luni, 31 martie 2008

o bufnitza deghizata in cireasa

asta sunt eu. a cherry. v-ati prins deja ca jumatatea mea e cea exuberanta, expansiva, vesela, over friendly, over sharing, over everything, la propriu... a incercat chiar sa ma invetze si pe mine cum sa inchid usi definitiv. Mai lucram putin la asta.

Ea si-a dat seama cumva ca s-a prins de coditza cu o bufnitza. Eu stiam. Taceam chitic pana cand o prietena a mea, zisa kapra (v-a povestit cealalta cireasa si despre ea fireste) a avertizat-o despre toanele, personalitatea dubla si comportamentul de padure care ma caracterizeaza.

Banuia ceva, a recunoscut atunci, dar a tot sperat sa scuture peste mine din praful ala al ei de minune din care are, se pare, o rezerva nelimitata. Si a scuturat. Chiar a scuturat. Doar ca bufnitza din mine a scuturat si ea penele infoiate si mult din praful ala s-a risipit.

Cealata cireasa, femeie apriga de altfel, nu s-a lasat. A luat plaja din vama veche, a facut-o palnie si mi-a proptit-o in ureche. Apoi s-a prins cu mainle de gura ei larga si s-a strecurat inauntru cu totul, chiar si prin gatul lung si subtire care se sprijinea in timpanul meu.

N-a fost usor. A urmat o lupta intre penele de bufnitza si praful de minune care se lipea peste tot de ele. Imi intra in nas, in par, in ochi. Pana cand cireasa rotunda s-a rostogolit afara pe cealata ureche sa vada ce a facut. Hm.. a dat nas in cioc cu o bufnitza cu penele zburatacite, pline de scipici, cu o aripa putin indoita ranita in lupta, cu capul sucit la spate sa urmareasca cireasa, dar.. tot o bufnitza.

Atunci, tot cireasa cealata, apriga femeie, a pus mana in shold ca la ea in salajean, complet diferit fatza de la mine in salaj, unde folosim mereu mana stanga. A intors capul intr-o parte cum face ea cand gandeste si a pus la cale o deghizare perfecta. O pereche de cirese. Aceeasi culoare. Aceeasi aroma. Doua coditze. Doua personalitati.

De sub pielea subtire de cireasa mai iese cateodata putin praf stralucitor care le intra in ochi celor din jur. Sau cate un fulg de puf pe care unii isi pun o dorintza si-l pun la piept. Atunci ne prindem ca firile noastre diferite se zbat sub toate asemanarile cu care am incercat sa le acoperim. Si trebuie sa ne tinem tare de coditza sa nu ne desprindem. Acum e plin de fulgi in jur..

2 comentarii:

Diana spunea...

- weekendul asta a fost PLIN de barbati in uniforma .. ah ....

another cherry spunea...

ah, am vz, ce crezi!
abia mi-am tinut cumpatul la volan:)