cu un picior pe covorul fermecat

doar cu un picior pt ca n-am zburat inca. dar mi-a placut cat am stat acolo, un pic. m-a apucat ameteala.

pe turcul oachesh cu ochii de taciune sfaraitor l-am intalnit acum 2 ani. din cauza lui am in sufragerie astazi un covor obscen. frumos, n-am ce zice. dar prea scump si de care n-aveam nevoie.

hoinaream prin bazar cu 3 prieteni si m-a invitat sa-i vad magazinul de covoare. i-am tarat pe toti de par pana acolo pt ca am vz magia. n-aveam nevoie de un covor normal. dar am inteles ca el, H, are covoare fermecate. asa ca am zis ca tb sa vad.

ne-am targuit o ora. spre disperarea si plictiseala prietenilor mei, care aveau si alte treburi. negocierea a durat atat de mult pt ca de fapt voiam sa mai stam impreuna pe covor. era o tensiune in aer s-o tai cu cutitul.

cand mi-a zis, spre final, asta e covorul pt tine, are culoarea cireselor salbatice, am capitulat. am scos fishicul cu bani. am plecat cu un covor la subrat si cu inima facuta arshice.

turcul cu nas coroiat exact cat tb m-a invitat in oras. dar eu urma sa ma marit. nooot. nu l-am uitat. acum o sapt nu m-am dus sa-l vad. m-am gandit ca e prea de tot. pana la urma nu am impartit decat niste vb, niste bani si un covor. si au trecut 2 ani.

eram in cu totul alta parte in istanbul, si incercam sa cumpar cercei. in jur, colcaiala de turci mii si mii si o zarva nemaipomenita. din spatele panoului cu cercei, de lg vanzator, imi vb cineva.

inima mea simtitoare de cireasa s-a strans mica-mica. am ridicat privirea si da. era H. cu ochii sfaraind de taciune pe fata oachesha. el nu ma recunoscuse. dar m-a placut din nou. eu l-am lamurit ca am covor de la el. de culoarea cireselor salbatice.

cat de mare a zis. uite cam asa, am zis eu. mi-a dat un trandafir rosu, pregatit pt cine stie cine. asa sunt turcii. dar totusi H mi-a dat un trandafir. ochii negri de taciune s-au aprins pt mine.

am stat amandoi din nou o vreme pe covorul fermecat. n-am zburat nici de data asta. dar mi-a fost bine. am ametit putzin. mi-a zis ca si-a extins afacerea si sa vin sa vad noul magazin de covoare. covoare fermecate normal. H nu vinde covoare normale.

si acum zambesc. what are the chances. ca intr-o mare de otomani nasosi si parosi si cu parul de smoala sa ma intalnesc din nou cu H. dc asta nu e semn, atunci care e.

am un trandafir catifelat. si un covor fermecat. sunt acum doar cu un picior pe el. dar as putea sa ma urc cu totul. si sa zbor.

destinatia, sincer, nu prea conteaza. ci doar sa crosetez, de mana, o poveste. de culoarea cireselor salbatice.