acasa la que pasa

ce-o avea que pasa asa de fascinant? incat tb sa ne intoarcem acolo mereu?

arata ca zeci de alte locuri din orasul asta.

dar seara, cand nu sunt acasa la mine, sunt acasa la que pasa. si asa sunt si pritenii mei buni.

silvia zicea ca locul a fost bordel acum 100 de ani. probabil de aici energia speciala care umple camere.

in que pasa ne intalnim si ne povestim cu sufletul la gura intamplarile noastre din metropola din ultimele 3 zile. 3 pt ca nu trec mai multe pana ne intoarcem din nou. tot in que pasa.

numai din que pasa putem pleca spre alte locuri. e ca un punct de intalnire si strangere de randuri. de multe ori avem alte planuri de ajuns undeva, dar ne e greu sa plecam din que pasa. e asa e de bine. why leave?!

noi, clientii, ne cunostem intre noi macar dupa fete, dc nu personal. e confortabil sa te intorci acasa. la que pasa. cand intri, juma de bar zice bine ai venit. cand pleci pe cate carari poti, tot barul iti zice la revedere. in frunte cu trupa de la pupitrul de comanda.

que pasa e guvernata de o echipa perfecta. nu se putea o combinatie mai buna, cu luminatia sa, imparatul mihai, in frunte.

deci asta tb sa fie. oamenii fac locul. de-aia e aici maresalul martini mai delicios si maslinele verzi mai pofticioase.

chiar zicea canalia ca prima data cand ajungi in que pasa stai intai la usa mica de la intrare. apoi avansezi la scaunele inalte. apoi la canapea. apoi la bar. si sunt mari sanse sa ajungi in spatele barului. unde sa ramai.

in que pasa ascultam cea mai buna muzica din sud-estul europei cred. si putem sa si punem, dc ne simtim digei si cerem voie imparatulului.

pt ca s-a ocupat postul liber, nu ma pot angaja. dar o sa incerc sa-mi duc macar cateva lucruri acolo. pt inceput. apoi sa-i rog sa ma mai lase sa dorm din cand in cand. si in final sa le propun sa impartim cheltuielile.

pt ca la acasa que pasa e tare bine. e ca la mine acasa.