imi curge verde prin vene

gata. de azi, corpul meu nu mai functioneaza cu sange rosu. ci cu frunze verde crud.

mintea coace actiuni in aer liber. liber de frig si culoarea gri si de haine prea groase.

cred ca si temperatura corpului mi s-a modificat in ultimele zile. sunt o cireasa fierbinte pe un tort cu multe etaje. facut din marzipan si trufe si visine grele de sirop.

respir petale mici si iarba si pamant lucrat proaspat. cand deschid ochii dimineata, imi sar din ei raze de soare galben pai. cand ies pe strada, un stol de gargarite vesele vor sa imi care geanta.

tanjesc sa mananc numai lucruri de culoare verde. sa ascult pasarile inviate care tin concerte underground sub fereastra. sa balaban picioarele in apa lacurilor inca reci.

masina mea albastra necheaza ca un calutz naravas. ma cheama s-o strunesc din haturi si pinteni, sa gonesc cu ea departe. daca eu merg pe baza de frunze, ea functioneaza cu soare.

sunt cantareata celebra la dus. chef la un restaurant de prestigiu la mine in bucatarie. calator profesionist la mine in oras.

am chef de miros de lamai taiate in doua, de frunze de menta strivite personal, de busuioc proaspat prin farfuria mea.

vreau sa vb poloneza. sa mananc chinezeste. sa rad nebuneste. sa salvez planeta sufleteste. sa dansez fiziceste. sa ma bucur romaneste.

e primavara. si mi s-au rupt zagazurile inimii mele simtitoare de cireasa.

trebuie sa plec. ma asteapta un curcubeu.

o bufnitza deghizata in cireasa

asta sunt eu. a cherry. v-ati prins deja ca jumatatea mea e cea exuberanta, expansiva, vesela, over friendly, over sharing, over everything, la propriu... a incercat chiar sa ma invetze si pe mine cum sa inchid usi definitiv. Mai lucram putin la asta.

Ea si-a dat seama cumva ca s-a prins de coditza cu o bufnitza. Eu stiam. Taceam chitic pana cand o prietena a mea, zisa kapra (v-a povestit cealalta cireasa si despre ea fireste) a avertizat-o despre toanele, personalitatea dubla si comportamentul de padure care ma caracterizeaza.

Banuia ceva, a recunoscut atunci, dar a tot sperat sa scuture peste mine din praful ala al ei de minune din care are, se pare, o rezerva nelimitata. Si a scuturat. Chiar a scuturat. Doar ca bufnitza din mine a scuturat si ea penele infoiate si mult din praful ala s-a risipit.

Cealata cireasa, femeie apriga de altfel, nu s-a lasat. A luat plaja din vama veche, a facut-o palnie si mi-a proptit-o in ureche. Apoi s-a prins cu mainle de gura ei larga si s-a strecurat inauntru cu totul, chiar si prin gatul lung si subtire care se sprijinea in timpanul meu.

N-a fost usor. A urmat o lupta intre penele de bufnitza si praful de minune care se lipea peste tot de ele. Imi intra in nas, in par, in ochi. Pana cand cireasa rotunda s-a rostogolit afara pe cealata ureche sa vada ce a facut. Hm.. a dat nas in cioc cu o bufnitza cu penele zburatacite, pline de scipici, cu o aripa putin indoita ranita in lupta, cu capul sucit la spate sa urmareasca cireasa, dar.. tot o bufnitza.

Atunci, tot cireasa cealata, apriga femeie, a pus mana in shold ca la ea in salajean, complet diferit fatza de la mine in salaj, unde folosim mereu mana stanga. A intors capul intr-o parte cum face ea cand gandeste si a pus la cale o deghizare perfecta. O pereche de cirese. Aceeasi culoare. Aceeasi aroma. Doua coditze. Doua personalitati.

De sub pielea subtire de cireasa mai iese cateodata putin praf stralucitor care le intra in ochi celor din jur. Sau cate un fulg de puf pe care unii isi pun o dorintza si-l pun la piept. Atunci ne prindem ca firile noastre diferite se zbat sub toate asemanarile cu care am incercat sa le acoperim. Si trebuie sa ne tinem tare de coditza sa nu ne desprindem. Acum e plin de fulgi in jur..

ochii ciresei care a vazut

m-am uitat la poze cu mine acum vreo 10 ani. fara vreo nostalgie.

adica aveti noroc. eu arat mult mai bine acum. pe bune. am un stil mult mai placut. de fapt am un stil. atunci nu aveam. parul imi sta mai misto. hainele ma reprezinta mult mai tare. sunt blonda si asta ma multumeste. sunt mai slaba.

si stiu sigur ca si viata mea din pozele cu pricina e mult mai saraca decat viata ciresei de acum. o persoana care stie ce vrea si cam cum sa obtina. ca sa se simta bine. o femeie mai vesela. mai sociabila. care face alegeri. si are cei mai buni prieteni pe care si i-ar dori cineva. + o supermama.

ce sa mai. sunt mult mai multumita de cireasa parguita de acum decat de zmeura necoapta de atunci.

dar ochii. ochii de atunci m-au impresionat. ei s-au schimbat mult. si sunt singurii de care nu sunt sigura ca in bine.

ochii aia din poze erau increzatori, ba chiar creduli. erau naivi si deschisi la tot felul de lucruri. erau blanzi si dornici. nu mai au nici o legatura cu ce e acum.

azi am ochi care spun mereu lucruri. dc esti atent in ei ruleaza mereu filme. unele americane, cu final bun. altele europene, de arta. din care nu intelegi nimic. cateodata ochii mei dau si comedii. sau filme cu vag continut explicit.

sunt ochi care au vazut tot felul de intamplari si obiecte si oameni. si e evident ca nu au ramas indiferenti. nu pot sa zic dc ochii de azi sunt de calitate mai proasta. poate dimpotriva. stiu la ce sa se uite. si cum.

dar in ei vezi ca nu mai e loc de atata mirare. vezi ca au inteles. ca m-am schimbat.

imi pare rau ca nu m-am prins la timp de chestia asta. pt ca as fi facut un fotoreportaj cu ochii mei le fiecare 6 luni sau un an. ca sa vad unde s-a petrecut cea mai mare schimbare. si sa-mi explic ce au vz ei in perioada aia.

dar ma rog, nu e timpul pierdut. pt ca mai am atatea si atatea chestii de vz. niciodata nu m-am simtit mai bine ca acum.

iar ochii mei sunt si eu incantati. de ce lucruri si obiecte si oameni le pun dinainte-le.

si pana la urma de-aia si sunt facuti. sa vada. sa inteleaga ceva. si sa evolueze.

cum petrecem ora pamantului?

azi intre 8 si 9 seara se sarbatoreste ziua pamantului.

cum se intampla asta? oamenii de pe tot globul sting lumina si nu folosesc electrocasnice. bine, cei carora le pasa de planeta. si care vor sa mai dea o pauza pamantului asta care gafaie sub noi innebunit.

eu o sa o sting. din motive egoiste. mi-a explicat cineva mai demult, un domn profesor cam nebun, ce se intampla cand pamantul oboseste de tot ce ii facem noi. si nu mai suporta sa fie stors la maximum.

adica stiam eu asa ca nu e bine sa consumi in exces lucruri sau curent sau apa sau sa faci prea mult gunoi. dar nu stiam exact unde duce. cand am aflat m-am speriat, pt ca mie imi place tot ce am in jur. si verau sa ramana asa cum e.

nu vreau ca pamantul care face pt mine rosii zemoase si pepeni si struguri hamburg sa devina desert. nu vreau ca vantul care imi trece prin par primavara sa devina furtuna si sa imi strice cheful.

nu vreau calduri innabusitoare care sa ma faca sa transpir mai tare decat e cazul, cand nu e cazul. si ierni fara zapada pe care sa skiez dupa pofta inimii mele poficioase de cireasa.

n-am nevoie de prea multe ploi care sa imi strice pantofii de piele intoarsa si freza. vreau ca mancarea sa ramana cu gustul care ma vrajeste. si aerul prin care ma plimb sa aiba miros frumos. cica sunt toate legate.

asa ca da, eu si cei care o sa-mi stea aproape intr-o seara de sambata o sa stea cu lumina stinsa. si nu sunt putini.

cum putem sa ne distram totusi? fara becuri si TV si foen si prajitor si masina de spalat si cuptor cu microunde si frigider si radio si laptop care nu mai are baterie?

ei bine, ar fi cateva moduri. sa aprindem lumanari si sa bem ceva in jurul lor. sa facem un foc undeva si sa stam primordial in jurul lui. sa ne uitam la stele. sa facem dragoste. sau sex. sa ne gandim. sa cantam si sa radem unii catre altii. sa dormim.

sau pur si simplu sa mergem calare peste altii care nu sunt asa de eco friendly si nu vor sa stinga lumina. chiar si asta e un gest frumos, pt ca la noi o sa fie intuneric.

la multi ani pamantului care imi/ne ofera atatea si atatea bunele. as sta in fiecare zi 3 ore cu lumina stinsa, numai sa stiu ca o sa ramai asa cum esti. ca sa imi/ne procuri placere.

