e clar: in functie de relatiile pe care le am, ies din mine mereu personaje noi, nebanuite.
adica barbatul care imi sta alaturi scoate din mine diverse fapturi. cu personalitati care mai de care mai felurite. care preiau controlul asupra mea si fac totul de capul lor. fara ca eu, adevarata eu, sa pot lua atitudine.
uite, cineva mai demult, un gras, a scos din mine grasa. orice-as fi facut, oricum m-as fi invartit, nu era chip. in perioada respectiva nu reuseam decat sa fiu o grasa. joviala, ca orice gras, simpatica nevoie mare. dar grasa. grasa tare.
grasa a cazut pe scari. si apoi a aparut, nepoftita, cinefila. consuma filme pe banda si era mereu flamanda de alte filme noi. mai avea putin si tb sa-si dea demisia, ca sa poata vedea toate filmele pe care avea mare nevoie sa le consume.
pe parcursul casniciei mele lungi, eu am plecat si s-a instalat in invelisul meu muratura nepasatoare. adica o femeie vesnic nemultumita si incruntata. indiferenta la tot ce se intampla in jurul ei. si mai ales indiferenta la barbatul care respira in jumatatea de pat alocata prin lege.
dar bucatareasa din mine a gonit-o pe femeia asta urata si rea. s-a instalat in bucatarie, cum ii sade bine unei gospodine. si cu un sort in fata, a inceput sa gateasca. telul ei? sa aiba mancare proaspata in fiecare seara (dintr-un an intreg), la ora 10 jumate.
bucatareasa a murit intr-o dimineata de iarna, fara lumanare la cap. de inima rea. in papucii ei inca moi si calzi s-a instalat slaba isterica. o femeie care plangea des si facea scandaluri in public. ce jenant...dar am gonit-o cu pietre si am reusit sa-mi iau carcasa inapoi.
si acum stau si ma gandesc ce posibilitati mai am. viitorul arata cam asa, zic eu:
infirmiera: o persoana grijulie fata de bolesnitzele reale sau inghipuite ale partenerului. mai o compresa, mai un termometru, mai o frectie. cautand mereu o buba pe care sa puna un plasture.
femeia-barbat: o ciudatenie de hibrid care are grija de toate lucrurile intr-o casa, chiar daca are partener. si care imbraca toate responsabilitatile ca pe o hainuta obligatorie. fara sa se planga.
mama: no comment. dar tentant. mrrrrrr.
intre timp, pana oi avea un partener, ma distrez tare bine cu personalitatea mea nealterata. si mi-e cam frica de ce va sa vie.
poate ca exista si alte femei noi in mine decat astea pe care le-am banuit eu mai sus.
aveti ceva idei? tb sa fiu pregatita.
vineri, 14 martie 2008
cine mai sta pitita in mine?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
Io o am pe betty boop. merge cu geanta pe mana, nu pe umar, topaie pe tocuri, e alintata, incearca sa nu vbeasca ca un birjar. e mai eroticoida si mai copilaroasa. o lolita pupacioasa care canta mult. Si blu, ea e in pat, ca o pisi. si cititoarea. iese rar, zambeste serios, se confunda cu vocea interioara. mai este si ciumafaia, aia rea si stresata care tipa la toti. uneori hop si mako, mai binedispusa si mai generoasa, cu tricou si sosete cu vaci. toate sunt infirmiere by default.
mako, ma bucur ca te-am cunoscut:)
Eu mai vad un tu care ai fost, un tu care esti si simt venind curand spre tine vreo alte 2 tu, alege tu care e care:
- scriitoarea - no comment, se vede;
- experimentala - omg cate faci si-n cate te bagi... :) si stii ca nu ma "uimesc" usor;
- (auto-)criticul - in sensul analitic si retrospectiv al cuvantului;
- femme-fatala - la tine apare tarziu, de obicei apare la 16 ani, da' tre' sa o faci si pe-asta in drumul spre tine insati.
Ma opresc, iar si-a bagat psihologul(-wannabe) din mine coada. :P
:)) draga mea, si eu ma uimesc de mine si stii ca nu ma uimesc usor...
si mai am atatea variante, le simt cum scot capul din cand in cand.
Trimiteți un comentariu