si tacerea e un raspuns?

am discutat in contradictoriu pana a venit noaptea. sb era important si isca multe pasiuni. de ambele parti. sareau scantei de purpura.

yin si yang, luptam umar la umar pt ca ne pasa. era una din datile alea cand chiar si un barbat avea chef de o discutie in contradictoriu cu o femeie. pasari rare astfel de ocazii. rare si mai mereu, cand prezente, labile fizic si debile psihic.

ne-am bagat in pat. si am continuat sa discutam. odata pusa la orizontala, am prins forte noi. de unde eram cam slabita si incepuse sa-mi curga sange din nas, acum am renascut. si dai, si lupta. nu ma-mpinge c-ametesc.

el imi tinea isonul. e adevarat, interventiile erau mai rare. dar bine punctate. adversar pe masura. barbat, nu gluga de coceni. la un mom dat, mi-am dat seama ca participarea lui la polemica e din ce in mai subtila.

a, mi-am zis, razandu-mi in barba. l-am spart cu intelectul meu. l-am dat gata cu vorbele mele bine ticluite. ca niste sulitze l-au sulitzat. sfinte sisoe, ce buna sunt. cade rapus interlocutorul sub ploaia cu bulbuci si broaste a argumentelor mele.

din cauza asta, am prins si mai mult curaj. m-am intaratat singura. deodata eram un avocat de renume. intr-un tribunal de renume. sustineam pledoaria finala sub ochii umezi de laude ai unui juriu. micit de logica si elocventa mea.

jurnalistii, dar si publicul care n-avea alta treaba intr-o zi lucratoare si a intrat la proces, scandau: saaaana! saaaana! saaaaana! eu, trufasa, peroram cu un brat ridicat. eram mai inalta decat normal.

acum suntem din nou in pat. mai zic ce mai zic si ma opresc, triumfatoare. el tace. ia uite-l cum nu gaseste replica. il credeam mai bun. cocos-cocos, dar cand vine vb de fapte concrete, ia uite. el tot tace. l-am pus pe ganduri big time. sa vad pe unde scoate el camasa oratorica acum.

el tot tace. putin intrigata, intreb ce parere are. el tace. nu-i vad fata, ca stam linguritza. ma intorc si vad ca are ochii inchisi fraged. si fata curatzata de orice gand razboinic. doamnelor si domnilor, el doarme. doarme dus.

in corpul meu, cineva da drumul la max la rezervorul cu caldura si roseata. ambele se urca direct la cap. de nervi. apoi un oftat urca din degetele inelare de la picioare pana in pieptul de cireasa invinsa. de cireasa caraghioasa. de cireasa far de ciresar.

si eu care credeam... si el care parea atat de...si eu care am vrut...si el care a zis...

am realizat pe loc. chiar si ideile importante merita discutate pana la un punct. apoi e cazul sa ne mai odihnim nitzel. s-a zbatut atat de mult, pana mos ene i-a tras cu un par la tampla. s-a concentrat atat de napraznic, pana cand fizicul l-a invins.

am discutat problema cu apropiatii mei on-line si off-line. se pare ca au mai fost cazuri in zona. ca e chiar o molima. se pare ca atunci cand nu mai au chef sau se plictisesc, prietenii nostri adorm. ca niste ingerasi. cazuti.

dormi? imi pare rau. pt mine. dar si pt tine. operatia a reusit, pacientul e mort.

asa ca am luat tacerea ca pe un raspuns. raspunsul care mi-a convenit mie. arbitrul cu fluier si pantaloni scurti de matase rosie a fost obligat sa declare castig prin non-combat.

rezultatele au fost afisate cu litere de-o schioapa pe tabela de pe frigider in zorii zilei urmatoare.