cand te ia nevalul

se zice ca e rau cand te ia valul. e vb de dragoste mai ales. dar si de multe alte lucruri.

cica tb sa fii atent. sa-ti pastrezi mintea lucida si capul pe umeri.

eu zic ca e de 101 ori mai rau sa te ia nevalul. adica atunci cand ar fi cazul sa te indragostesti sa zicem. exista niste premize si toata lumea asteapta asta de la tine (chiar si tu), iar tu ramai lucid.

si nu te duci cu valul. ci calaresti in pas marunt dar sigur, pe loc, nevalul.

valul = emotie. valul = senzatie. valul = entuziasm.

prin contrast, nevalul = stapanire de sine. nevalul = lipsa stimuli. nevalul = blazare.

si pusa sa aleg intre cele 2 nu e clar ce ar tb sa aleg?

unde duce valul? oriunde. unde duce nevalul? nicaieri.

luarea valului este dispozitia mea de a incerca din nou. de a crede in inceputuri. de a fi gata la provocari. chiar dc in spatele lor ma mai pandeste din cand in cand un soare cu dinti. sau mai sunt bagata la fund si ies ametita.

important e sa fac alegeri. nu sa rezist lor si sa las lucrurile sa ma aleaga pe mine. fiind un monument de ratiune. si un monstru care omoara in fasha ei simtirea.

important e sa ma urc in trenuri. fara sa ma gandesc mereu, de 101 ori, unde duc ele. lasa ca vedem noi. acasa, suita pe neval, sunt in siguranta. dar numai luata de val pot sa ajung sa mi se infatiseze lucruri noi si sa capat praf de minune in privire.

mi se pare chiar ca, atunci cand vrem sa injuram pe cineva, am putea sa-i zicem: lua-te-ar nevalul. si l-am terminat.

mi-e frica de neval ca de soareci si gandaci si serpi.

vreau sa fiu luata de val. acum. mereu. si nu am nevoie sa fiu salvata.