu eu. ca eu n-am tv.

cum de pot sa vorbesc cu matusa mea grasa la telefon, cand ea e in canada? dar cand e mai aproape, in cartierul titan?

cine se invarte si in jurul cui? si de ce? de ce la australieni mos craciun vine pe plaja, in timp ce noi dardaim de frig? de ce suedezii tb sa se culce cand afara e inca lumina? saracii. de ce ploua asa de mult la vietnamezi, luni in sir? au gresit cu ceva?

toate astea sunt pt mine numite generic maree. adica lucruri simple, dar de neinteles pt o cireasa.

ce ma pune pe ganduri e ca, inginerii care mi-au vrut binele si mi-au tropait un pic alaturi, au incercat sa ma puna la punct. s-au straduit, mi-au povestit, s-au muncit. si eu pe loc am inteles. si m-am bucurat. deci asa sta treaba...dar am uitat cu memorie de peste foarte curand. tot.

asta nu ma impiedica sa vreau sa aflu din nou care e magia lucrurilor din jur. ca sunt curioasa. deci dorinta exista, nu sunt refractara.

haide, mai zii cu mareele...si cu luna...si cu internetul. mai zi-mi, ca de la tine chiar inteleg.

dar iarta-ma ca mi s-a facut somn. zici prea bine.

partea mea care vrea sa se murdareasca

in creier de cireasa, latura chinezeasca (vezi articol mai vechior) e vecina cu partea mea cea mai nestapanita.

care vine, vine, vine, calca totul in picioare. sssssht. e vecina cu partea mea care vrea sa se murdareasca.

am si eu principii. valori. o morala proprie la care tin. teorii de viata buna, verificate in timp. dar toate astea pleaca departe cand preia controlul partea mea care vrea sa se murdareasca.

ca sa compenseze pasamite alegerile corecte sau impuse, partea asta a mea salbatica tasneste de sub pielea subtire de cireasa si strica tot. pe moment pare ca repara tot. ca in sfarsit sunt libera. ca mananc jaratic pt ca imi place gustul lui dulce-acrisor. si ca nu ma ard defel.

eu nu pot s-o tin in frau. sa nu cumpar papuci cu pauni aurii si cu pufi roz, hai ca mai pot. dar sa ma opresc de la alegeri care imi murdaresc fizicul si psihicul la rastimpuri, nu.

se aude intai un ropot de multi cai. apoi se simte miros de iarba verde proaspat pascuta de bidivii nabadaiosi. si zgomot de arme si de batalie napraznica, dar cu motiv necunoscut.

primul semn e ca am nevoie sa mananc biftec tartar. apoi, inzdravenita de carnea cruda ca de o potiune magica, ma uit repede in jur. si aleg uratul. putregaiul. mucegaiul.

ma cufund in el cu evlavie pagana, pana imi trece de crestet. si stau acolo o vreme pitita. respir din el, am rasuflarea verde inchis. ma ascund de cunoscuti, nu vreau sa dau explicatii. da, tot eu sunt, dar am putina treaba. e inventar. reveniti.

locuri, sunete, oameni, intamplari, ceasuri tarzii, inghit nespalat si nemestecat.

cand ies cu pielea stravezie de sub miasme, par multumita. serpii din par redevin suvite blonde. vi s-a parut. ma intorc la normal. o sa ma tina o vreme. doar ochii sunt mai doldora de scantei. dar si ele se domolesc incet, sub soare.

cand zic ca am treaba, nu ma iscoditi. lasati asa. inca mai fac curat cu dero si glass papier la partea mea care vrea sa se murdareasca. dau jos de pe mine matasea broastei culeasa de prin smarc. pilesc din solzii ramasi.

si acum da-te jos sa vezi ce-ai facut. ma prind ca m-am balacit in baltoace, din care am si baut. sunt putin ingretosata, dar cumva si multumita. pt o vreme foamea e astamparata. mai dureaza pana cobor din nou.

e tarziu. mos ene, aport!

macaraua merge mai departe

macaraua e barbatul ala inalt de la mare.

