cireasa si macaraua

macaraua asta din povestea mea nu este utilajul ala de pe santierele de constructii.

macaraua este un barbat care a fost convins ca eu si cu el avem o relatie. l-am poreclit asa pt ca era, repet era, ff inalt.

sincer, nu stiu exact cum arata. ne-am intamplat alaturi intr-un mare furnicar de oameni in cel mai faimos club de party din vama.

era ff desirat si eu mica. din cauza asta aproape ca nu ajungeam cu privirea sa vad dc exista o luminita la capatului tunelului. nu ma refer numai la trasaturile care-mi plac. ci si la stelutzele sau vidurile care isi fac loc prin ochii oamenilor. si care ma anunta ce e de fc. sau nu.

sigur, as fi putut sa-mi iau un scaunel si sa-l rog sa stea locului un pic. sa ma uit putin la el, sa vad cum arata. dar ar fi fost nepotrivit gestul asta al meu. social inacceptabil.

in plus, ca sa faca lucrurile si mai complicate, macaraua purta o palarie cu boruri mari, de cowboy. care, dc as fi ajuns totusi cu privirea atat de sus, ar fi ascuns oricum trasaturile.

la scurta vreme dupa ce am dansat alaturi, macaraua m-a indragit. mi-a murmurat cu gura secreta de sub palarie ca am o atitudine care-i place. si a decis pe loc ca avem o relatie.

si asta, va spun, fara sa ma anunte si pe mine in prealabil. sau sa-mi ceara prietenia, cum se facea cand eram mici.

dar m-am prins pt ca a inceput sa puna pe fuga toti barbatii si baietii care ma placeau si imi adresau vreo privire sau vreun cuvant. si nu au fost putini, va spun.

din inaltul cerului instelat, macaraua punea mana in gat tuturor pigmeilor care indrazneau sa insinueze catre mine vreo chimie.

apoi ii lua de umeri si ii impingea departe, zicandu-le cuvinte mestesugite. "esti bun. te uiti la cea mai draguta femeie de aici. si mie imi place. te inteleg. dar hai sa facem pasi pe covorasi".

ok. flatant la inceput. dar deranjant mai pe urma. cand am inteles eu ca treaba e serioasa. si ca sunt, vreau nu vreau, femeia macaralei. for the night. si poate chiar pt mai mult.

pt ca sunt marunta la stat si deci usor de manevrat, mai ales de catre o macara, am tras ponoase. macaraua ma apuca la rastimpuri cu mainile lui ca de cuva de buldozer sper ca asa se numeste gheara aia cu dinti in care se incarca nisip.

si ma tragea aproape, strangandu-ma cu foc, in timpul dansului, la pieptul lui de metal. se baza carevasazica pe bunul simt si micimea fizica a unei cirese intr-o seara de mai.

odata m-a ridicat chiar pe umerii lui de macara printr-o miscare abila. la care am fost prea nepriceputa sau slaba sa ma impotrivesc sau sa protestez. odata ajunsa acolo sus, in lumea macaralei, aerul rarefiat m-a facut aproape sa lesin.

totul spre deliciul prietenilor mei. care imi cantau incetisor macarale stralucind in soare artintii. macarale. si chicoteau neincetat si se distrau in special de nepotrivirea geografica dintre o cireasa si o macara.

adica, cum s-a gandit el, macaraua, ca putem sa fiintam impreuna cand el atinge cu mintea norii. iar eu abia pot sa privesc peste un gard? hm.

mi-a alungat toti pretendentii din preajma, rand pe rand. si cu unii chiar as fi vrut sa vb. si a inceput sa ma stranga la pieptu-i de arama din ce in ce mai cu des si mai prelung. asa ca a tb sa fac o miscare brutala. sa fug in lume. parjolind tot in urma.

am avut o relatie scurta dar intensa. si totusi am fugit de magie. cine sa ma mai inteleaga. ma tot plang ca nu intalnesc sufletul pereche. si cand imi ofera cineva unul, il joc in picioare.

macaraua n-a inteles nimic. si nici cireasa. asa ca fiecare si-a vazut de drum in lumea ei. macaraua in lumea ei misterioasa de metal. eu in lumea mea de fructe si flori.