cireasa pizmuitoare

nici nu stiu cum sa incep. mi s-a intamplat ceva tare curios.

n-am fost invidioasa nicio data. nici nu stiam ce e aia. mi-era mila, dar fara strop de simpatie, de cei de care auzeam ca sunt loviti de acest flagel.

mi se pare in continuare ca pizma e una din cele mai rele chestii pe care o poti simti fata de alti oameni. nici macar nu tin oameni invidiosi in jur, atat imi displace.

si uite cum ieri, era deja tarziu si eram obo, am dat pe net (?!), muncind, peste profilul unei femei care m-a lasat masca. n-o cunosc si cu toate asta am ramas pironita. am inghitit informatia despre ea ca lupul sarmalele caprei gogaltz-gogaltz.

mi s-a parut ca vreau viata ei. mutra ei. cariera ei. sufletul ei pereche pe care nu-l cunosc dar stiu ca exista. vocea ei. atitudinea ei. chestiile interesante pe care si le pune pe cap. chiar si pisica ei. da, vreau pisica ei. le vreau pe toate. si le vreau acum.

oamenii invidiosi sunt in general invidiosi pe lucruri fizice, tangibile. si in special pe staruri si celebritati. si bani. si masini si case si vacante exotice si blanuri si bijuterii.

femeia asta e putin cunoscuta. dar nici vb de celebra sau bogata. iar mie mi s-a parut pe loc ca ea traieste viata mea. ca mie ar tb sa mi se intample, cuvant cu cuvant, tot ce i se intampla ei.

cand am citit cele cateva chestii scrise de ea, mi s-a parut ca citeaza de la mine din cap. apoi a cherry a dat la ea pe profil peste o expresie rara care imi spune ff mult mie. folosita de cineva care imi place. incredibil. deci s-ar putea ca femeia asta sa abia vreo legatura cu el?!

inca nu m-am linistit. am un vierme mare in stomac. care ma mananca profund. vreau sa fiu femeia asta. vreau s-o cunosc si sa apas pe un buton ca sa fac rost de tot ce are ea. inclusiv ambalaj si context.

hm. am innebunit. tb dus cu apa rece. alta cireasa nu este si nu poate fi asa. alta cireasa e multumita tare cu viata ei si n-o intereseaza realizarile si achizitiile altora.

somebody heeeeeeeeeelp!

vorbaria tip horny e de rau augur

pe masura ce adaug la floarea vietii inca o petala, inteleg mai putin. in ale inimii. ca in rest, va asigur, mi-e totul absolut clar. viata e o carte deschisa pt mine.

uite. ne-am placut. cum mi-am dat seama? ochii mei cand se intalneau cu ochii lui scoteau mici scantei de sudura pe care ceilalti nu le vedeau. dar noi stiam.

si cand eram aproape, intre noi se crea o punte tesuta din fire de paianjen. care aveau boabe de roua pe ele, dar prin care totusi trecea curent electric. mda, ciudat. numai noi ne curentam putin si tresaream. ceilalti nici nu stiau.

pt ca a fost prea scurt, n-am putut sa ma lamuresc dc el urmeaza sa fie viitorul meu sot. si am o banuiala ca nici lui nu-i era chiar clar de tot dc eu sunt mama copiilor lui nenascuti inca.

a plecat departe. eu am ramas aproape. dar am tinut legatura calda. prin mesaje, intens. la inceput pasamite ca sa ne asiguram ca interesul persista. da, e acolo.

apoi totul a devenit horny. so horny incat, dc am fi putut sterge cu picul distanta dintre noi, as fi pus mana in foc ca urma sa daramam muntii existenti. si sa facem altii noi. din turta dulce si nuga. de atata entuziasm si exasperare a asteptarii.

buuun. frecventa si intensitatea mesajelor ne-au convins ca tb sa ne vdm degraba. am stabilit o data. si o ora.

in asteptarea ei am trimis cu porumbei albi si mai multe mesaje. un potop. toate cu asa incarcatura, incat ma mir ca providerii de servicii au fost capabili sa duca la bun sfarsit sarcina de a livra asa ceva. bombe cu ceas.

a venit data. a venit ora. emotie.

de cum ne-am vz, am stiut. ceva tragea sa moara. energia aia care ne-a animat pe amandoi la distanta era schioapa. surda. muta. sau oricum, beteaga in vreun fel. m-am simtit stinghera. pt ca sunt o cireasa optimista, am zis sa astept.

dar vai. n-am mai reusit sa mai convingem sa vina la noi complicitatea aia de lapte cu miere care mocnea intre noi prima data. am construit impreuna cu manutze tremurande si minti lucide un simulacru ad-hoc. cat sa nu ne rusinam de tot de asa intamplare.

astea-s faptele. am povestit doar una din intamplari. dar au fost 2. cu a si j. de-aia imi vine sa trag o concluzie, dupa cum urmeaza.

cand noi, oamenii suflete nepereche (sperand tainic ca suntem), avem de petrecut doar putin timp impreuna, facem un efort. dam tot ce avem mai bun in scurtul ragaz. nu ne speriam sa oferim. despartirea e iminenta deci suntem safe. punem toate ingredientele.

din nou, cand suntem la departare, suntem la fel de safe. putem sa spunem orice. sa aratam orice efuziuni. sa promitem in fel si chip. suntem boieri generosi.

insa cand distanta se topeste si ne trezim din nou impreuna, ni se face frica atunci pe loc. ne jenam un pic de ce-am facut.

ne e si cumva frica ca mintile si corpurile noastre aduse fata in fata n-o sa se ridice la perfectiunea mesajelor. si atunci ne purtam stanjeniti. si stresul omoara buna dispozitie. care, lipsind, omoara tot restul.

atat.

stiu acum sa fug de vorbaria horny scrisa la rece, in tihna si cu tact, de la departare. nu anunta nimic bun. doar o moarte pasiunii ce urmeaza sa se instaleze. dupa modelul operatia a reusit. pacientul e mort.

nicio pierdere. doar o constatare. sunt optimista.

fabulosul destin al pielii si al parului

titlul ii apartine prietenului meu bun canalia. fascinatia imi apartine mie.

se refera la fabulosul destin pe care il atribui eu pielii si parului lui in viata mea. ce complicat. abia inteleg eu.

el nu stie. n-are nici cea mai mica idee. de cate ori il vad, raman la fel de surprinsa. ma minunez ca prima data. ce faptura perfecta. ar tb pus la panoul de perete de la intrarea in oras, sau nu, la intrarea in tara, cu "asa da".

ma emotioneaza mereu la fel de mult. e suficient sa-mi aduc aminte si imi pierd luciditatea mea de cireasa cu samburele pe umeri. si faptul ca fascinatia o am doar eu, nu si alte persoane din jur, mi se pare curios. dar ademenitor.

imi place cu tot cu ligamente, oase, unghii. alunitzele lui scriu cea mai dulce geografie care se poate imagina pe un corp. (l-am vz la mare).

muschii cat trebuie de mici sau mari sunt bine ferecati in piele. carnea lui e crocanta. da satisfactia unui colt de paine proaspata furat din plasa inainte de a ajunge acasa.

pielea lui e mata si totusi stralucitoare. cum s-o putea asa ceva? nu stiu. dar cand il simt in preajma, pielea mea de cireasa alba vrea neaparat sa fie prietena cu pielea lui intunecata. atunci, pe loc.

parul lui e de o culoare irezistibila. tuns intr-un stil perfect. e mereu curat si moale si bun de trecut degetele prin el. cand e pe-aproape, parul meu blond vrea mereu sa se amestece cu parul lui negru lejer.

cand pielea lui lucios-mata si parul lui moale-ferm se apropie, las tot. imi vine sa ma cufund in mirosul lui care pluteste otravind orasul.

un moment de slabiciune. iertare. dar sunt subjugata fabulosului destin al pielii si parului lui in viata mea.

dar ce se simte in aer? o boare...se apropie? vai pielea mea. si parul lui.

cirese congelate la +20C

era in gara de nord. era acum o saptamana. era cald si bine. si cu toate astea noi, ciresele, am inghetat complet timp de vreo 5 minute. spre mirarea trecatorilor.

am facut asta ca sa vedem cum raman oamenii trazniti de asa intamplare. ne-a iesit.
am vrut si sa vedem cum reactioneaza un oras ca al nostru la o forma de arta publica destul de populara la paris si londra si in alte locuri.

am fost 20 de persoane, mai multe nationalitati: 6 indieni-vienezi, un polonez-vienez, 2 suedezi, 2 vieneze-vieneze, un turc, un moldovean si niste romani. united color of benetton in gara de nord.

ideea a fost sa venim din mai multe parti si sa inghetam aproape unul de altul. adica sa ramanem in aceeasi pozitie timp de 5 minute. ca niste statui vii, cum ne-a prins semnalul. numele actiunii: freeze!

am inghetat toti ca la un semn dupa consemnul stabilit de seful nostru de proiect, polonezul. care mai facuse acelasi lucru si la viena. dar de fapt totul a inceput la NY.