cireasa nu stie numele obtinut prin botez, desi i-a fost spus. macaraua e cel mai inalt barbat de la mare. asa de inalt incat nici nu incape pe patul lui procust. ca sa poata fi masurat. trage mosul, trage baba. macaraua nu intra in grafic.

cu cat tac mai mult catre macara, cu atat ea ma vrea mai dihai. ma vrea stransa intre cangile ei de otel cu dinti strambi. ghemuita la inima ei de tabla galbuie.

cuprinsa de socializare, pe alocuri extrema, am gresit. am dat nr de tel macaralei. dar in general oamenii care cer nr de tel in vama, nu suna niciodata. ma rog, se pare ca asta e valabil pt oamenii cu care ai vrea pe bune sa vb. ceilalti suna toti. ce ironie.

intai mi-a zis buna dimineata. apoi ca nu stie ce impresie mi-a lasat. dar ca este ceva la mine care l-a atras.

mda. stiu ce e. e atractia absolut irezistibila, proverbiala, indelung cantata de catre trubadurii menestreli, dintre o cireasa si o macara. rupe toate granitele. trece frontierele. frange bariere. sparge zagazurile cerului. scrie istorie.

apoi ca am fost simpatica. prin urmare vrea sa ma cunoasca mai bine. aici mi-a fost rusine sa mai tac si am spus ca nu pot. sunt indragostita. as vrea. dac-as putea.

aaaa, informatia asta, in loc sa-l indeparteze, i-a dat aripi. directionate de la pupitrul de comanda, cel pus acolo sus. unde aerul e rarefiat si zboara vulturi.

a zis ca vrea sa-si joace cartea. care carte? hm. apoi mi-a propus o plimbare si un ceai. apoi din nou sa ne cunoastem mai bine. eu tac chitic. el zice ca e tare greu cu mine + smiley. metatext: e greu dar imi place de mor si nu-ti port pica. ma intarati.

recunosc simptomele. e sooooo funny. si eu vreau sa dau ceai si sa ii plimb exact pe aia care nu vor sa bea ceai din mana mea si nu vor sa se lase plimbati nici in ruptul capului.

si eu vreau sa-mi joc cartea taman la un joc la care n-am fost invitata. that's the shit. aleg din vitrina de produse si insist sa cunosc mai bine exact pe cei care vor sa mi se pastreze straini pe vecie.

macarao, iarta-ma. am si eu probl mele. nu am timp de ale tale. desi crede-ma ca ascult cu duiosie cantecul de imperechere izvorat din maruntaiele tale de fier. si ma uit cu bunavointa la penele tale infoiate. care stralucesc in soare argintii. macarale.

end of story. macaraua merge mai departe. cireasa nu.

iubitorii de alte mesagerii decat yahoo

iubitorii de alte mesagerii instant decat yahoo messenger sunt mandri de alegerea lor.

o spun in gura mare, sa afle toata lumea. se lauda ca niste gaini care au fc un ou de au masiv cu vestea ca apartin unui alt clan de chat on-line. afiseaza informatia la vedere, pe piept. ca pe o brosa de pret de care tu, utilizator de yahoo, nu ai.

ei formeaza o nisa cool. pana aici nimic rau. in fond, toti stim ca diferentierea este cheia succesului. in cam orice.

chiar si mie mi se pare cateodata ca ei sunt detinatorii unor beneficii si avantaje de care eu n-am habar. si ce e mai rau pt mine e ca se pare ca nici nu ma calific in gasca asta exclusivista. deci voi muri asa.

cine nu are deja hotmail mess sau google talk e un diletant in ale mess-ului. un consumator de produse penibile, de masa. nu ma refer aici la oportunistii mercenari care au adium, ca sa poata juca pe orice front de mess.

dar cum marea masa de utilizatori de mess din romania e pe yahoo, apare o probl. ai vrea sa comunici cu pers din gasca exclusivista. dar nu banui ca are alt mess si ceri inocenta adresa.

gafa asta se intampla pt ca n-am reusit inca sa ma prind de semne distinctive fizice si de look ale acestor persoane. dar lucrez la asta.

