vorbaria tip horny e de rau augur

pe masura ce adaug la floarea vietii inca o petala, inteleg mai putin. in ale inimii. ca in rest, va asigur, mi-e totul absolut clar. viata e o carte deschisa pt mine.

uite. ne-am placut. cum mi-am dat seama? ochii mei cand se intalneau cu ochii lui scoteau mici scantei de sudura pe care ceilalti nu le vedeau. dar noi stiam.

si cand eram aproape, intre noi se crea o punte tesuta din fire de paianjen. care aveau boabe de roua pe ele, dar prin care totusi trecea curent electric. mda, ciudat. numai noi ne curentam putin si tresaream. ceilalti nici nu stiau.

pt ca a fost prea scurt, n-am putut sa ma lamuresc dc el urmeaza sa fie viitorul meu sot. si am o banuiala ca nici lui nu-i era chiar clar de tot dc eu sunt mama copiilor lui nenascuti inca.

a plecat departe. eu am ramas aproape. dar am tinut legatura calda. prin mesaje, intens. la inceput pasamite ca sa ne asiguram ca interesul persista. da, e acolo.

apoi totul a devenit horny. so horny incat, dc am fi putut sterge cu picul distanta dintre noi, as fi pus mana in foc ca urma sa daramam muntii existenti. si sa facem altii noi. din turta dulce si nuga. de atata entuziasm si exasperare a asteptarii.

buuun. frecventa si intensitatea mesajelor ne-au convins ca tb sa ne vdm degraba. am stabilit o data. si o ora.

in asteptarea ei am trimis cu porumbei albi si mai multe mesaje. un potop. toate cu asa incarcatura, incat ma mir ca providerii de servicii au fost capabili sa duca la bun sfarsit sarcina de a livra asa ceva. bombe cu ceas.

a venit data. a venit ora. emotie.

de cum ne-am vz, am stiut. ceva tragea sa moara. energia aia care ne-a animat pe amandoi la distanta era schioapa. surda. muta. sau oricum, beteaga in vreun fel. m-am simtit stinghera. pt ca sunt o cireasa optimista, am zis sa astept.

dar vai. n-am mai reusit sa mai convingem sa vina la noi complicitatea aia de lapte cu miere care mocnea intre noi prima data. am construit impreuna cu manutze tremurande si minti lucide un simulacru ad-hoc. cat sa nu ne rusinam de tot de asa intamplare.

astea-s faptele. am povestit doar una din intamplari. dar au fost 2. cu a si j. de-aia imi vine sa trag o concluzie, dupa cum urmeaza.

cand noi, oamenii suflete nepereche (sperand tainic ca suntem), avem de petrecut doar putin timp impreuna, facem un efort. dam tot ce avem mai bun in scurtul ragaz. nu ne speriam sa oferim. despartirea e iminenta deci suntem safe. punem toate ingredientele.

din nou, cand suntem la departare, suntem la fel de safe. putem sa spunem orice. sa aratam orice efuziuni. sa promitem in fel si chip. suntem boieri generosi.

insa cand distanta se topeste si ne trezim din nou impreuna, ni se face frica atunci pe loc. ne jenam un pic de ce-am facut.

ne e si cumva frica ca mintile si corpurile noastre aduse fata in fata n-o sa se ridice la perfectiunea mesajelor. si atunci ne purtam stanjeniti. si stresul omoara buna dispozitie. care, lipsind, omoara tot restul.

atat.

stiu acum sa fug de vorbaria horny scrisa la rece, in tihna si cu tact, de la departare. nu anunta nimic bun. doar o moarte pasiunii ce urmeaza sa se instaleze. dupa modelul operatia a reusit. pacientul e mort.

nicio pierdere. doar o constatare. sunt optimista.