bineinteles, ciresele n-au putut ingheta separat, asa ca au facut o minisceneta impreuna. cum era de asteptat. suntem legate prin codita. si nu numai. amandoua suntem salajene.

m-am asteptat ca romanii sa rada de noi. sa ne inghionteasca. sa arate cu degetul. sa injure. in principiu ne-am asumat, ca de-aia am facut asta. sa vedem cum reactioneaza oamenii.

dar uite ca nici vorba de asa ceva. romanii s-au uitat unii mirati, altii amuzatii, alti intrigati. ne-au facut poze. ne-au filmat. unii chiar au incercat sa participe. altii au dat o stire despre noi.

la sfarsit, nu au aplaudat ca la americani. dar au venit si ne-au felicitat. si ne-au spus ca le-a placut foarte mult.

ne-au intrebat pt ce facem asta. le-am raspuns ca doar asa, ca sa ne distram. raspunsul le-a placut si mai tare.

i-am zis si mamei. care a zis ca seman din ce in ce mai mult cu forest gump. poate. dar ce fericit era el. deci cred ca e de bine.

oricum, life is like a box of chocolate. you never know what you're gonna get.

bulgarskata weekendata

am ce am cu moldovenii si alti vecini slavi in ultima vremeta. nush de ce dar vad ca destinatii ca amsterdam sau londrata se lipesc mai greu de mine.

intr-o nevoie disperatata de castraveciori murati, dulceata de trandafiri, compot si afectiune, am fugitata in we la pritenii din sofia.

am descoperit cu destula mirare, biata cireasa neinformatata, ca sofia e doar la 6 ore departare. si ca e asezata fix langa un munte mare. plin de zapada, pe care bulgaroi cu ceafa groasa skiau si acum. miam-miam.

au o branza acolo, ce n-a vz parisul. sau londra. asa de bunatata incat japonezii, intr-o actiune de guerilla, au sechestrat branzata si au incercat sa o reproduca la ei acasa. sub ciresii infloriti.

dar nu le-a iesitata pt ca bacteria cu pricinata, care face branza buna in burduf bulgaresc, nu vrea decat aici. in japonia sau oriunde in alte parte face o psihozata si moare. sub privirile neputincioase ale unor oameni de stiinta reuniti. tatata.

informatie de culise: am aflat ca bulgaroaicele te intreabata, cand le inviti la un date in oras, cat castigi. ca sa vada daca meritata osteneala. aprige femei. toate vrem sa stim, dar nu intrebam asa.

tot ele sunt mai pasionate de moda decat milanezele sau pariziencele. mananca doar o foaie de salata si 2 capere pe zi in dorinta de a fi skinny. si dau toti banii pe haine. de fapt, oriunde te uiti, e macar un magazin de pantofi. sau posete. sau o combinatie din cele 2.

orasul e plin de straini. care cum vine la sofia cade secerat. isi inchiriaza repede apartament si gaseste un job. de vina tb sa fie branza. folosita la maximum in toate felurile de mancare.

bulgarii scutura pe bune repetat din cap cand vor sa zica ca da. si incuviinteaza pt nu. confuzia e mult mai mare atunci cand vor sa fie draguti si incearca sa faca ca tine.

rezultatul e ca n-o sa stii niciodata dc a vrut sa zica da bulgaresc, care e nu romanesc. sau invers. si orice incercare de a clarifica, incurca si mai mult lucrurile.

dar partea buna e ca din cauza asta poti sa alegi din sofia ce-ti convine.

raspunsuri pozitive. branzata. castraveciori. sau afectiune. tatata.

cand te ia nevalul

se zice ca e rau cand te ia valul. e vb de dragoste mai ales. dar si de multe alte lucruri.

cica tb sa fii atent. sa-ti pastrezi mintea lucida si capul pe umeri.

eu zic ca e de 101 ori mai rau sa te ia nevalul. adica atunci cand ar fi cazul sa te indragostesti sa zicem. exista niste premize si toata lumea asteapta asta de la tine (chiar si tu), iar tu ramai lucid.

si nu te duci cu valul. ci calaresti in pas marunt dar sigur, pe loc, nevalul.

valul = emotie. valul = senzatie. valul = entuziasm.

prin contrast, nevalul = stapanire de sine. nevalul = lipsa stimuli. nevalul = blazare.

si pusa sa aleg intre cele 2 nu e clar ce ar tb sa aleg?

unde duce valul? oriunde. unde duce nevalul? nicaieri.

luarea valului este dispozitia mea de a incerca din nou. de a crede in inceputuri. de a fi gata la provocari. chiar dc in spatele lor ma mai pandeste din cand in cand un soare cu dinti. sau mai sunt bagata la fund si ies ametita.

important e sa fac alegeri. nu sa rezist lor si sa las lucrurile sa ma aleaga pe mine. fiind un monument de ratiune. si un monstru care omoara in fasha ei simtirea.

important e sa ma urc in trenuri. fara sa ma gandesc mereu, de 101 ori, unde duc ele. lasa ca vedem noi. acasa, suita pe neval, sunt in siguranta. dar numai luata de val pot sa ajung sa mi se infatiseze lucruri noi si sa capat praf de minune in privire.

mi se pare chiar ca, atunci cand vrem sa injuram pe cineva, am putea sa-i zicem: lua-te-ar nevalul. si l-am terminat.

mi-e frica de neval ca de soareci si gandaci si serpi.

vreau sa fiu luata de val. acum. mereu. si nu am nevoie sa fiu salvata.

uratii care pot

iertare, iar m-am intors la janis. da-da, indianul care stie cu tantarii si cu fluturii. ce sa fac, m-a impresionat. o sa-mi treaca.

m-am intors pt ca in we am cunoscut nu mai putin de 6 indieni. 5 foarte frumusei si unul tare urat. e, asta urat e taman janis. si uite ca despre el tot bat apa in piua. janis in sus, janis in jos.

mama, sa stii ca nu e ce crezi. lasa pernele si purceii si terenul in lada de zestre. n-a venit vremea lor.

dar de fapt asta e tema.

cum a pus piciorul in romania, janis s-a uitat repede in jur. a vz si a si agatat pe loc o fata frumoasa. cu o claie de par cret si ochi negri adanci. intr-o statie de autobuz. tin si acum legatura, ca l-am verificat.

pt ca fata nu a avut atunci timp sa faca lucruri cu janis, repet, uratul de janis, el s-a gandit putin. s-a uitat in jur si a agatat din nou. o fata tare draguta, austriaca. cu ochi limpezi albastri si nas simpatic. pe care a gasit-o in bucuresti, culmea.

au petrecut noaptea impreuna. din cei 5 indieni tare frumusei, in fel si chip, fata l-a ales pe janis. cel de-al saselea. urat. urat tare dar destept si capabil.

unde vreau sa ajung e ca toti frumuseii aia au plecat acasa cu buza umflata in ceea ce priveste fetele. desi credeti-ma. erau toti parca luati de la bollywood. care mai de care mai chipes, in diverse feluri.

dar janis e simpatic. si destept. si stie sa-si faca loc pe lumea asta. in business si in inimile fetelor cu ochi negri adanci si limpezi albastri.

ne-am gandit mult la asta eu si a cherry. la ce barbati frumosi am intalnit in ultima vreme. avem exemple clare. p, j, c, etc. si cum ne-am entuziasmat in privinta lor. dar cum s-au dovedit, frumuseii astia, aparent foarte indemanatici cu femeile, sa fie un bluff.

am incercat sa-i ajutam. sa le aratam calea. sa ii indrumam. cum se ajunge in pasi simpli la inima unei cirese. dar degeaba. era numai gura de ei. ca si cainii care latra mult dar nu musca. frumuseii n-au stiut sau n-au putut musca.

si cum vine un urat cu atitudine si carisma. si face diferenta.

jos palaria pt janis si altii ca el. pana acum radeam de zicala aia, si uite ca de fapt rad in continuare, in timp ce scriu. cu "doar frumusetea interioara conteaza".

dar zau ca in cazul asta, the janis situation, asa a fost. si si in multe alte cazuri din jur.

hm.

ce sa mai intelegem?

sunt o cetateanca hot

am un nou loc de munca. adica e destul de vechi. dar totusi nou.

de ieri e on-line site-ul hotcity.ro.

e un site de femei mai altfel. e mai cu cap si cultura. mai cu atitudine. mai hot. e facut pt cetatencele acestei metropole. strasnice femei. femei hot. imi place.

pt hotcity, adica oras fierbinte, eu scriu. scriu hot tot felul de lucruri. de la relatiile hot cu vecinii pana la cum sa manipulam lumea cu manipula cool.

de la lucruri semiexplicite despre sex cool pana la ce-mi place sa mananc hot. de la concertele la care ma duc in orasul hot pana la personajul divort si cum ne purtam cu el. ca sa fim cool.

am un nou loc de munca. dar si de joaca. dc vreti sa va jucati si voi cu mine, va astept si acolo.

pt ca facebook, mess, CS, hi5, yahoo mail! si blogul nu erau de ajuns.

aici chiar spunem lucruri misto. intr-o mare comunitate. hot si cool.

cireasa dictatoare la mizil

as face din el un oras model, bineinteles.