atunci ti se replica cu mandrie. daddy80. pe hotmail. pe yahoo nu ai? zic eu. nu, nu-mi place yahoo. hm. nici mie in mod special. dar asa am putea vb. pai fa-ti tu cont hotmail dc vrei sa vb. yahoo e o porcarie. nu suport yahoo. e oribil yahoo.

raman mereu la fel de descumpanita. de ce prefera utilizatorii de alt mess decat yahoo sa nu comunice deloc decat sa aiba cont de yahoo?

e asa de traumatizant si umilitor sa ai un id usor de folosit? diavolul de yahoo le-a adus niste prejudicii asa de mari incat nu suporta nici macar ideea? care este pana la urma marea smecherie de a avea alt chat decat yahoo, dc nu reusesti sa vb cu cine ai chef?

si ma mai bate un gand. stiti cum ies imperecherile mutante dintre membrii unei comunitati inchise. copiii aia cu codita de purcel facuti de oameni bogati care vor sa tina averile in familie. si nu accepta straini.

sau odraslele infricosatoare din acele sate prea retrase, care nu ajung sa petzeasca in imprejurimi.

mi-e frica sincer. ca utilizatorii de alt mess decat yahoo, un grup pana la urma restrans de persoane, se vor aliena.

ca tot discutand numai cu persoane din acelasi grup restrans, ideile puse pe masa se vor subtia. gandurile se vor imputina si vor deveni fixe. vor dezvolta un dialect numai de ei stiut, care-i va indeparta si din comunitatile nevirtuale.

prin urmare, incrucisarea lor cu utilizatori de yahoo mess mi se pare a fi o urgenta. ei sunt "in denial", si nu vor sa recunoasca pericolul ce-i paste. dar mie imi pasa. si vreau sa-i salvez.

utilizatori de yahoo mess, sustineti-ma! haideti sa trimitem o delegatie de lobby la fratii nostri coplesiti de trufie. sa-i invitam la discutii si sa-i salvam cu forta. o sa ne multumeasca intr-o zi.

iar eu, eu, eu, voi putea in sfarsit sa vb cu cine ma arde. din tabara adversa. cazuta in greseala.

anyone?

placeri litorale ciresesti

ne-a chemat marea dragutza. am raspuns prezent.

toata lumea a incercat sa ne descurajeze in demersul nostru. ca o sa ploua. ca o sa fie prea multa lume. ca o sa fie prea frig. ca n-o sa avem ce manca. ca o sa fie un trafic sora cu nebunia.

intr-un cuvant, ca o sa fie prea orice si nu destul de nu stiu ce. ca ce ne-a venit. ca ne-am gandit bine? ca o sa suferim. ca o sa ne dezgustam. ca o sa ne deprimam.

ferme pe pozitie cum le sade bine unor cirese, am purces. primul drum spre vama. miros de libertate in nari. am bagat viteza cata poate sa duca o cireasa. 160 km/h. am ajuns destul de repede asa.

acolo, nema ploaie. zero furtuna. cald afara. buluc de fete cunoscute care ne asteptau zambind. ne-am vazut cu prieteni in fel si chip. cu toti prietenii cu care n-am mai apucat in ultima vreme.

am dansat ca-n prima zi. am ras de ne-am spart. si iar am dansat. si iar am ras. si uite asa 2 zile in continuu. a fost si tequila cu noi. ma rog. pana la un moment dat. cand poate ca a fost impotriva noastra. dar cui ii pasa. rezultatul final: pe plus.

cand n-am mai dansat si a venit dimineata si a inceput sa ploua, am fugit la cafeneaua turceasca de la o aruncatura de batz. ne-am tolanit pe perne confortabile. am mancat shuberek facut acolo tare bine. am baut mai multe serii de cafele tulburator de bune. facute la nisip. si iar am ras.

apoi am intrat in putinele si chicioasele magazine deschise pe ploaie la mare. ne-am imprietenit cu proprietarii si am petrecut de minune proband ochelari, palarii si margele, o ora jumate.

am ras de ne-am spart. am plecat incrosnate de mici nimicuri colorate. care ne-au oferit mari placeri condimentate.

