ekmek parasiyla istanbul'a koshtum

adica, in romaneste, am fugit la istanbul cu banii de paine. da, cu banii pe care i-as fi dat pe paine o luna intreaga. dar totusi.

am hotarat de azi pe maine sa plec. a fost asa. cineva voia musai sa mergem la odessa. si eu, o cireasa care nu stie geografie, am zis ca da, ca suna bine. fara sa stiu exact unde e si cum se ajunge acolo. desi urma sa conduc eu.

dupa ce am spus entuziasta lumii unde plec si am primit feedback neprielnic, m-am ingrozit. si am fc o contraoferta acceptata pe loc. hai la istanbul.





am luat 2 prieteni buni, benzina, cerceii cu cirese, slapii in picioare, betisoare de urechi, banii de paine, apa minerala, si am purces. cireasa se simte bine cand e in miscare.



m-a izbit cu putere in fatza binecunoscutul si dragul amalgam turcesc de lucruri magice.



ca mancarea turca nu e nicio mancare pe lume. atat de gustoasa. si de sanatoasa. si care creeaza dependenta. ciorba de linte cu un strop de menta si lamaie din belsug. cioc ghiuzel.







vinete umplute cu alte legume. toate infratite intru un sos care face apa in gura de cireasa. doner invartindu-se ametzitor pe un batz. carnea sfarainda care ademeneste pe cireasa dorinda si poftinda. tamam.





placinte framantate in fata-mi de catre doamne cu basma care iau mancarea si viata ff in serios. pilaf regesc stralucind de untul prin care a fost tras la tigaie. totul stropit din belsug cu suc de portokale mici si dulci. ca niste cirese.



turci nasosi si parosi si bruneti care-mi dau ba un trandafir, ba un ceai, ba un buna dimineata din toata inima lor otomana. m-am convins acum. sunt o zana. buna.



minarete de moschei care urla la 4 dimineata o slujba, toate odata si tare. de-mi ingheata sangele in vine. ferestre ascunse dupa dantele de fier. femei sprancenate ascunse dupa basmale. belsug de aur ascuns dupa vitrine.





pomisori tunsi cu forfecuta de unghii cred, la milimetru. lalele vii si lalele monument, ca simbol al turciei. copaci umbrosi, turci inimosi, turisti galagiosi.





apa de mare si vant prilenic care zgribuleste exact cat tb pielea subtire de cireasa de vara. barbati care se spala pe picioare inainte sa intre in moschei. femei care se uita dupa copii sprancenati cu zmee rosii.



cam asa arata istambulul in prag de vara. destul de bine. asa de bine ca ma voi intoarce sa-i iau temperatura curand. si pulsul. si cireasa de pe tortul acestui oras colorat ca un curcubeu. care ma multumeste mereu mai mult.



am plecat la istanbul cu banii de paine pe-o luna. si bine am fc.