leapsa "ce-as face dc as fi dictatoare la mizil" e luata de la o femeie simpla, dar serioasa. ai zice ca asa o femeie nu se tine de goange, dar uite.

mizil are niste dezavantaje. unele geografice, altele de mentalitate.

dictatura mea ar urmari nu sa ii chinuie pe bietii mizileni cu lucruri de care nu sunt vinovati. ci i-ar obliga sa faca din orasul lor un loc care sa se deosebeasca prin ceva anume.

pt ca acum e varza. eu am fost la mizil. e un fel de vale a plangerii combinata cu locul in care nu s-a intamplat nimic.

da, stiu. as face din mizil cu forta un centru turistic si as reabilita zona din pct de vedere economic si de imagine. mi-as face o misiune din transformarea mizilului in 10 pasi simpli.

i-as obliga pe mizileni sa inventeze 7 festivaluri internationale. de gatit si mancat cea mai mare friptura cu cartofi prajiti din lume. de infasat copiii old style, fara pampers, in cel mai scurt timp. de body painting. de imitat animale. de crosetat contra cronometru. de plans la comanda. de sarutat cat mai mult, ore in sir. doar o data la 2 ani, evenimentul celui mai mare cartof.

deja cred ca orasul ar fi, in faza asta, un pic mai popular.

as organiza transport gratuit din orice oras mare al tarii catre mizil. ba chiar si din vecini. sofia-mizil. chisinau-mizil. budapesta-mizil.

pt a face toate aceste lucruri posibile, mizilenii ar tb sa faca ff multe ore in folosul comunitatii. i-as lasa sa petreaca doar putin timp cu familiile, prea putin. asta ar imbunatati simtitor climatul familial. pt ca vizitele scurte sunt cele mai placute.

as legaliza haremul in mizil. fiecare femeie mizileana sa poata avea mai multi soti. as oficia astfel de casatorii si pt strainii care vin adusi de cursele directe catre mizil.

masinile n-ar avea voie sa mearga in mizil, si pt asta as face o parcare mare, ca la venezia, la margine. in interior se poate merge doar calare sau pe jos.

as pune populatia as contribuie enorm la bugetul mizilean si as infiinta cea mai mare herghelie de cai de rasa din Europa.

as inventa un sport mizilean si o culoare anume a orasului. i-as numi voluntari pe mizileni sa construiasca o catedrala. a doua cea mai mare din Europa.

dc in 3 ani orasul nu s-ar reinventa sub bagheta mea, l-as rade de pe fata pamantului. si as face altul nou. un nou mizil. asezat doar un pic mai incolo.

dc ideile mele par interesante oficialitatilor din mizil, le astept sa ma contacteze.

dau leapsa mai departe lui mako.

fluturi indieni si fluturi romanesti

ma refer la fluturii care zboara in stomac. in al meu si al altora, cand suntem indragostiti.

un indian, tot janis, cel care studiaza cu atentie obiceiurile de imperechere ale tantarilor, mi-a spus lucruri. si anume ce crede el despre diferentele dintre fluturii indieni si cei europeni.

eu am intrat in discutie parandu-mi-se ca am oarecare ascendent asupra lui. ca el e prea puritan si ce stie el despre fluturi. cand la ei inca se mai poarta casatoriile aranjate!

dar cum mi-am dat seama de la discutia cu tantarii ca stie multe lucruri despre insectele de orice fel, fie ele fizice sau metaforice, am ciulit urechile.

janis zice ca noi, europenii, deci si romanii, avem fluturi des, catre mai multe persoane. si ca faptul ca noi crestem fluturi repede asa, aruncandu-ne cu capul inainte, vine cu niste probleme.

ca noi nu avem timp sa ne prindem daca persoana pe care o lasam sau o imploram sa ne faca fluturi in stomac e ceea ce ne tb sau nu.

dar ca asteptarile noastre ca ea sa fie exact ceea ce ne-am dori sunt imense. si prin urmare si dezamagirile. si prin urmare si divorturile.

pe de alta parte, relatiile indiene incep invers. adica sunt pusi fata in fata de catre parinti 2 oameni care nu s-au vz niciodata. cu scopul de a petrece toata viata impreuna.

dc simt chimic pe loc ca exista o nepotrivire prea mare, au dreptul sa refuze. dar in majoritatea cazurilor, urmeaza casatoria. se discuta valori generale: cati copii vrei sa ai? in ce tara ai vrea sa traiesti?

asteptarile dintre cei 2 sunt 0. tot ce au de facut este sa construiasca impreuna de acum inainte o viata cat mai buna. au capul pe umeri si mult respect unul pt celalalt.

si apoi, incet-incat, pe parcurs, vin fluturii. intai sunt niste fluturi mici, palizi. apoi medii, si mai intrematzi. apoi in stomacul celor 2 incep sa fluture fluturi mari. care bat din aripi de matase o viata intreaga. fara dezamagiri. fara divort.

am ramas pe ganduri. as plati o taxa sa am fluturi in stomac regulat. ca la leasing asa.

mi-as asuma cheltuiala, as munci mai mult. as taia de la delicatese, desi sunt o mare mancacioasa. si de la pantofi si carti si bentitze si abonamentul de sala. poate chiar as calatori mai putin.

doar ca sa am des fluturi la stomac. si sa-i fac sa stea mai mult atunci cand s-au instalat. si as plati si o optiune extra. sa-i am catre cine vreau eu.

pt ca fluturii romanesti se poarta haotic. nu vin cand ii chemi. de fapt chiar se incapataneaza sa stea departe cand le faci incantatii si recunosti ca ai nevoie de ei.

si apari te miri cand. cand ai mai multa treaba si n-ai timp de ei. sau cand esti convins ca persoana care ii face zboare e cea mai rea alegere cu putinta.

sunt o cireasa convertita. as vrea sa pot avea si eu fluturi indieni. de care promit ca as avea mare grija.

spaima tantarilor

am informatii sigure ca populatia de tantari a planetei se va imputina dramatic in anii care urmeaza.

si ca singurul mod in care vom mai putea sa-i mai vedem va fi in vacante. daca vom avea timp si bani sa mergem in rezervatii special amenajate. unde vom fi indrumati de catre un ghid anume antrenat sa-i gaseasca.

si asta pentru ca janis, un indian, lucreaza fara somn la londra. mai precis studiaza, in cadrul unui PhD, ritualurile de imperechere ale tantarilor. face asta cu ganduri ascunse. de a le decima randurile. fara mila.

cand intreb oamenii cu ce se ocupa, astept raspunsuri destul de previzibile. sunt contabil. sudor. vanzator de telefoane. coshar. profesor. fochist.

de-aia cand aud ca cineva se ocupa cu ceva atat de maret si totodata de nisa, ma apuca tot felul de idei. raman mereu traznita ca pt fiecare lucru marunt de pe lumea asta exista cineva care ia lucrurile ff in serios.

cand auzi faptele, ti se pare ca e vreun pervers deghizat in om de stiinta. adica uite, in loc sa obtina bucurie din televizor sau intalniri cu gagicile, el sta si se uita cum fac dragoste tantarii. mare ti-e gradina, Doamne!

am ascultat cu oroare metodele lui asa zis-stiintifice.

cum inchide niste tantari masculi intr-o camera speciala pt tantari si nu-i lasa sa faca sex o vreme destula. si apoi cum baga cu forta in camera o femela tantar. si, va dati seama! practic o obliga sa faca sex in grup in fata lui. si trage din modul in care se petrec lucrurile niste concluzii.

si cum apoi le priveaza total de sex pe alte femele de tantari. ele se dau de ceasul mortii si au probabil o cadere psihica. in urma careia incep sa se comporte ciudat. si el se uita la chinurile lor si trage si din asta niste concluzii.

ce fel de om ar face asa ceva? si oare ce o fi raspuns janis pe vremea cand era copil si l-a intrebat mama lui ce vrea sa se faca cand va fi mare?

cand veti iesi in vreo seara de vara la o terasa si n-o sa va ciupeasca nimeni. sau cand veti dormi somn linistit, fara bazaieli, cu fereastra data de perete, sa va ganditi la el.

nu are inca o familie si probabil lumea rade cand aude cu ce se ocupa. dar janis lucreaza acum intens pt ca noi sa avem o viata mai buna. lucreaza din zori si pana in noapte. cand cade lat.

iar tantarii ar face bine sa-si incheie cat mai curand socotelile cu viata. pt ca destinul lor este pe maini rele.

janis ii prinde, ii sechestreaza si ii pune in situatii umilitoare. si asta este doar inceputul.

cine mai sta pitita in mine?

e clar: in functie de relatiile pe care le am, ies din mine mereu personaje noi, nebanuite.

adica barbatul care imi sta alaturi scoate din mine diverse fapturi. cu personalitati care mai de care mai felurite. care preiau controlul asupra mea si fac totul de capul lor. fara ca eu, adevarata eu, sa pot lua atitudine.

uite, cineva mai demult, un gras, a scos din mine grasa. orice-as fi facut, oricum m-as fi invartit, nu era chip. in perioada respectiva nu reuseam decat sa fiu o grasa. joviala, ca orice gras, simpatica nevoie mare. dar grasa. grasa tare.

