am nevoie de 52 de perechi de ochelari/an

nu stiu altii cum sunt, dar eu cred ca nu stiu sa am o relatie cu ochelarii mei de soare.

fiecare inceput pare de bun augur. ca si cu potentialele mele suflete pereche. ma bucur enorm cand mi se daruie de noi. ca un copil cand vede o inghetata cu motz. dar apoi lucrurile degenereaza urat. mai dau eu. mai riposteaza ei cu aceeasi forta. pe modelul ba pe-a ma-tii.

pana cand relatia noastra se duce de rapa incet-incet. si cand ajungem in pctul asta, ma deprim. nu mai pot sa muncesc eficient, slabesc, fac cearcane. am insomnii, ma scobesc in obraji si dau si spasmodic dintr-un picior. atunci imi dau seama ca tb sa ne despartim.

cei din prima categorie, mai slabi de inger, se zgarie ii geanta cu obiecte nebanuit de ascutite, ca faurite pt lupta. n-am reusit niciodata sa descopar ce locuitor din geanta mea reuseste sa faca atat rau ochelarilor. bineinteles, zgarieturile sunt facute strategic exact pe unde priveste o cireasa lumea.

am chemat detectivi particulari pe care i-am platit cu bani grei. am instalat o camera video pe ruj, care a functionat 24 din 24 timp de o sapt. iar eu mi-am luat concediu in timpul asta ca sa pot urmari si intelege procesul.

nimic. n-a fost chip sa ma prind cine imi raneste ochelarii. geanta mea, groapa marianelor pt ochelarii sfiosi. ii arunc la ghena. si cand ei incearca sa se tina de gura ghenei cu manutzele lor mici de ochelari, le dau peste degete. si se duc de-a dura. cine stie unde. ei mor.

mai sunt cei care scapa in mod miraculos teferi din geanta. dar au parte de o tortura la fel de napraznica. ma asez pe ei. cu fesele-mi tari ca piatra de cireasa ii zdrobesc. pana le da sangele pe nas.

dar ei nu cedeaza niciodata din prima. se scofalcesc, horcaie, gafaie. dar pare ca mai pot fi purtati. ii dau mereu cuiva care reuseste sa-i indrepte. ii pun pe nas. optimista.

mie mi se pare intotdeauna ca reusesc sa-i fac. dar de fapt una din parti e mereu mai iesita inafara. cei 2 ochi ai ochelarilor mei nu vor mai sta niciodata in acelasi plan.

motiv pt care seman f tare cu ciorbea, stiti voi. dupa ce mi se spune asta si din public, ajung si ei la ghena. se tin cu manutzele, eu le dau peste degete. ei mor.

ramane ultima categorie. ochelarii pe care n-am reusit sa-i zgarii cu un obiect taios din groapa marianelor. si pe care am reusit sa nu ma asez o buna bucata de timp. aici relatia s-a transformat intr-una bazata pe respect reciproc. ne masuram ca 2 adversari cu experienta.

si lucrurile par sa mearga bine. o vreme. pana cand, intr-o zi, o lentila pleaca pe nepusa masa din gaoacea ei. sare ca o floricica facuta din ceaunul de floricele. sare la distanta, pe jos.

si aici eu incerc mereu sa mai fac ceva. mai ales ca m-am atasat. am investit. am vz lucruri minunate impreuna. dar desi reusesc sa o var pe moment la loc, lentila asta, sau sora ei, o sa sara mereu. o data si inca o data. exact in mom cheie, cand as vrea sa am prestanta. sa impresionez. sa fiu cool. si se alege praful.

ce credeti ca urmeaza? ii arunc la ghena. restul il stiti. ei mor.

prima pereche de ochelari a costat multi euro. apoi, vazand ce se intampla, mai putini. apoi din ce in ce mai putini. apoi, aproape deloc. acum am ochelari de unica folosinta. sau maxim dubla-tripla folosinta. de cate ori ies in oras, iau cate o pereche. dupa modelul da' de-o coasta ce-mi dai?

in acest fel simplu, am cred 52 de perechi de ochelari de soare in fiecare an. la voi cum e?