macaraua e barbatul ala inalt de la mare.
cireasa nu stie numele obtinut prin botez, desi i-a fost spus. macaraua e cel mai inalt barbat de la mare. asa de inalt incat nici nu incape pe patul lui procust. ca sa poata fi masurat. trage mosul, trage baba. macaraua nu intra in grafic.
cu cat tac mai mult catre macara, cu atat ea ma vrea mai dihai. ma vrea stransa intre cangile ei de otel cu dinti strambi. ghemuita la inima ei de tabla galbuie.
cuprinsa de socializare, pe alocuri extrema, am gresit. am dat nr de tel macaralei. dar in general oamenii care cer nr de tel in vama, nu suna niciodata. ma rog, se pare ca asta e valabil pt oamenii cu care ai vrea pe bune sa vb. ceilalti suna toti. ce ironie.
intai mi-a zis buna dimineata. apoi ca nu stie ce impresie mi-a lasat. dar ca este ceva la mine care l-a atras.
mda. stiu ce e. e atractia absolut irezistibila, proverbiala, indelung cantata de catre trubadurii menestreli, dintre o cireasa si o macara. rupe toate granitele. trece frontierele. frange bariere. sparge zagazurile cerului. scrie istorie.
apoi ca am fost simpatica. prin urmare vrea sa ma cunoasca mai bine. aici mi-a fost rusine sa mai tac si am spus ca nu pot. sunt indragostita. as vrea. dac-as putea.
aaaa, informatia asta, in loc sa-l indeparteze, i-a dat aripi. directionate de la pupitrul de comanda, cel pus acolo sus. unde aerul e rarefiat si zboara vulturi.
a zis ca vrea sa-si joace cartea. care carte? hm. apoi mi-a propus o plimbare si un ceai. apoi din nou sa ne cunoastem mai bine. eu tac chitic. el zice ca e tare greu cu mine + smiley. metatext: e greu dar imi place de mor si nu-ti port pica. ma intarati.
recunosc simptomele. e sooooo funny. si eu vreau sa dau ceai si sa ii plimb exact pe aia care nu vor sa bea ceai din mana mea si nu vor sa se lase plimbati nici in ruptul capului.
si eu vreau sa-mi joc cartea taman la un joc la care n-am fost invitata. that's the shit. aleg din vitrina de produse si insist sa cunosc mai bine exact pe cei care vor sa mi se pastreze straini pe vecie.
macarao, iarta-ma. am si eu probl mele. nu am timp de ale tale. desi crede-ma ca ascult cu duiosie cantecul de imperechere izvorat din maruntaiele tale de fier. si ma uit cu bunavointa la penele tale infoiate. care stralucesc in soare argintii. macarale.
end of story. macaraua merge mai departe. cireasa nu.
miercuri, 7 mai 2008
macaraua merge mai departe
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
10 comentarii:
ce haioasă e viaţa uneori. mie-mi place de ea şi cred că şi ei de mine sau...de noi. de unele dintre noi :)
si eu simt exact, dar exact la fel.
mor dupa viata si cred ca si ea moare dupa mine. ne distram impreuna ingrozitor.
si...de noi 2 ii place sigur.
esti sigura ca nu esti o ploaie de vara?
:)
hmmm...bine...hai, fie...probabil sunt o ploaie de vară sub acoperire :D
Simptomele alea de care zici le-am avut şi eu, vreme îndelungată. Băieţii buni se eternizau în postura de amici, iar băieţii răi în aceea de fruct oprit şi...deci, tentant. Privind retrospectiv, îmi dau seama că mi-a folosit experienţa asta la a identifica şi diferenţia cu uşurinţă cele două categorii. Şi la a învăţa să fac, într-un târziu, alegerile corecte.
Pe scurt, dacă ai şi alt motiv prntru care-l refuzi, altul decât că e vizibil interesat şi/sau că e macare, e ok. Dacă doar asta te reţine, eu spun că poate n-ar fi rău să-i dai o şansă de a-l cunpaşte la un ceai:)
picaturo, asa mi s-a parut si mie. degeaba ii trageai tu cu toamna:).
si imi vine sa zic iar ca ce dreptate ai, ca vietii ii place de noi, de unele dintre noi:)
innuenda, nu mi s-a intamplat numai asa. am reusit sa recunosc si sa aleg, de vreo 2 -3 ori chiar, pe cine trebuie.
doar ca ma amuza de fiecare data ironia asta. cum nu vrea cineva, ti se pare ca musai tb sa-l convingi ca e in greseala si sa-l aduci pe calea cea buna:).
nu, macaraua nu e buna din pacate. nu numai pt ca ma place si e prea inalt:).
zi-mi dc id-ul tau de mess e innuenda pls.
acum îţi dau eu dreptate :)
e ciudat cum mi se mai pare şi mie de data asta, dar individul tot insistă că nu şi nu :D aşa că testăm resemnarea.
Memento: Se ia o inamicul - in cazul nostru cireasa, se baga in cuva, se strange puternic la piept si se profita cat poate de rusinea adversarului. Dar nu mult:)
:))
testuta mea preferata, cireasa a fugt mancand nori. dupa ce a fost strivita puternic la pieptul de metal stralucitor. stralucitor in soare argiuntiu.
De la Innuendo, piesa trupei Queen. Freddie Mercury este marea mea iubire în materie de muzică(se-nţelege că dimpreună cu Queen) :)
Trimiteți un comentariu