grasa a cazut pe scari. si apoi a aparut, nepoftita, cinefila. consuma filme pe banda si era mereu flamanda de alte filme noi. mai avea putin si tb sa-si dea demisia, ca sa poata vedea toate filmele pe care avea mare nevoie sa le consume.

pe parcursul casniciei mele lungi, eu am plecat si s-a instalat in invelisul meu muratura nepasatoare. adica o femeie vesnic nemultumita si incruntata. indiferenta la tot ce se intampla in jurul ei. si mai ales indiferenta la barbatul care respira in jumatatea de pat alocata prin lege.

dar bucatareasa din mine a gonit-o pe femeia asta urata si rea. s-a instalat in bucatarie, cum ii sade bine unei gospodine. si cu un sort in fata, a inceput sa gateasca. telul ei? sa aiba mancare proaspata in fiecare seara (dintr-un an intreg), la ora 10 jumate.

bucatareasa a murit intr-o dimineata de iarna, fara lumanare la cap. de inima rea. in papucii ei inca moi si calzi s-a instalat slaba isterica. o femeie care plangea des si facea scandaluri in public. ce jenant...dar am gonit-o cu pietre si am reusit sa-mi iau carcasa inapoi.

si acum stau si ma gandesc ce posibilitati mai am. viitorul arata cam asa, zic eu:

infirmiera: o persoana grijulie fata de bolesnitzele reale sau inghipuite ale partenerului. mai o compresa, mai un termometru, mai o frectie. cautand mereu o buba pe care sa puna un plasture.

femeia-barbat: o ciudatenie de hibrid care are grija de toate lucrurile intr-o casa, chiar daca are partener. si care imbraca toate responsabilitatile ca pe o hainuta obligatorie. fara sa se planga.

mama: no comment. dar tentant. mrrrrrr.

intre timp, pana oi avea un partener, ma distrez tare bine cu personalitatea mea nealterata. si mi-e cam frica de ce va sa vie.

poate ca exista si alte femei noi in mine decat astea pe care le-am banuit eu mai sus.

aveti ceva idei? tb sa fiu pregatita.

acasa la que pasa

ce-o avea que pasa asa de fascinant? incat tb sa ne intoarcem acolo mereu?

arata ca zeci de alte locuri din orasul asta.

dar seara, cand nu sunt acasa la mine, sunt acasa la que pasa. si asa sunt si pritenii mei buni.

silvia zicea ca locul a fost bordel acum 100 de ani. probabil de aici energia speciala care umple camere.

in que pasa ne intalnim si ne povestim cu sufletul la gura intamplarile noastre din metropola din ultimele 3 zile. 3 pt ca nu trec mai multe pana ne intoarcem din nou. tot in que pasa.

numai din que pasa putem pleca spre alte locuri. e ca un punct de intalnire si strangere de randuri. de multe ori avem alte planuri de ajuns undeva, dar ne e greu sa plecam din que pasa. e asa e de bine. why leave?!

noi, clientii, ne cunostem intre noi macar dupa fete, dc nu personal. e confortabil sa te intorci acasa. la que pasa. cand intri, juma de bar zice bine ai venit. cand pleci pe cate carari poti, tot barul iti zice la revedere. in frunte cu trupa de la pupitrul de comanda.

que pasa e guvernata de o echipa perfecta. nu se putea o combinatie mai buna, cu luminatia sa, imparatul mihai, in frunte.

deci asta tb sa fie. oamenii fac locul. de-aia e aici maresalul martini mai delicios si maslinele verzi mai pofticioase.

chiar zicea canalia ca prima data cand ajungi in que pasa stai intai la usa mica de la intrare. apoi avansezi la scaunele inalte. apoi la canapea. apoi la bar. si sunt mari sanse sa ajungi in spatele barului. unde sa ramai.

in que pasa ascultam cea mai buna muzica din sud-estul europei cred. si putem sa si punem, dc ne simtim digei si cerem voie imparatulului.

pt ca s-a ocupat postul liber, nu ma pot angaja. dar o sa incerc sa-mi duc macar cateva lucruri acolo. pt inceput. apoi sa-i rog sa ma mai lase sa dorm din cand in cand. si in final sa le propun sa impartim cheltuielile.

pt ca la acasa que pasa e tare bine. e ca la mine acasa.

cireasa cu nelinisti

au trecut cateva zile bune pana sa am chef sa vb despre asta.

timp de o saptamana am fost o cireasa pribeaga. in moldova noastra si moldova lor. nu pot sa o numesc vacanta. cand iti cari casuta in spate ca un melc cotobelc si nu stai la hotel si esti privat de mic dejun, nu e chiar vacanta. ci o experienta.

plecarea nu a venit ca o dorinta de a scapa de serviciu si a huruzi pe undeva. ci din parerea mea, poate adevarata, sau poate falsa, ca atunci cand inghit kilometri fac sa dispara nelinisti vechi. care ma bantuie.

si uite asa m-a apucat o nebunie si un mancarici in talpi. nu e prima data. dar acum n-am mai putut sa ma stapanesc. si ivindu-mi-se si prilejul, am zis DA.

asa ca am anuntat pe mama si o cireasa si mi-am pus in rucsac tot ce am crezut eu mai trebuincios pt o sapt de pribegie. conversii. un carnetel care are scris pe coperta "hello gorgeous"+o oglinjoara. rimmel si parfum. destul de funny pt ce avea sa urmeze.

a fost o sapt in care mi-am incalcat sau calcat in picioare toate ideile mele despre confort si viata buna. mi-a fost cand frica, cand sila, cand resemnare, cand epuizare. cand toate 4 la un loc. pritre astea, lucruri si locuri tare bune.

am fost inconjurata mai mereu de curatenie indoielnica sau necuratenie si mirosuri urate. am carat la rucsac. am cunoscut oameni ff draguti si am revazut oameni dragi. am stat tolanita la soare o zi intreaga pe malul unui rau care curgea verde ca o otrava.

am mancat, din lipsa de coordonare si rabdarea de a cauta, mancare uscata. ca cea pt catei. adica chipsi, bake rolls, pufuleti. in final, am ajuns sa miros si eu ca un catel. si probail sa ma si port ca unul.

am vz locuri foarte frumoase, emotionante. dar am vz si multe gari si multe autogari.

a fost greu. asa de greu ca atunci cand am ajuns acasa, am dat din coada tot ca un un catel. cearsafurile mele tari, cafeaua cu gust de cafea, dusul meu cu presiune mica. toate, toate mi-au fc o placere mare.

si mai ales oamenii pe care i-am lasat aici. ce m-am mai bucurat sa-i vad! apreciez totul mult mai mult acum.

am convenit cu prietenii ca atunci cand ma vad ca mai stramb din nas la viata mea sau la ei, sa-mi faca un semn discret. si eu o sa inteleg. o sa-mi pun repede cateva lucruri in rucsac si o sa refac traseul. ca sa ma intorc mai pritenoasa.

sunt foarte multumita. dar culmea e ca, dupa toate cate am patimit, nu cred ca o sa treaca mult pana o sa simt din nou. ca tb sa inghit kilometri ca sa adorm nelinisti.

somebody stop me. sau macar ajutati-ma sa planific mai bine.

prizoniera in pijama

mi-am dat seama ca e o zi speciala de cum m-am trezit. pijamaua se tinea de corpul meu cu toate manutzetele ei miriapode de pijama.

hm.

am incercat intai cu o maneca. n-a fost chip. s-au auzit chiar si niste tipete inspaimantate. pijamaua se panicase ca o scot. si s-a strans si mai tare, provocandu-mi amorteli la incheieturi.

asa ca m-am facut ca nici nu vreau sa o scot. m-am luat cu altele si am zis ca incerc mai tarziu.

m-a apucat pranzul. am zis ca nu se poate. am apucat de ea vitejeste. dar m-a durut. pentru ca ce sa vezi?! pijamaua era parte din mine. ca o piele a mea noua, cu imprimeu cu vaci. pana la urma am fc dus asa.

din cauza asta n-am mai putut iesi din casa. am mancat coji de paine ramase din zile mai bune. cand am putut iesi afara. si am baut apa dintr-o urma de cerb. am dat telefoane pe unde aveam de mers si am explicat ca am guturai. cum sa le zic adevarul?!?

m-am uitat cu pofta pe geam la soarele de afara. pasarile cantau mozart. copacii pocneau din muguri mici. pisicile se pisiceau. eu prizoniera. ia uite domnule...

am vb cu mama, dar i-am ascuns starea in care sunt. ca sa nu o panichez. probabil ca ar fi venit cu niste solutii cu care sa incerce sa dezlipeasca pijamaua de pe mine. ar fi venit vecinii, ar fi fost ridicol. mi-e groaza de ridicol.

pana la urma m-am bagat in pat. cand ai pijama pe care nu poti sa o scoti, asta ajungi sa faci. sa te cuibaresti in pat. incercand sa te imprietenesti cu situatia si pernele.

de acolo am muncit. de acolo am incercat sa mentin o aura de normalitate. sa intretin legaturile cu lumea de afara. cea imbracata normal.

a venit dna de la intretinere. m-am panicat grozav. mi-am pus repede palton lung si cizme inalte si am raspuns asa. pretextand ca "ce bine ca m-ati prins. tocmai ieseam".

am mai incercat o data seara. am vrut sa ies putin cu o prietena. nici n-am mai vz marginea unde materialul se termina si incepe pielita subtire de cireasa.

ok, asta e. m-am dat cu body lotion, care a intrat in pijama imediat. si m-am culcat, sperand ca noaptea va rezolva problema.

am visat ca alerg pe pajisti cu flori crescute alandala si suflu in papadii. ca mangai oi si vb cu ele lucruri interesante. ca miros iarba proaspat mancata de niste vaci. oops, sunt vacile de pe pijamaua mea.

ruuuuun forest, ruuuuun!