cand n-am dansat si n-am cumparat nimicuri colorate, am stat cirese soparle lenese la soare. am baut lapte batut, am mancat iar shuberek cu ochii la mare. ovidiu ne-a facut cafea cu drag. parca n-a trecut nicio zi de la ultima cafea. m-a intrebat unde mi-e cana cu buburuze.

am capatat roseata in obrazul de cireasa. si am ras de ne-am spart. iar si iar. lu a zis, dupa niste gandire, ca s-a nascut din spuma marii. n-am contrazis-o. poate chiar are dreptate. lu e dragutza, de ce sa nu se fi nascut in felul asta mai special.

am scarpinat-o pe fetita intre urechile pufoase. dna stefan, gazda, ne-a primit bucuroasa. eram de-ale casei. n-a parut afectata de toata povestile si ideile si parerile pe care le-a auzit iesind de la noi de pe geam toata vara trecuta. si nu erau informatii pt oameni slabi de inima. credeti-ne.

am rezervat toate weekend-urile din luna iunie camera la mare. ca sa putem face toate astea inca o data si inca o data. fara nicio variatie. monotonia e minunata cand e are tot ce-i tb. ca si tortul de ciocolata.

am ales bine. a fost incredibil de misto la mare. si e doar prima mare dintr-o serie lunga de mari de anul asta.

pazea vama! s-a deschis sezonul la cirese. and there's nothing you can do about it.

cireasa si macaraua

macaraua asta din povestea mea nu este utilajul ala de pe santierele de constructii.

macaraua este un barbat care a fost convins ca eu si cu el avem o relatie. l-am poreclit asa pt ca era, repet era, ff inalt.

sincer, nu stiu exact cum arata. ne-am intamplat alaturi intr-un mare furnicar de oameni in cel mai faimos club de party din vama.

era ff desirat si eu mica. din cauza asta aproape ca nu ajungeam cu privirea sa vad dc exista o luminita la capatului tunelului. nu ma refer numai la trasaturile care-mi plac. ci si la stelutzele sau vidurile care isi fac loc prin ochii oamenilor. si care ma anunta ce e de fc. sau nu.

sigur, as fi putut sa-mi iau un scaunel si sa-l rog sa stea locului un pic. sa ma uit putin la el, sa vad cum arata. dar ar fi fost nepotrivit gestul asta al meu. social inacceptabil.

in plus, ca sa faca lucrurile si mai complicate, macaraua purta o palarie cu boruri mari, de cowboy. care, dc as fi ajuns totusi cu privirea atat de sus, ar fi ascuns oricum trasaturile.

la scurta vreme dupa ce am dansat alaturi, macaraua m-a indragit. mi-a murmurat cu gura secreta de sub palarie ca am o atitudine care-i place. si a decis pe loc ca avem o relatie.

si asta, va spun, fara sa ma anunte si pe mine in prealabil. sau sa-mi ceara prietenia, cum se facea cand eram mici.

dar m-am prins pt ca a inceput sa puna pe fuga toti barbatii si baietii care ma placeau si imi adresau vreo privire sau vreun cuvant. si nu au fost putini, va spun.

din inaltul cerului instelat, macaraua punea mana in gat tuturor pigmeilor care indrazneau sa insinueze catre mine vreo chimie.

apoi ii lua de umeri si ii impingea departe, zicandu-le cuvinte mestesugite. "esti bun. te uiti la cea mai draguta femeie de aici. si mie imi place. te inteleg. dar hai sa facem pasi pe covorasi".

ok. flatant la inceput. dar deranjant mai pe urma. cand am inteles eu ca treaba e serioasa. si ca sunt, vreau nu vreau, femeia macaralei. for the night. si poate chiar pt mai mult.

pt ca sunt marunta la stat si deci usor de manevrat, mai ales de catre o macara, am tras ponoase. macaraua ma apuca la rastimpuri cu mainile lui ca de cuva de buldozer sper ca asa se numeste gheara aia cu dinti in care se incarca nisip.

si ma tragea aproape, strangandu-ma cu foc, in timpul dansului, la pieptul lui de metal. se baza carevasazica pe bunul simt si micimea fizica a unei cirese intr-o seara de mai.