DA! Papa ne citeste pe ascuns!

da, e vb despre Papa de la roma. nu altul.

si nu, nu suntem arogante. avem dovada clara ca ne citeste pe ascuns. si apoi trece prin filtrul personal (e normal asta) si da directive de acolo, de la vatican. in functie de ideile pe care le ia de la noi de pe blog. directive care se aplica apoi in toata lumea.

deci e gresit sa consideram ca noi, ciresele, 2 femei blonde salajence si darze dintr-o capitala recent europeana, conducem lumea? nu cred. am luptat mult sa ajungem aici. lumea nu ofera sanse egale. e o jungla.

oricum, judecati si singuri.

acum vreo 2 sapt am pus un post despre noi propuneri de pacate pe care le avem noi,
ciresele, catre biserica. si ziceam acolo tot felul de lucruri. ca sa fii plicticos tb sa fie un pacat, ca sa lasi prietenii sa plateasca nota ta la restaurant e un alt pacat. si altele.

culmea e ca noi, avand treaba multa, n-am apucat sa ne adresam oficial Papei cu cererea. si nu mica ne-a fost mirarea afland astazi de la radio ca papa a introdus 7 noi pacate!

ba a pus chiar mai multe chiar decat am cerut noi atunci, de frica sa nu ne lacomim.
e drept ca nu sunt chiar aceleasi pacate pt care am militat noi pe acest blog. care ajuta si sustine luarea marilor decizii ale lumii moderne.

dar Papa e un om intelept si sigur a avut tot felul de ratiuni complicate pt care nu a putut sa ne ajute chiar cum doream. poate nu e momentul inca.

dar acum ca primul pas e facut, noi o sa facem presiuni, din pozitia privilegiata pe care o avem. o sa facem lobby sa le treaca prin senatul lui si pe ale noastre. eu am multa experienta in PR. stiu cum sa-l iau.

Papa nu a apucat sa ne informeze oficial ca ne-a dat curs dorintelor. dar ne asteptam sa primim din clipa in clipa veste de la el. si desi suntem ocupate, nu o sa ne dam inapoi si o sa-l ajutam de cate ori va avea nevoie.

aoleu, ma scuzati. tb sa fug. ne suna blair care ne intreaba ce parere avem: dc sa mai faca un copil acum sau sa mai stea pe coada lui pana in 2009.

cireasa cu 2 vieti

una reala. alta virtuala.

cu greu fac fatza. dar nu pot renunta. ziua de 24 de ore nu-mi mai ajunge sa traiesc 2 vieti paralele intense. am cearcane si furnicaturi in degetele care cauta si in somn tastatura.

ma scol dimineata si incep sa vietuiesc prin casa. dau drumul la radio tare si cant cu el. pun de cafea. deschid geamul. canta pasarile intremate dupa iarna. tocmai am inceput viata reala.

dar tb sa ies putin de aici si intru dincolo.

dau repede drumul la laptop. tb sa ma grabesc sa incep si cealalta viata. sa spun buna dimineata universului meu de fire si mufe. dc raman in urma aici, mi se da peste cap toata ziua. si nu mai pot recupera. ma exmatriculeaza.

inboxurile gazduite te miri pe unde sunt doldora de informatii noi. cine cu cine s-a mai imprietenit. cine a pus un post nou. cine a citit si a comentat un post vechi. cine si-a schimbat statusul. imagini si sunete vin claie peste gramada.

prinsa fiind eu in eter, cafeaua din viata reala da in foc. aproape mereu. n-apuc sa sterg bine pt ca laptopul da semne de neliniste. am deschise 6 ferestre de mess care piuie.

calare pe taste, incep sa mananc in viata reala. dar miros in acelasi timp o floare primita pe facebook in viata virtuala. tot aici am primit un bobarnac teoretic care doare teribil.

ma emotionez cand mi se propune sa cant un cantec fara nici un sunet. sa desfac funda unui cadou nepalpabil. vasele de spalat sunt insa asa de reale.

tb sa plec de acasa. deci sa las existenta virtuala putin in pace. ma intorc hamesita sa traiesc din nou pe net. nici nu dezbrac haina si ma conectez. inboxurile pline. s-au intamplat atatea intre timp.

dorm singura de obicei. dar am toata afectiunea posibila si patul plin pe net. sunt coplesita de admiratori. cum primesc o rana mica in inima din viata reala, ea se vindeca imediat cu un plasture magic. pus pe inima virtuala. de catre un barbat perfect.

tb doar sa deschid oricare din inbox-uri. o mare de propuneri, declaratii si soapte de dragoste imi explodeaza in fata. cu greu ma rup de la taste ca sa am o intalnire reala.

cand ma intorc seara tarziu, obosita, lumea virtuala ma ia de noua. nu se termina niciodata. e greu.

dar am in felul asta de 2 mai multe vise. de 2 ori mai multe emotii. de 2 ori mai multe bucurii. de 2 ori mai multe iluzii. de 2 ori mai multi prieteni. de 2 ori mai multe trairi de orice fel.

sunt cireasa cu 2 vieti. si ma stradui sa fiu responsabila in amandoua. chiar dc de atata efort imi mai curge cateodata compot din nas.

ieri a fost ziua mea

zi frumoasa ca mine.

ca si in alte zile care poarta titluri speciale, de sarbatoare, am fost pusa in incurcatura. n-am stiut ce sa fac mai intai ca sa ma distrez negresit. sa am ce povesti cunoscutilor. sa fiu integrata intr-un sistem.

de 8 martie nu merge sa spui ca ai stat pe net sau te-ai dus la o matusa sa o ajuti cu nu stiu ce. tb sa ai un plan. fie el chiar si B. nu poti sa te comporti normal. ca te rad si curcile.

si totusi.

primul lucru: am cercetat mobilul si m-am induiosat/revoltat la cererile sau raspunsurile de afectiune venite peste noapte. noaptea este un sfetnic bun, dar pervers. te face sa spui si sa asculti lucruri care peste zi par complet hilare si nerealiste.

apoi am mers la sigur, cu mancarea. cu asta nu gresesti. am deschis usa frigiderului si duzini de produse in nuante de curcubeu mi-au fc cu ochiul. prieteni vechi, care nu te lasa la nevoie.

le-am atins intai usor pe cele mai dragi. ele s-au gudurat si m-am distrat cu ele cum am putut mai bine. m-am abandonat lor, cu toata fiinta mea.

cremvustii cardinali cu painica prajita cu unt, plus compotul de cirese fara samburi si biscuitii cu miere nu ma tradeaza niciodata. am vibrat impreuna. ridica-ma la cer.

ieri a fost ziua mea. zi frumoasa ca mine. si ca viata.

am baut apa. dupa masa, asta e bine. am baut din nou. ma simt bine cand fac ce tb.

am baut o cafea imensa in cana favorita. pe care scrie "there's nothing like a big cock to wake you up in the morning". mi-am adus aminte ca pe mine m-au trezit niste vrabii. mici.

mi-am pus 3 bigudiuri si asa l-am primit rusinata pe agentul de asigurari, sa-i dau rata. mi-a zambit ingaduitor. stia ca e ziua mea. zi frumoasa ca mine.

m-am dus si am mancat la pranz cu una din cele mai tari femei de pe lumea asta: mama. i-am fc mintea funda cu tot felul de lucruri. am vb ca fetele, deci pana la urma sunt ok. in rand cu lumea. am sarbatorit femeieste.

am baut apa. sa bei apa e sanatos. si vreu sa fiu sanatoasa de ziua mea. zi frumoasa ca mine.

apoi am stat pe blogul meu, pe blogurile altora, din blogroll in blogroll. si in continuare pe facebook, CS.com, mess, site-ul la care lucrez si yahoo! mail.

seara m-a surprins cu prietenii. dar si cu un invitat special: maresalul martini. cel care aduce buna dispozitie pe chipurile cireselor.

am venit acasa si am baut apa. apa face bine femeii.

ieri a fost ziua mea, zi frumoasa ca mine.

voi ce-ati fc? adica si barbati, si femei.

balada calatorului nehotarat

foaie verde merishor / imi sta bine calator / calator pe-a lumii drumuri / cautand a vietii fumuri.

pun slapii si o boccea / trag un fum din narghilea / si pornesc spre orizont / cu-n crampei de creion bont.

trece-o noapte, trece-o zi / hai sa le-adunam copii / cand calare cand pe jos / nu suport acest miros.

oameni vin si oameni pleaca / imi scot sabia din teaca / si-ncercand s-ajung departe / reusesc s-ajung pe marte.

fac progrese uimitoare / carari noi am catre soare / dar din ce in ce mai mult / imi cam vine sa-l insult.

fac eu stanga imprejur / ma lovesc de-un abajur / ah, sunt prinsa ca-ntr-un cleste / dispar cat si zice peste / sau cat ai pocni din deste.

la picioarele ciresei

Mi-am zis zilele astea sa nu mai fiu atat de carcotasa. Sa privesc lumea prin ochi buni, sa cred ca exista sanse pentru orice. Nu degeaba ma calauzesc in viatza dupa propria-mi zicala " intotdeauna se mai poate face ceva"...
Asadar, mi-am deschis mintea si sufletul catre noi si noi zari. Poate e ceva acolo, ceva ce n-am vazut pana acum.

In acest spirit, accept cu un clik sa-mi imbogatzesc lista de prieteni, pe un site pe care ma mai joc din cand in cand. Un site care te anuntza mereu daca prietenii tai sunt singuri, daca au mancat, daca si-au taiat unghiile, daca au sosete curate, vorba celeilalte cirese. Asa... si ma decid deci sa accept mai intai un dar virtual si apoi prezentza unui tanar necunoscut in lista mea de prieteni.

Cateva zile nu mai trec pe la site-ul cu pricina. Ma retzin si alte probleme, palpabile, din fericire. Si cand intru sa vad cum spuneam daca toata lumea e in regula, daca au mancat de dimineatza si alte alea, vad o luuuuuga lista despre acest nou prieten X. Care ma anuntza in fel si chip ca s-a inscris in toaate, dar toate cluburile "iubitorilor de picioare".. si credeti-ma sunt multe world wide. Ei, asta, e in toate.

Va spun cateva, poate va momesc, de dragu lui: "Sexy adorable feet", "Egyptian Female Feet Lovers", "A female must have pretty feet", "I love feet", "Legs and feet lovers", "Show your pretty feet" ... si lista continua, ca doar va spuneam ca e lunga.

Mama mia!!! zic in mintea si sufletul meu. Ce-o fi si asta? Ce s-a intamplat cu ochii, zambetul sau macar, doamne iarta-ma, sanii si fundul femeilor? Nu ne mai ajung oare astea ca sa bucuram ochii si mintea speciei masculine? Nu emanam destul sex appeal pe centimetru patrat vizibil de piele incat sa vina Ei sa ne manance din palme? Trebuie sa ni-l caute si in papuci?

Oricum, sa nu arunc eu prima piatra. Norocul lui X a fost ca m-a prins in zilele astea cand mi-am propus sa fiu open minded, sa accept oamenii in fel si chip, sa fiu tolernata, ce mai. Asa ca, am fugit la pedichiura. Sa fiu pregatita pentru orice.

targul iesilor vz de o cireasa

ramasesem cu un gust tare bun despre iasi. tineam minte ca orasul e plin de tei. la umbra lor se plimbase eminescu cu gagica lui, micle sau miclescu, ca rimeaza. si cate si mai cate. romantic.

in plus, acolo am vz primele si singurele filme cu zombie. am urlat de groaza amestecata cu niste placere intr-un bloc din centru. am speriat toti moldovenii.

am revenit cu great expectations. la 5:40 dimineata eram in gara din iasi, pe un frig tulburator. dormisem 42 de min in tren toata noaptea. prima impresie: un loc destul de fad, dc e sa o luam asa. dar o cireasa nu se sperie dintr-atat.

desi cred in progres, am ajuns intr-un bloc de la periferie de data asta. am urlat in surdina de groaza apartamentului in care a tb sa poposesc. dar n-am mai speriat pe nimeni.

asa ca am plecat. cu nisip in ochi de nesomn, dar plina de bunavointa, am iesit sa cuceresc iasul. sau sa ma las cucerita de el.

foamea mea era o vietate cu vointa proprie care mi se misca ca o tenie prin vintre. am vrut sa iau mic dejun undeva, fara pretentii. n-am gasit nici macar o toneta cu hot-dog. sau o merdenea. sau o poala-n brau. nimic.

eu sunt tenace. am cautat mult. pana la urma am mancat o chifla cu iaurt la gima. ceva ce n-as face acasa in loc de mic dejun nici sub amenintarea cu un cutit. ma rog.

apoi am pornit glont spre iconul cel mai important din oras, palatul culturii. ieseanul de la poarta m-a oprit si m-a luat in balon: e inchis azi, renovam. reveniti in 3 ani va rog. sugubat. ghidus.

resemnata, am pornit spre 3 ierarhi, biserica cea mai importanta din regiune. era in renovare, acoperita toata de schele. np.

a ramas copoul. aici, nu-i vb, foarte frumos. soare, pomi, zumzet de studenti si gaze. aflu ca bugetul universitatii iesene e cat al urbei insasi. cladirea, falnica, perfecta. misto.

am intrat la film, era festivalul britanic. film genial, cu actori necunoscuti. ff tare, am iesit multumita.

spam din iasi: 67% dintre iesencele poarta cizme albe cu toc. iasul are abordarea lui in materie de moda. multe au fuste scurte. nu degeaba se zice ca moldovencele sunt fierbinti. sunt.

aviz calatorilor: n-ai unde sa mananci ceva. am gasit un singur loc cu pizza naspa. n-ai unde sa bei cafea. nu poti manca o salata nici sa dai cu tunul.

farmecul de odinioara? destul de greu de regasit. orasul, cam prafuit. batran. si totusi intzesat de blocuri si gherete recente. combinatie neprietenoasa. dar au tramvai si vatmanul vinde bilete cum respira, in timp ce face manevre complicate.

iesenii molcomi, cu ritm ardelenesc. asta foarte placut. unde ne grabim asa?

incerc de 17 ani jumate sa ma intorc la iasi. mi-a reusit in final. dar cred ca mai las inca 17 ani jumate sa mai treaca pana ma intorc inapoi.

iasi. oras cu parfum de trandafiri uscati pusi intr-o vaza de inox.

am avut cele mai bune intentii.

de la toleranta la exasperare

cred cu tarie, pana-n vf coditzei, ca oamenii sunt facuti sa traiasca in perechi, nu singuri. si cand apare cineva care nu contravine violent valorilor mele fundamentale, ma gandesc ca da. poate exista o sansa.

asa si cu el. nu taraia un picior si nu purta vreo cocoasa. nu traia in cutii de carton. nu era gropar de meserie. nu avea pantofi cu varfurile intoarse in sus. am zis ca putem sa facem cativa pasi impreuna.

la inceput mi se parea asa de amuzant, asa de natural. asa de proaspat. asa de spiritual. vai, e dragut si ca look! desi stim ca ce conteaza e doar interiorul unui om.

si unde mai pui ca are valori simple, de baza, nesofisticate. ce reconfortant e sa fii langa cineva asa, back to the roots!

cum ma face sa rad, si ce bine ne distram impreuna! cum parca vrem aceleasi lucruri si langa el drumul pare mai simplu. ne intelegem din priviri.

uite domnule, ca nu imi trebuie cine stie ce lucruri complicate ca sa fiu multumita. si ideea asta despre mine, ca sunt usor de multumit, m-a sedus si m-a multumit enorm.

mi-am purtat gaselnitza cu mandrie si cu praf de minune in privire. ba chiar am pus un reflector pe ea, sa vada toata lumea ce flexibila sunt in alegeri.

un pic mai tarziu, doar un pic, am inceput sa nu mai rad la toate glumele. am descoperit ca are gesturi si mimici pe care nu le observasem inainte.

peste putina vreme m-am intrebat: care glume?! au inceput sa ma lejer enerveze unele dintre simplitatile lui. tot ce propunea mi se parea nepotrivit. voiam sau credeam exact pe dos.

apoi dragalaseniile care la inceput mi s-au parut asa de dulci, acum ma scoteau din sarite. mi s-a parut urat. prezenta lui a inceput sa-mi atarne ca un pietroi de gat. ba nu, ca 2.

peste doar putin timp, mi se parea ca respira prea pregnant. si ca respira pe timpul meu, oricum. si eu am atatea de facut.

mi-a venit sa explic cunoscutilor ca e doar o intamplare ca avem corpurile unul langa altul. ca de fapt nu sunt cu el. si de fapt nici nu-l cunosc. cine, barbatul asta?! nu stiu, domnule... s-a aciuat asa pe langa mine.

modul cum se uita. gura de o marime nepotrivita. ce spune. cand spune. ce feluri de mancare alege. ce melodii fredoneaza. culoarea parului. totul e asa de exasperant. ba unde mai pui ca ii place si culoarea portocaliu. nu exista speranta.

cand decizi sa incerci sa legi o prietenie bazata pe afinitate de suflet pereche, o
infasori intr-un cocon de virtuti. pui si ce nu are, sa o faci suportabila. esti creativ, adaugi tot ce-ti trece prin cap. lasa ca ne intelegem noi.