odata m-a ridicat chiar pe umerii lui de macara printr-o miscare abila. la care am fost prea nepriceputa sau slaba sa ma impotrivesc sau sa protestez. odata ajunsa acolo sus, in lumea macaralei, aerul rarefiat m-a facut aproape sa lesin.

totul spre deliciul prietenilor mei. care imi cantau incetisor macarale stralucind in soare artintii. macarale. si chicoteau neincetat si se distrau in special de nepotrivirea geografica dintre o cireasa si o macara.

adica, cum s-a gandit el, macaraua, ca putem sa fiintam impreuna cand el atinge cu mintea norii. iar eu abia pot sa privesc peste un gard? hm.

mi-a alungat toti pretendentii din preajma, rand pe rand. si cu unii chiar as fi vrut sa vb. si a inceput sa ma stranga la pieptu-i de arama din ce in ce mai cu des si mai prelung. asa ca a tb sa fac o miscare brutala. sa fug in lume. parjolind tot in urma.

am avut o relatie scurta dar intensa. si totusi am fugit de magie. cine sa ma mai inteleaga. ma tot plang ca nu intalnesc sufletul pereche. si cand imi ofera cineva unul, il joc in picioare.

macaraua n-a inteles nimic. si nici cireasa. asa ca fiecare si-a vazut de drum in lumea ei. macaraua in lumea ei misterioasa de metal. eu in lumea mea de fructe si flori.

farasul care nu strange gunoiul si alte obiecte asemanatoare

sa luam de exemplu farasul care nu strange gunoiul. un faras are o singura responsabilitate pe lumea asta. sa permita gunoiului sa ajunga pe el.

si totusi, exista sub soare, m-am convins, mii de farase care nu permit nici in ruptul capului adunarea gunoiului pe ele.

am patit asa: am maturat toata casa cu matura. pt ca mi s-a stricat aspiratorul. nu m-am alarmant. se poate curata casa si old school.

deci am insfacat matura si am maturat casa de i-au mers fulgii. am fc gramajoare de o dimensiune numai buna de luat cu farasul. eram multumita. aproape terminasem treaba.

am apucat farasul si am purces la trecerea gramajoarelor de gunoi pe faras. la inceput am crezut ca mi se pare. dadeam cu matura impotriva farasului si gunoiul nu era pe faras. mai sa fie.

am incercat din nou. esec. tot gunoiul mic si mare era sub faras. sau pe langa faras. dar nu in faras. doar bucatile mari cat un elefant tronau pe faras. vreo 3. pt care, ca sa fim sinceri, nici nu as fi avut nevoie sa matur, ci le-as fi cules cu mana.

am incercat de multe, dar foarte multe ori. pt ca eu sunt de soi tare tenace. nu pot sa accept o infrangere asa meschina. si m-am gandit ca dc insist, poate macar o parte din gramajoara de gunoi accepta sa se urce pe faras. nope. m-am inselat.

sa-mi spuna cineva. ce rost are acest faras? cui serveste el? si de ce a fost produs? cum l-a lasat sa treaca de linia de productie de farase acel nemernic de controlor de calitate a faraselor lumii?

si ce rost are penseta care nu penseaza sprancenele pt ca cele 2 brate nu se apropie suficient, din nastere? dar ibricul care are tzuguiul facut prost si oricum ai pune in cana, curge pe de laturi? ce facem cu un cutit de friptura care n-a taiat, nu taie, si nu va taia niciodata friptura?

repet, obiectele astea nu au mai multe intrebuintari. penseta, cum zice si numele, e facuta sa penseze. ibricul cu tzuiguiul lui de ibric e facut sa putem pune in cana fara sa varsam. iar cutitul e facut pt a cioparti friptura.

cum dorm oamenii astia care au lasat sa iasa din fabrici produsele astea? sigur au familii, fac vacante, au si ei mame. isi invata copiii cum sa faca in viata.

e monstruos. innebunesc cand mi se intampla. uite cum farasul zace acum parasit, in dizgratie. penseta e data de pereti. ibricul are praf pe el de-un stanjen. cutitul nu taie acum friptura altcuiva.

va rog mult sa-mi spuneti ce alte obiecte similare mai stiti. si care v-au chinuit.