se iau calitatile preferate, se adauga in cantitati mari, se amesteca cu o lingura. se da la masa.

cand se dovedeste ca nu e ce tb, dezamagirea e mare. asa de mare, ca ii smulgi eroului toate tresele si decoratiile. ii negi si calitatile pe care le are. nu-i mai recunosti niciun merit, cat de mic.

e fascinant cum poti ajunge de la toleranta si bunavointa pana la exasperare si dorinta de omucid.

in numai cativa pasi simpli. ca intr-o brosura americana.

barbatii putin raciti

disclaimer: acesta nu este un articol feminist. din contra: unul de iubire de sex opus, caruia ii vrem binele. si ii tragem clopotele.

si lui a cherry si mie ne plac barbatii. si incercam sa avem respect pt diferentele inerente de constructie si viziune si misiune existente intre cele 2 specii.

de cele mai multe ori, chiar daca nu intelegem, nu vrem sa improscam cu noroi. ne straduim.

dar ni s-a intamplat de destule ori in ultima vreme sa auzim replica asta: nu pot sa ma vad cu tine pt ca sunt putin racit.

adica cum?! noi cand suntem racite, nu renuntam la niciunul din lucrurile pe care le facem in mod normal. poate doar ne rasfatam putin despre asta. dar bagam.

adica mergem la serviciu, facem dragoste, facem cumparaturi, gatim, incercam sa aratam cat mai bine.

cum sa nu ni se pleosteasca codita cand ditamai barbatii ne zic cu voce alba ca nu pot sa se apropie de noi pt ca sunt raciti?! sau ca nu pot sa ne sarute pentru ca sunt raciti? sau ca nu pot sa faca dragoste ca sunt raciti?

n-am avut niciodata curajul sa-l intrebam pe cel care se tine departe de noi in caz de guturai care e ratiunea care sta in spatele deciziei.

nu vrea sa fie cu noi pt ca nu suporta sa il vedem intr-o stare mai vulnerabila decat normal? vrea sa-si pastreze imaginea de superman? cred totusi ca si superman are batista, poate cu initiale, si mai suge strepsils la o rigoare...

nu vrea sa pogoare asupra noastra nemilosul flagel? sau e prea fragil ca sa ne faca fatza fatza in fatza cand stranuta si ii curge nasul?

noi, ciresele, nu stim ce sa facem cu raceala barbatilor. vrem sa le facem ceai, vrem sa le dam aspirina si sa ii indemnam sa puna sosete in picioare. celor dragi vrem sa le facem si frectie. chiar daca la picior de lemn. intentia conteaza.

dar nu putem sa facem toate astea cand ii vedem ca se predau. si ca nu mai vor sa lupte impotriva ravasitoarei maladii.

barbati, nu lasati garda jos! raceala o e epidemie nemiloasa care musca taman cand va vede mai slabi. se cuibareste in sange si se hraneste hulpav cu bucati de carne proaspata.

cand sunteti raciti, lasati-ne sa va cocolim. nu refuzati aspirina oferita de noi. de orice fel ar fi ea.

farmecul violent al barbatilor in uniforma

ah, nimic nu se compara cu un barbat in uniforma! poate doar 2 sau 3 sau cat mai multi barbati in uniforma stransi la un loc. undeva unde poti sa-i vezi.

ultima data mi-au induiosat inima mica si rosie de cireasa simtitoare in gura humorului. duminica, in chioscul din centrul urbei. intr-un frig muscator ajutat si de un vant dement, canta o fanfara.

compusa din barbati zdraveni, cu mustata pe oala. desi nu era momentul sa te opresti in loc, am ramas stana de piatra pt. ca straluceau. aveau uniforma. nu orice uniforma, ci rosie, cu epoleti. mmmmmmm.

de fapt, ce zic eu aici...cred ca orice uniforma purtata de un barbat este complet satisfacatoare. de la militar pana la doctor, de la mecanic auto pana la politist. de la vladica pana la opinca.

cum il imbraci in uniforma, barbatul capata valente noi, nebanuite. devine un semizeu puternic, vrei sa-l ai de partea ta. simti ca poate, ca stie, ca vrea.

e razbatator, sexi, smecher, tartor. stapan al inelului. vrei sa il rogi sa te lase sa il atingi. sa impartasesti putin din magie. sa-i ceri indurare.

de cand ori vad barbati in uniforma incep sa zambesc tamp. imi vine sa folosesc orice tertip ca sa raman cat mai mult timp pe langa ei. sa respir din autoritatea lor.

dc as fi sigura ca ar fi si ei de acord, mi-as lua din cand in cand cate o zi libera. doar ca sa stau pe lg barbatii in uniforma care-mi apar in viata.

cred ca ei sunt constienti de magie si profita de ea din plin. simt si ei ca hainele astea croite pe masura le adauga un plus de magie. devin aroganti un pic. asta ii face cu atat mai atragatori.

pt. ca vreau sa ma inconjor pe cat posibil de lucruri care-mi plac, am studiat problema. cei mai multi barbati in uniforma la un loc se intalnesc pe 1 decembrie la Arcul de Triumf.

dc te scoli de dimineata si prinzi loc in fata, sarbatoresti ziua ta libera intr-un mod fascinant. petrecand din ochi cu tandrete si pofta fiecare barbat in uniforma din cele cateva sute care trec.

pompieri, parasutisti, vanatori de munte, stati putin! marinari, trupe speciale, piloti, unde va grabiti asa?

dar pana atunci mai e aproape un an. si inafara de o fanfara bucovineana peste care dau intamplator, nu se prefigureaza mare lucru.

e drept, pot sa acuz dureri in partea stg desi nu am nimic. sau sa ma duc cu masina la service pt. un zgomot ciudat, desi e perfecta. sau sa conduc cu mare viteza unde stiu sigur ca e radar.

efortul ar fi minim iar cheltuiala ridicola pe langa placere. placerea de a sta lg barbati in uniforma.

jurnal di calatorii pi moldovienieshti

cand a auzit ca ma duc la chisinau, mama a zis ca sa nu. ca chisinezenii mananca din cauza saraciei femei mici si blonde si divortzate.

si ca poate unele din ele mai scapa urgiei. dar ca cele mici, blonde, divortate, si care stiu sa cante la pian si au facut calarie, nu pot scapa apetitului lor nebunesc.

destinul, bata-l vina, imi cerea totusi sa ajung acolo grabnic. desi si eu ma gandeam ca e un fel de gaura neagra unde dispar obiecte mari si oameni si animale. un triunghi al bermudelor care are granita cu tara noastra si inghite hulpav tot ce prinde.

si unde suni de urgenta cand ai nevoie sa ti se omoare vreo matusa bogata. pe care ai nevoie sa o mostenesti imediat, ca ai cheltuieli prea mari.

asa ca am intrat in chisinau cu parpalacul ridicat pana la refuz si gluga. vorbind pasareste in soapta si mergand tiptil.

cand colo, shi sa vezi?! ma lasa rata pii bartai bulivardul, plin dii cladiri frumoasii si vechi, si copashi falnishi si lumii piestritza prin tot locul. firmii strainii, magazinii, forfota.

moldovencele, aprige femei. 68% poarta cu mandrie cele mai fuste scurte din sud-estul europei. restul, de 31%, reprezinta moldovencele mai batrane, care sigur au purtat. si bineinteles, 1% pierderi.

pe unghii au sclipici, pe gene au mult rimmel, in ochi au flacari. in buzunare din pacate mai nimic.

troleele au taxatoare, adica o femeie care vine si iti vara bilet cu forta. cateodata taxatoarea e barbat.

eu am dat peste o taxatoare bulgaroi cu ceafa groasa care mi-a povestit toata viata lui. avea o dilema. i-am spus ca si eu am. n-a mai stiut ce sa zica. ne-am despartit prieteni.

ghiseele de informatii sunt gandite modern, ca centre de profit. fiecare informatie costa 1 leu. deci te gandesti bine ce intrebi si dc iti tb pe bune informatia cu pricina. nu apari la ghiseu asa, ca sa te afli in treaba. nu era nici dracu' acolo.

m-am tot uitat dupa celebrele glumite cu expresii moldovenesti de care sa ne radem. dezamagita, n-am gasit decat cateva: burtica de somon la bufet si gaina grill pe geam la magazin.

a, si orice reclama care te indeamna sa profiti de o oferta spune "inhatza sansa". dar cam atat.

moldovenii sunt morti dupa placinte. si le plac mult bijuteriile. toate magazinele vand ori una, ori alta.

au sange fierbinte si ca sa si-l tina asa, au un ritual dimineata. indeasa repede in picioare, la bufet, un pahar de vodca si o bucata de peste. apoi se iau la tranta cu viata.

dar orasul nu e deloc inspaimantator. dimpotriva, e chiar simpatic. si oamenii, desi evident foarte saraci, chiar primitori.

deci dc cumva vi se propune sa mergeti la chisinau, nu ezitati. inhatzatzi sansa.

moldovenii au vinuri bune si visuri mari. si nu le place carnea de om. ci gaina grill.